Arhivă

Arhivă pentru ‘in English’ Categoria

13 februarie: SFÂNTUL MARTINIAN (Troparul, Viaţa, Canonul)

februarie 12th, 2020 Fără comentarii


SFÂNTUL MARTINIAN

13 februarie

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Martinian

Troparul Sfântului Cuvios Martinian, glasul al 4-lea:

Văpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat: Preaslăvit eşti Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.

Citeşte mai departe…

7 februarie: SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA (Troparul, Viaţa, Canonul, Acatistul)

februarie 6th, 2020 Fără comentarii

SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA

Cel numit cu numele fecioriei, Sfîntul Partenie, s-a născut în Melitopoli. Tatăl său se numea Cristofor şi era diacon al Sfintei Biserici lui Dumnezeu din acea cetate. Partenie n-a învăţat carte; de la început însă, ascultînd cele citite, îşi aducea aminte multe din dumnezeiasca Scriptură, ca un cărturar ales. Crescînd cu anii, şedea la un lac de aproape, pescuind şi vînzînd peşte, dînd şi milostenie la săraci. El, din mica sa vîrstă învrednicindu-se darului lui Dumnezeu, îl tăinuia înaintea oamenilor, iar în anul al 18-lea al vieţii sale, a început a face minuni, gonind diavolii din oameni, prin chemarea preasfîntului nume al lui Hristos. Începînd a străbate în popor vestea despre dînsul, a aflat de el şi preasfinţitul Filip, episcopul Melitopoliei. Acesta, chemîndu-l la dînsul şi toate cele despre dînsul cercetîndu-le, s-a minunat de faptele lui cele bune şi de darul lui Dumnezeu ce se afla într-însul. Deci, a poruncit să-l înveţe carte şi, după ce a învăţat, l-a sfinţit preot chiar nevrînd şi i-a încredinţat lui cîrmuirea bisericească. Iar Sfîntul Partenie, fiind în rînduiala preoţiei, mai mult se nevoia şi, cîştigînd îndoit darul dumnezeiesc al sfinţeniei şi al facerii de minuni, tămăduia toate bolile şi făcea multe semne preaminunate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Între alte minuni ale lui, s-au întîmplat şi unele ca acestea: L-a întîmpinat în drum un om pe care-l lovise în obraz un taur cu cornul, încît i-a scos ochiul, pe care îl ţinea cu mîna lui tremurîndă. Sfîntul, luîndu-l cu mîna, l-a pus la locul lui şi, cu apă spălîndu-l, în trei zile l-a tămăduit desăvîrşit. O femeie, avînd o vătămare cumplită şi netămăduită în părţile trupului cele ascunse, a venit la sfîntul cerîndu-i tămăduire, iar cuviosul făcîndu-i semnul crucii pe fruntea ei, îndată acea femeie s-a tămăduit. Altă dată, mergînd sfîntul să cerceteze pe un bolnav şi trecînd pe lîngă casa unui boier, un cîine mare scăpînd din lanţuri şi din poartă alergînd asupra lui s-a suit cu picioarele dinainte pe umerii lui, vrînd cu dinţii să muşte faţa sfîntului. Iar el a suflat asupra lui şi făcîndu-şi semnul crucii, îndată cîinele a murit şi l-a aruncat sfîntul de pe umerii săi. Citeşte mai departe…

6 februarie: SFÂNTUL FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (Troparul & Acatistul)

februarie 5th, 2020 Fără comentarii

 

ORNAM1

Acatistul Sfântului Ierarh Fotie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului 

Condacul 1

Pe al Treimii apărător, veniți, o, iubitorilor de mărturisitori, să-l lăudăm noi toți cei ce ne-am izbăvit de viforul ereticesc prin învățăturile lui, pe grabnicul ajutător al celor din nevoi, zicând: Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Icosul 1

Înger întâistătător ești între mărturisitori, de Dumnezeu înțelepțite Fotie, lauda arhiereilor și bucuria mucenicilor, pentru care cu smerite laude te lăudăm zicând:
Bucură-te, că strălucitul tău praznic pe toți ne veselește;
Bucură-te, că cetății împărătești ai fost păstor adevărat;
Bucură-te, că și nouă ales povățuitor te-ai arătat;
Bucură-te, trâmbiță răsunătoare a Duhului Sfânt;
Bucură-te, păstorul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce ai fost ascuns și de toată lumea neștiut;
Bucură-te, că astăzi ca un soare tuturor ai răsărit;
Bucură-te, că razele tale s-au întins în tot pământul;
Bucură-te, că dogmele ortodoxe cu multă însuflețire le-ai apărat;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 2-lea

Ca un nou apostol te-a trimis pe tine Dumnezeu, om ceresc și înger pământesc, căci împletind întreit sfântă cântare, ai făcut pe îngeri împreună cu oamenii a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Citeşte mai departe…

5 februarie: SF. MC. AGATA (Viaţa, Canonul)

februarie 4th, 2020 2 comentarii

TROPARUL SF. MC. AGATA

(5 februarie)

Împărăţind rău-credinciosul Deciu şi fiind pus de dînsul Chintian ca voievod în Sicilia, a ieşit o păgînească poruncă prin toate ţările, ca toţi creştinii să fie ucişi. În acel timp era în cetatea Panormului o fecioară foarte frumoasă, anume Agata, născută din părinţi de neam bun şi bogaţi. Aceştia auzind de aceea tiranică poruncă, fără de Dumnezeu, dată spre uciderea creştinilor, s-a aprins cu rîvna după Hristos, Domnul său, Căruia s-a făcut mireasă, prin curată feciorie. Şi aşa, trecînd cu vederea moştenirea sa şi cinstea bunului său neam, cum şi bogăţia cea vremelnică ce îi rămăsese de la părinţi, cum şi toată slava lumii acesteia întru nimic socotind-o, a început dinainte a se pregăti spre pătimirea cea pentru Hristos.

Chintian, ighemonul, auzind de frumuseţea, de bunul neam şi de bogăţia acestei sfinte fecioare, fiind cuprins de gînd necurat spre dînsa şi cu patimă poftind-o, se gîndea cum ar putea să o vadă şi spre necurata sa poftă să o aducă, împreună cu averea ei. Înştiinţîndu-se el că ea crede în Hristos, îndată a trimis ostaşi din cetatea Catana în Panorm, ca să aducă la judecată pe sfînta, ca pe o creştină. Deci, mergînd trimişii la Sfînta Agata, voiau să o prindă şi-i făgăduiau că o vor duce cu cinste la voievodul lor, numai spre a-i da cuvînt că se va închina la zeii lor. Dar dînsa, poruncind slugilor să o aştepte puţin, a intrat în camera dinăuntrul casei sale şi, închizîndu-se într-însa, şi-a ridicat mîinile în sus şi se ruga, zicînd: „Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ştii inima şi voinţa sufletului meu, credinţa şi dragostea mea către Tine. Citeşte mai departe…

25 ianuarie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI IERARH GRIGORIE TEOLOGUL, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI (Gr, Ro, En)

ianuarie 24th, 2020 Fără comentarii

Sf Grigorie Teologul2

ORNAM1

Απολυτίκιο Αγ. Γρηγορίου του Θεολόγου

ORNAM1

Patria Sfîntului Grigorie, Cuvîntătorul de Dumnezeu (Teologul), era a doua parte a Capadociei, cetatea Nazianz, de unde se numeşte şi Nazianz. Părinţii lui erau de bun neam şi cinstiţi, tatăl său avea acelaşi nume de Grigorie, iar maica lui se numea Nona. Însă tatăl său era mai înainte în necredinţă, fiind născut de părinţi necredincioşi, din tată elin şi din maică evreică, şi amîndurora le urma în parte, atît cu rătăcirea elinească, cît şi cu necredinţa iudeilor, precum este credinţa cea rea a ipsistarilor. Citeşte mai departe…

UKRAINIAN SCHISMATICS PRESSURING ROMANIAN-SPEAKING FAITHFUL TO JOIN THEM (En)

octombrie 5th, 2019 Fără comentarii

Bukovina, Ukraine, September 25, 2019

Photo: spzh.news

Photo: spzh.news

The Holy Synod of the Romanian Orthodox Church met on February 21, discussing, among other things, the ongoing Ukrainian church crisis. In their report, the hierarchs noted that they are especially concerned about the 127 Romanian-speaking parishes in Bukovina, neighboring Romania, and the preservation of their ethnicity and language.

To this end, the Synod decided that “it is necessary to obtain written guarantees from the Church authorities that … they will have the opportunity to organize into a Romanian vicariate and to cultivate their spiritual connection with the Romanian Patriarchate,” noting that a Ukrainian vicariate has operated in Romania since 1990.

The Synod did not explicitly state if it was referring to the authorities of the canonical Ukrainian Church under His Beatitude Metropolitan Onuphry of Kiev and All Ukraine, or those of the schismatic “Orthodox Church of Ukraine” (OCU) under “Metropolitan” Epiphany Dumenko, or both, but the schismatics were quick to jump on the opportunity, announcing in early March that they were prepared to create such a vicariate.

The Synod of Bishops of the OCU resolved on July 27 to create this vicariate, though, to date, it does not include a single one of the 127 Romanian parishes. The schismatics are planning to change that, however, with the help of their usual tactics.

A source in the Romanian Orthodox Church told the Ukrainian outlet Vesti that “the OCU is putting strong pressure on the priests and laity to fill up the Romanian vicariate, and it could lead to the creation of rival Romanian-speaking structures in Ukraine.” Citeşte mai departe…

Categories: BISERICA UCRAINEI, in English Tags:

GREEK METROPOLITAN SERAPHIM OF KYTHIRA: CONSTANTINOPLE’S ACTIONS DIVIDE UKRAINE, GREEK SYNOD, MT. ATHOS, ENTIRE CHURCH (En)

octombrie 5th, 2019 Fără comentarii
Serafim Kythira

Photo: pravoslavie.ru

Kythira, Greece, September 24, 2019

The granting of autocephaly to the so-called “Orthodox Church of Ukraine” (OCU) was lawlessly done under the pressure of geopolitical interest and deeply split not only the Ukrainian people, but also the Local Orthodox Churches, the Holy Mountain, and the Synod of the Greek Orthodox Church, His Eminence Metropolitan Seraphim of Kythira and Antikythera of the Greek Orthodox Church believes, as he wrote in a statement published on the Greek site vimaorthodoxias.gr.

As he has publicly said before, the wisest solution to the Ukrainian debacle created by Constantinople’s ill-conceived and clumsy interference there would be to entrust the issue to a pan-Orthodox council of primates and representatives of the Local Churches. Met. Seraphim is in good company, as Synods, primates, and hierarchs from throughout the entire Orthodox world have continually called for a pan-Orthodox council to be called, though Patriarch Bartholomew has continually refused to hear the entreaties of his brother bishops.

Met. Seraphim has also called on his brother hierarchs in the Greek Church not to concelebrate with hierarchs and clergy from the schismatic OCU, as several hierarchs of the Greek Church have already done, lawlessly, as the Greek Synod has not entered into communion with the nationalist schismatics from Ukraine. Citeşte mai departe…

REPENTANCE CANNOT BE REPLACED OR ANNULLED – A Letter to the Holy Synod of Greece About the Ukrainian Schismatic Church

septembrie 24th, 2019 1 comentariu

turtlemom3.files.wordpress.com

DemetriosTselengidis is professor of dogmatic theology at the University of Thessaloniki. The Greek original of this letter is available here and a Romanian translation is available here. The English translation has been published by Orthodox Synaxis.

***

SUBJECT: Regarding the institutional legitimization of the schismatic church of Ukraine

Most Blessed Primate,

Reverend Holy Hierarchs,

With regard to the upcoming convocation of the Holy Synod of Hierarchs, as the least member of our local Church, but also as professor of the Church’s Dogmatic Theology, I would like—with a sense of responsibility—myself humbly to put into Your view some Dogmatic-Ecclesiological dimensions, as well as some soteriological ramifications of unconditionally accepting the schismatic Church of Ukraine into ecclesiastical-sacramental communion, in the event, of course, of an eventual Synodal decision by You to recognize its “autocephaly”.

The first and most important issue is, in this case, the Ecclesiological issue, which is relevant to the “ecclesiastical construct” in question. First of all, it should be examined whether this “construct” fulfills the conditions of an Ecclesiastical Community. If, on the contrary, its “autocephaly” is recognized, then the ecclesiastical “legitimacy” of the Schismatic Church is automatically recognized.

As is well-known, there has previously been Pan-Orthodox condemnation of the Schismatic Church of Ukraine with defrocking and excommunication. This Pan-Orthodox condemnation has not been revoked. Finally, with the Ecumenical Patriarchate’s Tomos of Autocephaly (January 6, 2019), an institutional overreach of a spiritual and ecclesiological character occurred, which raises reasonable questions about its ecclesiastical legitimacy. And this is because, at least as far as we know, the fundamental patristic and spiritual conditions were not met, something that raises reasonable objections to the canonicity of the terms and conditions of the Patriarchal Praxis, so long as there has not been public repentance and renunciation of Schism. What we are saying in the case in question does not mean that we are calling into question the institutional competence of the Ecumenical Patriarchate to grant Autocephaly with the consent, of course, of the entire of body of the Church expressed synodally. Here only the issue of the valid conditions for issuing the Tomos in question is being raised.

According to scriptural testimonies (Matthew 4:17, 1 Corinthians 5:1-5 and 2 Corinthians 2:6-8), as well as according to the Patristic and Spiritual tradition of the Church, the integration or reintegration into the one and indivisible body of the Church in any case presupposes a profound experience and sincere expression of repentance on the part of the member or wider community being integrated or reintegrated.

The condition of expressing repentance is not invalidated or annulled by any institutional person or institutional ecclesiastical body. There exists no Ecclesiastical Economy that can replace or annul repentance. Repentance itself constitutes the fundamental condition and spiritual “key” to receiving and possessing the Economy of salvation, as well as the “key” to activating or reactivating it, in accordance with the testimony of Scripture: Repent, for the kingdom of heaven is at hand (Matthew 4:17).

For precisely this reason, the Meletian Schism in the ancient Church was restored after not only expression of repentance, but also the anathematization of the Schism by the Schismatics themselves. And, as St Theodore the Studite characteristically notes, “anathematizing their own schism, as they say, they are received into the Catholic Church” (Letter 40 to Naukratios, PG 99 1053C). Only then did there follow the synodal Pan-Orthodox restoration at the First Ecumenical Council.

In the case of the Schismatic Church of Ukraine, as it appears, no repentance was sought or expressed. Here, in practice, repentance was annulled, even though it is an explicit commandment of the Lord and the age-old practice of the Church. There can be no talk of Ecclesiastical Economy for this. In fact, this is a flagrant ecclesiastical transgression, which makes salvation impossible, not only for the Schismatics, but also for those who sacramentally commune with them, since they too become excommunicates (see Canon 2 of the Council of Antioch, which was validated by the Fifth, Sixth and Seventh Ecumenical Councils).

From the above, it becomes clear that the issue in question is essentially Ecclesiological-Dogmatic, with inevitable soteriological ramifications, as has already been very rightly expressed in the Letter of the Hagiorite Elders to the Sacred Community of the Holy Mountain (March 2019).

For this reason it is also essential that the Holy Synod of the Hierarchy decide on the identity of the Schismatic Church of Ukraine and to demand the application of the age-old ecclesiastical conditions for its reintegration. That is, repentance and the anathematization of the Schism. This spiritual responsibility is fully within the competence of the Hierarchy about to recognize the “Autocephaly” in question, which of course has other parameters of Canonicity, so long as it does not take into account the existence of the Canonical Church in the same country, under Metropolitan Onufry of Kyiv, the Canonical Church from which it split. That is to say, “Autocephaly” has, in this case, been granted to unabashed schismatics. And this unprecedented matter, which is logically, canonically and spiritually unthinkable, is now being asked to occur with the Synodal consent of our Church.

With the “rationale” for accepting the Tomos of “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine, we are in danger of possibly also being led in the future to the sacramental acceptance of Papism and other heresies without the fundamental conditions of repentance and the renunciation of their dogmatic delusions, something that Ecumenism attempts today, not only in theory but already in practice. So we wonder, essentially, whether the spiritual institutions within our Church have begun to “function” devoid of their spiritual foundation. We wonder whether in recent decades a “new ethos” has been introduced with the hidden aspiration to become the habitual ethos also in customary law, which will undermine the Canonical Tradition of the Church. Historically, we know that when such a mentality was consolidated in the West, the Western Church was led to Papism– with all its dogmatic deviations– and ended up cut off from the One and only Church.

To summarize, we note that any eventual decision about the “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine cannot be unconditional. Because then– indirectly but clearly– it would mean in practice an illegal ecclesiastical-institutional “legalization” of the existing Schism, something that has no historical precedent in the Ecclesiastical Tradition of the Holy Fathers. Most importantly, the eventual recognition without spiritual conditions gravely harms the unity of the entire Church, something than which there is nothing more precious. The danger is clear– that of creating Schisms throughout the entire Church on account of your eventual assent to recognizing the “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine, something that we wish to avoid with all our heart.

Finally, the spiritual solution to the current ecclesiastical problem is repentance. And unfortunately, at the moment this is lacking. Nevertheless, there is realistic hope. Those of us who love the Church in Christ, let us ourselves take the cleansing and deifying medicine of repentance and then Christ will give healing to the sick, according to the testimony of the Holy Fathers [see St Nicholas Cabasilas: “everyone marvels at God’s goodness, though no one escapes an illness when someone else takes the medicine, seeking to be released from chastisement while others suffer” On the Life in Christ, Part 7, PG 150 700C) Here some may marvel at the goodness of God. No one can be rid of illness without taking the medicine. Can someone be rid of the consequences of sin when others do the work for them?]

With the deepest respect,

Demetrios Tselengidis
Professor at the Aristotle University of Thessaloniki

Dr. Demetrios Tselengidis

Orthodoxsynaxis.org

Legături: 

31 august: SFÂNTUL AIDAN, ÎNTEMEIETORUL MĂNĂSTIRII DIN LINDESFARNE (ROMANIAN, ENGLISH)

august 30th, 2019 Fără comentarii

 SFÂNTUL AIDAN, ÎNTEMEIETORUL MĂNĂSTIRII DIN LINDESFARNE

31 august

Aidan, episcop de Lindesfarne

Tropar (Glas 5)
O, sfinte Episcop Aidan, Apostol al Nordului si lumina a Bisericii Celte, maret in smerenie, nobil in nevoie, rivnitor calugar si iubitor misionar, mijloceste pentru noi nevrednicii pentru ca Hristos Dumnezeul nostru sa miluiasca sufletele noastre.

Sfintul Aidan s-a nascut in Irlanda in ultima parte a secolului al VI-lea. A fost tuns calugar la Iona (in Scotia) in comunitatea creata mai devreme de Sf. Columba ca un ostrov sfint si pamint neintinat pentru evanghelizarea Britaniei.

Sfintul Aidan a fost ales sa evanghelizeze Northumbria datorita felului sau daruit si blind de a invata pe altii. A fost hirotonit episcop si trimis in Northumbria. A sosit la Lindesfarne in anul 635, facind din locul acesta un al doilea ostrov sfint pe coasta opusa a Britaniei, care deveni resedinta sa episcopala. A crestinat pe pagînii locului. Uneori intilnea ganguri rivale de tineri gata sa se ia la bataie. Le propovaduia Evanghelia intru Pace si ei isi lasau jos armele, erau botezati si se faceau manastiresti. Citeşte mai departe…

Categories: in English, Pagini de Sinaxar Tags:

10 iunie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. ALEXANDRU ŞI ANTONINA (Gr, Ro, En)

iunie 9th, 2019 Fără comentarii

Απολυτίκιο των Αγ. Αλεξάνδρου, Αντωνίνης – 10ΙΟΥΝΙΟΥ

 *

*

*

Într-o vreme, fiind prigonire contra credincioşilor şi mulţi dintre ei fiind ucişi cu diferite feluri de munci pentru credinţa în Hristos, după multe zile s-a prins şi s-a adus la Fist, nemilostivul ighemon, o fecioară creştină, cu numele Antonina, de neam din cetatea ce se numea Crodamna. Ea, petrecîndu-şi viaţa sa în dreapta credinţă şi în fapte bune, Domnul a învrednicit-o de nevoinţa mucenicească, pentru ca astfel să ruşineze şi să biruiască pe îndrăzneţul şi potrivnicul diavol.

Deci, această fecioară, fiind adusă înaintea lui Fist, cumplitul ighemon, a început a o amăgi cu cuvinte viclene, zicîndu-i: „Doamnă Antonino, fiindcă eşti fecioară cinstită şi înţeleaptă de tot, voiesc să te pun preoteasă zeiţei Artemida, să-ţi dau daruri şi cinste şi să fii mai mare în casa mea”.

Ea a tăcut multă vreme, apoi a răspuns: „O, Fiste, pentru ce-mi făgăduieşti daruri deşarte? Mai bine, fă-te şi tu părtaş al bogăţiilor mele, încît, crezînd în Domnul meu Iisus Hristos, să cîştigi vrednicia şi visteria veşnicilor bunătăţi”. Fist a zis: „Să nu fie aceea ce zici tu şi să mă ferească zeii ca să cred într-un Dumnezeu ca Acela Care zici că a fost om şi Care a fost pironit şi spînzurat pe cruce”. Antonina a grăit: „Nu tăgăduiesc nici eu că Domnul nostru Iisus Hristos a fost pironit pe cruce şi pus în mormînt, dar şi aceasta o mărturisesc despre Dînsul; că a treia zi a înviat din morţi şi acum şade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, precum este scris în cărţile noastre: Zis-a Domnul Domnului meu, şezi de-a dreapta mea, pînă ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale„. Citeşte mai departe…