PELERIN ORTODOX

Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, glasul 8: 

Propovăduitorule cu gură de aur al lui Hristos Cel Înviat,

Călăuzitorule prin veacuri al neamului sârbesc purtător de cruce,

Alăuta sunătoare a Sfântului Duh,

Înălţarea şi dragostea călugărilor,

Bucuria şi laudă preoţiei,

Învăţătorule al pocăinţei, Vlădică a tot norodul,

Căpetenie a oştirii de rugători ai lui Hristos,

Sfinte Nicolae al sârbilor, şi a toată Pravoslavia,

Împreună cu toţi sfinţii Serbiei Cereşti,

Roagă pe Unul Iubitorul-de-oameni

Să dăruiască pace şi înţelegere neamului nostru.

Condacul Sfântului Nicolae Velimirovici – Glas 3 

Născându-te în Leliciul Serbiei,

Arhipăstor ai fost în Ohrida Sfântului Naum,

Pre Scaunul Sfântului Sava în Jicea ai stătut

Norodul lui Dumnezeu cu Evanghelia ai învăţat şi luminat

La pocăinţă şi iubirea de Hristos pre oameni ai adus,

Pentru Hristos, şi pătimire la Dachau ai răbdat:

Pentru aceasta proslăvim pre tine,

Sfinte Nicolae, noule bineplăcut al lui Dumnezeu!

Sfantul Nicolae Velimirovici

Sfantul Nicolae Velimirovici, Nicolae al Sarbilor sau Noul Ioan Gura de Aur, este un sfant relativ nou, mult iubit si cinstit in intreaga lume. El este cunoscut indeosebi ca Sfantul Episcop Nicolae al Ohridei si Jicei, model de slujitor, invatator si conducator al crestinilor pe calea cea sfanta a credintei, a dragostei si a nadejdei.

Acest sfant parinte, in adevaratul sens al cuvantului, este unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericesti din secolul al XX-lea, scrierile sale cuprinzand o categorie larga de lucrari: talcuiri, omilii si vieti de sfinti – o adevarata „vistierie a spiritualitatii ortodoxe sarbe” si a intregii lumi crestine.

Citeşte mai departe…

Luni, 18 martie 1994

            A trecut cu ajutorul lui Dumnezeu şi Canonul Mare şi am participat şi la Liturghia Darurilor mai–înainte sfinţite, după care a urmat şi Sf. Maslu, potrivit obiceiului din această mănăstire, ca în fiecare vineri să se săvârşească Sf. Maslu după Sf.Liturghie. Nu este corect aşa; ar trebui să fie mărturisirea mai întîi, apoi Sf. Maslu şi la urmă Sf. Liturghie. Aşa este corect şi nu ştiu când se vor putea îndrepta toate aceste treburi. Tot astăzi m-am şi mărturisit la părintele Iachint; am făcut o mărturisire de când mă ştiu cu păcate. Le-am spus şi celorlalţi duhovnici la timpul potrivit, dar acum parcă am simţit nevoia să mai fac această mărturisire. Am anii care te conduc mai repede spre sfârşitul vieţii. Nu ştim când ne vine ceasul despărţirii de trup. Aş vrea ca ceea ce scriu să fie şi un fel de testament, făcut în două rânduri, dar dacă se va întâmpla să plec cât mai curând la Domnul, aş vrea ca ceea ce gândesc acum să se ţie seama la moartea mea. Primul gând îl am ca tot ce-am agonisit să rămână mănăstirii Bogdana. La rude, dacă o fi cazul, să li se dea câte ceva din obiectele civile ca încălţăminte, flanele, pijama etc. Bani nu am. Este un CEC de 30.000 lei pe termen, pus la Agenţia CEC Arad, altul cu 800 lei cu parolă – Buzău. Maica Onica Maria de la Slatina mi-a lăsat 200.000 lei, pe care i-a luat de pe pământul închiriat şi mi i-a încredinţat să fac ce doresc, adică să-i dau la o biserică. Sânt în CEC pe numele meu. Mănăstirea are drept asupra banilor. Citeşte mai departe…

Duminica I din Post (Ioan 1, 44-52) 

SUB POMUL ORTODOXIEI

Astăzi este o mare sărbătoare. Astăzi este Duminica I din Post, Duminica Ortodoxiei. Dar ce este, iubiţii mei, Ortodoxia?

Ortodoxia este întocmai precum aurul curat. Precum aurul e scos din cuptor şi ori de câte ori îl arzi este tot mai curat, aşa şi Ortodoxia noastră: este aur care a ieşit din cuptoarele cele duhovniceşti. Iar cuptoarele cele duhovniceşti sunt Sinoadele Ecumenice şi Locale. Aşadar, Ortodoxia nu este rugina eresurilor, ci este aur curat, diamantul adevărului. Ortodoxia este soarele care străluceşte în Răsărit şi în Apus. Citeşte mai departe…

Arhimandritul Ioil Konstantaros: Cuvânt la Duminica Ortodoxiei

Una dintre cele mai mari sărbători care vibrează în inimile credincioşilor şi evlavioşilor creştini-ortodocşi, este şi sărbătoarea Ortodoxiei noastre. A fost stabilită de Biserica noastră pentru a sărbători Înălţarea Sfintelor Icoane după groaznica furtună a iconomahiei care o anticipase. Fără îndoială că fiecare credincios ar trebui să studieze şi să cunoască acest capitol important al Istoriei noastre Bisericeşti pentru a vedea  prin ce ispite şi pericole a trecut corabia Bisericii noastre, dar şi pentru ca în acelaşi timp să conştientizeze că  această corabie nu a cunoscut şi nici nu va cunoaşte vreodată naufragiul. Însă, într-o percepţie mai generală, s-a impus ca în prima Duminică din Postul Mare să se prăznuiască biruinţa Credinţei noastre Ortodoxe împotriva eresurilor. Dar ce va spune cineva despre Ortodoxie şi cum va lăuda nevoinţele şi luptele „norului” Sfinţilor noştri, care şi-au dat viaţa tocmai pentru această credinţă, într-o epocă atât de superficială ca şi a noastră? Cum va lăuda cineva după vrednicie toate aceste suflete, care pentru dragostea lui Hristos şi pentru slava Sfintei noastre Biserici, au dispreţuit lumea şi cele ale lumii şi s-au ciocnit cu sinistrul diavol şi cu nenorociţii lui slujitori? Totuşi, laudele acestor chipuri nemuritoare, există! Există învistierite şi scrise în imnologia noastră, în istoria şi în diamantele textelor patristice pe care le deţinem şi pe care astăzi unii vor atât de mult să le facă dispărute de pe faţa pământului sau să le răstălmăcească.

Dar în punctul acesta, iubiţii mei, ni se înfăţişează întrebarea inevitabilă. Ne străduim astăzi să păstrăm în esenţă această credinţă vie pe care am primit-o sau ne limităm doar la anumite cuvântări de laudă? Citeşte mai departe…

 „La slujba Liturghiei mai înainte sfinţite ne rugăm oarecum ţinând deja în mâini sângele nostru…”

Legături:

PREDICĂ A ARHIMANDRITULUI EMILIANOS SIMONOPETRITUL DESPRE

LITURGHIA DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINŢITE

Predică rostită în Biserica „Sfinţilor Isidori” din Licavitos, 20 martie 1970

Aş vrea ca la Liturghia noastră de astăzi, a Darurilor mai înainte sfinţite, să spunem câteva cuvinte, pe care mi le-am însemnat mai înainte în timp ce voi cântaţi.
Am săvârşit astăzi o Dumnezeiască Liturghie fără a săvârşi o jertfă. Dar cum poate să fie Liturghie de vreme ce, atunci când spunem Liturghie, înţelegem jertfă? În mod sigur, este o lucrare pe care am săvârşit-o ca adunare, ca popor. Dar care este elementul care, în cele din urmă, face ca ea să fie o Liturghie, o jertfă, şi nu numai o slujbă de dimineaţă sau de seară, aşa cum este de regulă. Elementul fundamental al jertfei este moartea şi, după aceea, aducerea ca dar lui Dumnezeu a celui jertfit. La Dumnezeiasca Liturghie săvârşim o re-prezentare a jertfei lui Hristos, prefacem pâinea şi vinul în Trupul răstignit şi înviat a lui Hristos. Citeşte mai departe…

În vremea războiului duhovnicesc, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul (Răspunsuri către Thalasie, 49), luptătorul trebuie să astupe izvoarele apelor celor dinafara cetăţii şi să nu se îndeletnicească decât cu rugăciunea şi cu muncirea trupului prin filosofia cea lucrătoare, adică cu ostenelile trupeşti.

Apele cele dinafară cetăţii sunt cugetele trimise de fiecare simţ din lumea sensibilă, care străbat sufletul asemenea unui râu ce trece prin cetate. Fiindcă diavolul se foloseşte tocmai de aceste cugete ca să ne dea război, de aceea în timpul luptelor duhovniceşti trebuie să ne oprim de la contemplaţia naturală şi să ne îndeletnicim numai cu rugăciunea şi cu nevoinţele trupeşti. Rugăciunea îndreaptă mintea către Dumnezeu, iar nevoinţele trupeşti îndreaptă pofta şi iuţimea spre cele duhovniceşti. Astfel, toate puterile sufleteşti sunt adunate la un loc şi îndreptate într-o singură direcţie spre Dumnezeu, şi omul capătă mare putere împotriva vrăjmaşului, despre care Însuşi Mântuitorul spune că nu se poate birui fără numai cu rugăciune şi cu post (Mc. 9, 29). Citeşte mai departe…

EXILAT ÎN SAMOTRACIA

Biserica, iubiţilor, Biserica este ca şi cerul. Cerul este plin de stele. Unele sunt mici, altele sunt mari. Toate strălucesc noaptea. Ziua străluceşte cea mai mare stea, care se numeşte soare. Aşa este şi Biserica: un cer, un cer duhovnicesc. Soare este Hristos. Stele sunt sfinţii. Sfinţii strălucesc pe tăria duhovnicească a Bisericii. Strălucesc prin învăţătura lor, prin viaţa lor, prin minunile pe care le fac. Stelele se deosebesc una de cealaltă. Şi sfinţii se deosebesc unul de altul în cinste şi-n slavă. Fiecare din sfinţi are propria strălucire şi propriile harisme. Nenumărate sunt stelele. Nenumăraţi sunt şi sfinţii.

Citeşte mai departe…

Marţi, 2 martie 1993

  Iată-mă şi în martie, prima lună de primăvară din punct de vedere calendaristic, dar practic mai este frig. În ultima zi din luna februarie am slujit la Fălticeni, parohia Sf. Ilie. Am crezut că va avea sorţi de izbîndă cu preotul Nicolae Anastase, adică să-l împac cu toţi ceilalţi preoţi şi credincioşi, dar n-am avut ocazia să-l cunosc. Am slujit cu părintele protoiereu şi alţi 3 preoţi doi din parohie. Biserica – frumos îngrijită, un cor deosebit, condus de la început de un dirijor cîntăreţ. O surpriză mi-a făcut întîlnirea cu o colegă de clasă primară, pe care n-am mai văzut-o din 1938, de cînd am terminat 7 clase primare, deci 54 de ani – Lucreţia Strungan din Ciumuleşti şi un alt coleg de facultate D-l Turcu, care a fost profesor la Seminar la Neamţ. Om de mare omenie şi bun credincios. Aş fi dorit să mă întîlnesc şi cu acei oameni răzvrătiţi, care n-au vrut să-l primească pe al doilea preot (Axinia) la parohia ce i s-a dat în Fălticeni. Am toată încrederea că Dumnezeu va lumina pe fiecare în parte, ca să vadă adevărul.

Sîmbătă, 7 martie 1993

  Sfinte au fost zilele din săptămîna aceasta a Postului Mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu am participat cu toţii la Canonul cel Mare din cele patru zile şi fiecare din noi ne-am ostenit pe cît s-a putut, ca să postim şi mai ales să ne rugăm. O, cîtă bucurie duhovnicească ne-a dăruit Dumnezeu în aceste zile sfinte! În ziua de miercuri am săvîrşit Liturghia Darurilor mai-nainte sfinţite la M-rea Putna, acolo unde cu 16 ani osteneam cu părinţii şi fraţii împreună. Mi se rupea inima cînd acea bolnavă cuprinsă de demon răcnea în biserică, cînd i se făcea Sf. Maslu de către preoţi. I-am citit moliftele Sf. Vasile cu nădejdea că vor fi izgoniţi diavolii, dar încă nu s-au dus, pentru smerenia noastră. Cînd le-am zis: Ieşiţi din roaba lui Dumnezeu Angela şi vă duceţi pe pustii!, ei au spus că nu se duc acum, ci mai tîrziu. I-am întrebat cîţi sînteţi? Şi au zis că 10 sînt. Ca şi Apostolii odinioară am rămas neputincioşi în faţa acestor mari necazuri. Acesta este adevărul. Din trei bolnave, una s-a făcut sănătoasă şi a plecat: Teodora. 

 Miercuri, 10 martie 1993

  Cît de şubrede sînt fiinţele umane, mai ales cele ce se dăruiesc lui Dumnezeu. În mănăstire, lupta cu diavolul, cu lumea şi mai ales cu trupul este foarte grea. Poţi să ai de toate, dacă conştiinţa ţi-i îngreuiată de patimi, la nimic nu-ţi foloseşte. Este mare nevoie de duhovnici buni în mănăstiri, care mai întîi s-au vindecat ei de patimi sau ştiu să se lupte cu trupul. Mai greu este într-o mănăstire cu personal tînăr. La maici este şi mai greu, că aici este nevoie de un duhovnic cu experienţă, îngăduitor, dar şi aspru: îngăduitor cu fiul sau fiica duhovnicească, dar aspru cu păcatul – patima. Numai rugăciunea ne mai poate salva. Dar şi rugăciunea trebuie să fie cu trezvie şi multă insistenţă asupra gîndurilor ce tulbură viaţa noastră. Este de nevoie să putem deosebi răul de bine. Vrăjmaşul foloseşte tot felul de curse, ca să poată înşela pe om şi încă pe cei mai buni. Singura mîngîiere ne rămîne ca să ne rugăm Maicii Domnului ca să nu ne lase pradă vrăjmaşului şi să avem milă.

va urma

Epistola a 5-a a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, către elevii şi elevele Şcolii Catehetice

(Din cartea Mitropolitului „PAŞTE MIELUŞEII MEI”)

COPII AI POSTULUI

      Iubiţii mei copii,

      Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat în Postul Mare. În limbajul Bisericii noastre acesta se numeşte Sfânta şi Marea Patruzecime.

      Sfânta şi Marea Patruzecime împreună cu Săptămâna Mare, care-i urmează, este o perioadă de timp care ţine circa 50 de zile. Această perioadă începe cu Lunea cea Curată şi se încheie cu Sâmbăta Mare. Începe cu  „Doamne al puterilor…” (imnla PavecernitaMare– n.tr.) şi se încheie cu „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul…” (Aliluiarul Apostolului din Sâmbăta Mare– n.tr.). În toată această perioadă creştinii care cred în Hristos şi-L iubesc şi-şi amintesc de câte a pătimit Hristos pentru lume postesc de multe mâncăruri. De carne, de lapte, de brânză, de ouă, de peşte şi de alte mâncăruri. Doar pe 25 martie, când este praznicul Buneivestiri, se îngăduie creştinilor să dezlege la peşte. În toate celelalte zile, cei care sunt sănătoşi postesc, se spovedesc şi se pregătesc duhovniceşte, ca să se împărtăşească regulat cu Preacuratele Taine. Citeşte mai departe…

DESPRE IERTARE

Predica din cadrul Vecerniei Iertării (Duminica lăsatului sec de brânză), despre virtuțile sufletului: iertarea, cedarea, îngăduința, lărgirea inimii, anahoreza, deschiderea minții, perihoreza dumnezeiască