PELERIN ORTODOX

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI PAISIE OLARU

(18 octombrie)

Sã nu faci tot ce poti, sã nu crezi tot ce auzi si sã nu spui tot ce stii!

Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în suflet. 
Să te întorci acolo de unde ştii că ai pierdut pacea inimii.

Să ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului Care zice: «Pentru tot cuvântul deșert vom da seamă în ziua judecății», iar un sfânt părinte zice că «de câte ori am vorbit m-am căit».

Mare este darul tăcerii!
Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deșartă și învățăm a ne ruga. Părinții noștri vorbeau «șapte vorbe pe zi» cum se spune, dar cu inima și cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morții și ziua judecății, încet-încet dobândim darul tăcerii și al rugăciunii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: «Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. (Psalm 140,3)»

Să vezi şi să nu vezi … să auzi şi să nu auzi … Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti!

Citiţi şi: 115 ani de la naşterea părintelui Paisie Olaru

* * *

Câteva cuvinte despre viața Părintelui Paisie 

PREDICĂ  LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII  

Luca 7, 11 – 16: 

• CUVÂNT LA DUMINICA a XX-a DUPĂ RUSALII AL PĂRINTELUI ION BUGA 
• PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA ILIE LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII: Despre mila lui Dumnezeu 
• PREDICĂ LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII – Protos. Damaschin, Măn. Sihăstria Putnei
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII (2011)
• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain)
• Pr. prof. dr. Daniel Benga: Când Dumnezeu este prezent, viaţa învinge moartea
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș – Predică la Duminica a 20-a după Rusalii [2012]
• Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XX-a după Rusalii: HRISTOS ADUCE BUCURIA ÎNVIERII ÎN LOCUL SUFERINŢEI ÎNDOLIATE
• PREDICĂ LA DUMINCA A 20-A DUPA RUSALII A EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR – MOARTE SAU „SOMN”?
• PREDICA ARHIM. SILUAN VISAN LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII: Înainte de Hristos şi după Hristos

LACRIMI 

„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge” 

(Luca 7, 13)

Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).

Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.

Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.

* * *

Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.

Citeşte mai departe…

Viaţa părintelui Ilarion Felea Mărturisitorul

Autor: Pr. Tudor Demian
Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…)

Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” . Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea, autorul acestui valoros volum, s-a născut la 21 martie 1903 în comuna Valea Bradului, judeţul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat şcoala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) şi la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde şi-a luat bacalaureatul.

Citeşte mai departe…

Legături:

• Pr. Dr. Dorin-Octavian Picioruş: Predică la tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul [29 august 2012]
• Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”
• Sf. Teofan Zăvorâtul: CUVÂNT LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL
• Patriarhul României: SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL REPREZINTĂ CONŞTIINŢA DREPTĂŢII, A CURĂŢIEI VIEŢII, A SFINŢNIEI ÎNTR-O LUME DECĂZUTĂ (2011)
• Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (Audio)
• PARACLISUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL
• PREDICI AUDIO LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL
• Sfântul Ioan Botezătorul este dascăl al rugăciunii neîncetate
• CÂNTĂRI LA SLUBA TĂIERII CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL (Audio)
• Arhim. Melchisedec, Măn. Putna – PREDICĂ LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL (29 August)
• Pr. Ioan Valentin Istrati: 29 august – taina iubirii ucise

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

–29 august –

Marcu 6, 14-30:

În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.

 LEUL CARE DOARME CONTINUĂ SĂ STRIGE PRIN PREDICILE SALE:

„ŞI VOI , EPISCOPI, LOVIŢI CU CÂRJELE VOASTRE ŞI ÎNĂLŢAŢI-VĂ GLASUL!” 

DEPRAVAREA MORAVURILOR 

„În vremea aceea…”. Aşa începe, iubiţii mei, Evanghelia pe care aţi auzit-o, ca aproape toate citirile evanghelice.

Expresia „În vremea aceea” îndată ce o aud unii, îşi bat joc – poate aţi auzit şi voi asta – şi zic cu dispreţ „În vremea aceea!… ”, în sensul că Evanghelia s-a învechit deja, este antică, şi că astăzi avem nevoie de o altă „Evanghelie”. Cu toate acestea expresia „În vremea aceea…” îşi are locul ei. Aşa cum vom vedea, Evanghelia nu s-a învechit. Este o carte care nu se învecheşte. Este ca soarele. Este soarele duhovnicesc al omenirii. Soarele, stelele, galaxiile, aşa cum zice Scriptura (vezi Evrei 1, 11-12 [Psalmul 101, 27], Apocalipsa 6, 14) şi confirmă ştiinţa, vor trece. Într-o zi soarele se va stinge cum se stinge o candelă când nu mai are ulei.

A zis-o Domnul: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35). Evanghelia este veşnică. Citeşte mai departe…

Mitropolitul Florinei, părintele Augustin Kandiotis:

CU LACRIMI ŞI DURERE VĂ ROG

RUGAŢI-VĂ PENTRU BISERICĂ, PENTRU SLUJITORII EI ŞI – DACĂ EXISTĂ VREUN RĂGAZ, RUGAŢI-VĂ ŞI PENTRU BĂTRÂNUL EPISCOP AUGUSTIN 

Să vă rugaţi, să vă rugaţi pentru toţi. În încheiere, vreau să vă fac o fierbinte recomandare, cu lacrimi şi cu mare durere: Să vă rugaţi pentru Sfânta noastră Biserică şi pentru slujitorii ei şi – dacă există vreun răgaz, faceţi rugăciune şi pentru bătrânul vostru episcop, care este încovoiat de povara celor 85 de ani. 

Să vă spun adevărul? Dacă voi vă rugaţi, eu voi fi puternic. Un Apostol Pavel, care s-a suit până la al treilea cer şi a văzut minuni mari şi predica, cerea rugăciunile creştinilor. Şi dacă acela cerea rugăciuni, cu cât mai mult noi toţi, preoţi, episcopi, predicatori şi teologi, care dacă vom fi storși bine nu facem nici cât unghiuţa lui Pavel?!

Dacă un Pavel simțea nevoia şi-i ruga pe creştini să se roage pentru el, cu cât mai mult eu, păcătosul şi nevrednicul rob al Domnului, am nevoie de rugăciunile voastre, ca să am un sfârşit creştinesc? (Florina, aprilie 1991, la o priveghere).

Îndemnul bătrânului episcop Augustin l-a auzit o soră din Australia, S. Mylonopoulos, de aceea de fiecare dată când dădea spre pomenire numele membrilor familiei ei la preot, mai întâi scria numele Mitropolitului de Florina, părintele Augustin.

Acest lucru l-a făcut şi în comunicarea telefonică pe care a avut-o cu Gheronda Iosif Vatopedinul. Urmăriţi conversaţia pe care a avut-o, aşa cum o istoriseşte ea însăşi.

Înainte de cuvioasa adormire a vrednicului de pomenire Stareț Iosif Vatopedinul, într-o conversaţie telefonică pe care am avut-o cu el,  i-am cerut să se roage mai întâi pentru Gheronda al nostru, părintele Augustin, şi după aceea pentru mine, păcătoasa.

Însă am rămas mută de uimire când l-am auzit spunând: Nu pentru acesta, copilul meu. Am fost nedumerită. I-am cerut explicaţii. „Dar de ce, Gheronda?”

Acesta nu are nevoie de rugăciunea noastră, mi-a răspuns.

Atunci, Gheronda, i-am spus, de ce ne cere să ne rugăm pentru el?

Din marea lui smerenie, mi-a răspuns, adăugând: Acesta, copilul meu, în ochii lui Dumnezeu este un Mare Sfânt.

Răspunsul lui m-a cutremurat… Într-adevăr, părintele Augustin a fost un mare sfânt, tăcut și smerit, făcător de minuni şi profet! A fost un mare și prolific părinte bisericesc şi un extraordinar predicator al cuvântului dumnezeiesc, un apărător şi mărturisitor la Ortodoxiei noastre!

Kandiotis va mărturisi pentru Hristos, a spus Sfântul Cuvios Gheorghe Karslidis.

Cine poate spune că prin intermediul Starețului nostru, Domnul nostru nu a săvârşit şi nu săvârşeşte minuni?! Nu doar a făcut minuni, ci a şi profeţit cele groaznice ce vor veni asupra noastră, dacă nu ne vom pocăi… (Melbourne, 12-6-2014).

traducere www.acvila30.ro, sursa http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=41844

HIROTONIA UNUI ADEVĂRAT EPISCOP ORTODOX

 ŞI ÎNFLĂCĂRATA SA OMILIE

Formați-vă o părere despre hirotonia ortodoxă a unui episcop, care nu a rugat pe nimeni ca să devină episcop, care a fost prigonit de episcopi, pentru că îi mustra deoarece urmăreau transferul în mitropolii mai bogate și mai importante şi pentru alte devieri de la credinţă. Cu doi ani înainte de hirotonia sa, Sinodul i-a interzis să predice pe tot întinsul Greciei şi erau gata să-l caterisească. Era atât de incredibil că va deveni episcop pe cât de incredibil e să răsară soarele de la apus. Însă cei care îl prigoniseră au votat pentru promovarea lui!

La hirotonia lui a fost evidentă prezenţa Sfântului Duh şi au participat 15.000 de credincioşi din întreaga Grecie.

Urmăriţi câteva mici fragmente de la hirotonie şi pulsul poporului credincios. Cei care înțelegeți limba greacă ascultaţi şi omilia înflăcărată a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis.

Cei mai mulţi dintre episcopii de astăzi sunt aleşi prin metode anti-ortodoxe, de aceea nu vorbesc când ORTODOXIA este trădată de rasoforii mici şi mari.

Bătrânul ierarh luptător, Părintele Augustin Kandiotis, spunea în omilia sa din 3-5-1964 despre ei: 

• „Din păcate, masoneria a intrat şi în Biserică. Citiţi numere mai vechi din „SPITHA” şi o veţi vedea. Eu am denunţat oficial cu dovezi că şi episcopi şi mitropoliţi şi patriarhi sunt masoni… Ca să ajungi episcop fie trebuie să treci prin gradele masoneriei, fie dacă nu treci – deoarece nu toți episcopii sunt masoni, dar este un fapt real că există astfel de suspecţi în Biserică – nu ajungi episcop… Ei (masonii) nu fac publice numele acelora atâta timp cât trăiesc, ci le dezvăluie după ce mor. Noi însă îi cunoaştem şi îi urmărim.”

Citeşte mai departe…

GHERON IOSIF ISIHASTUL

O floare la mormântul tău, o rugăciune către Dumnezeu

 ” În viață trebuie să trăim între două stări: cu răbdare și cu dragoste! Când ai dragoste trăiești în Domnul; când simți că nu mai ai dragoste, să ai răbdare cu toți și cu toate! Și dragostea va veni din nou…”

Astăzi se împlinesc paisprezece ani de la adormirea Părintelui Galeriu… 10.08.2003 – 10.08.2017… Treisprezece ani! Când citesc doar ca cifra, nu mi se pare decât o perioadă mică; când mă gândesc, mi se pare o veșnicie și îmi revin în minte clipe binecuvântate, iar amintirile îmi umplu golul ce-l simt prin lipsa Părintelui.

Sunt mulți care ar putea vorbi și a spune mai mult decât mine, au petrecut mult mai mult timp cu Părintele;însă scriu aceste rânduri ca și cum aș pune și eu o floare pe mormântul lui.

Nu știu cum aș putea descrie acele clipe, știu însă că binecuvântările lui mă însoțesc și acum. Am spus-o de multe ori că dacă sunt ce sunt, o datorez în întregime Părintelui. Pentru cei ce renasc în Hristos, întotdeauna există un duhovnic ce le schimbă viața și îi ajută să înțeleagă cum lucrează Mântuitorul în sufletul omului, cum își face simțită prezența prin Harul Duhului Sfânt.

Citeşte mai departe…

Legături:

• BUCHET DE CÂNTĂRI LA PRAZNICUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ
• BARTOLOMEU ANANIA: SCHIMBAREA LA FAŢĂ (Audio, 2000)

Schimbarea la Faţă a lui Hristos

Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare. Acest adevăr se vădeşte din troparele Bisericii. Într-unul din ele se cântă:,, Mai înainte de cinstită Crucea ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, în Muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne’’, iar în condacul praznicului se spune: ,,…că dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui’’.

Ar fi fost firesc ca Schimbarea la Faţă a lui Hristos să fie prăznuită în luna martie, în funcţie de data la care se sărbătoresc Paştile. Dar pentru că această dată coincide cu perioada de lăsat de sec, praznicul Schimbării la Faţă nu s-ar fi putut sărbători cum se cuvine şi, de aceea, el a fost mutat pe 6 august. Această dată nu este întâmplătoare, pentru că precede cu patruzeci de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca şi Vinerea Mare.

Faptele Schimbării la Faţă sunt consemnate de trei dintre Sfinţii Evanghelişti, deoarece este vorba despre un eveniment central din viaţa lui Hristos care ascunde multe mesaje teologice (Matei 17, 1-8, Marcu 9,2-8, Luca 9, 28-36).

1. Există multe schimbări la faţă 

Schimbarea la Faţă a lui Hristos a constituit un moment de vârf din viaţa ucenicilor, care a avut legătură şi cu Cincizecimea, pentru că a fost vorba despre punctul culminant al manifestării lui Dumnezeu. Desigur, există diferenţe între Schimbarea la Faţă şi Cincizecime, deoarece, la vremea Schimbării la Faţă, ucenicii nu erau încă mădulare ale Trupului îndumnezeit al lui Hristos, aşa cum aveau să devină în ziua Cincizecimii.

În timpul vieţii de pe pământ a lui Hristos, au mai existat şi alte episoade legate de Schimbarea la Faţă, de vreme ce ucenicii s-au învrednicit şi cu alte ocazii să vadă câteva raze ale Dumnezeirii lui Hristos. În continuare, vom prezenta două dintre aceste evenimente. Citeşte mai departe…

Părintele Ioannis Kalaidis

 de Gheorghios Trapenzalídis

Ucenicii Domnului şi, în sens larg, toţi creştinii care doresc să trăiască după cuvântul dumnezeiesc, sunt numiţi de Domnul, în Evanghelia după Matei, „lumina lumii” şi „sarea pământului”, dar şi cetate zidită pe vârf de munte care se vede de pretutindeni. Tot acolo Domnul întăreşte dimensiunile mântuitoare – pentru fiecare astfel de om, dar şi pentru lumea întreagă – ale unui asemenea mod de viaţă care se împlineşte prin unirea vieţii omului cu viaţa dumnezeiască şi care este rod al voinţei libere şi al împreună-lucrării omului cu Atoatelucrătorul Dumnezeu, Cel în Trei ipostasuri – Care îl face pe om asemenea cu El şi din muritor îl preschimbă în dumnezeu după har, aşa încât creştinii, prin această dumnezeiască părtăşie a lor şi prin strălucita lor viaţă virtuoasă şi plină de fapte bune, să se facă magnet care atrage oamenii de la înşelare la adevăr, de la întunericul păcatului la lumina vieţii, încât să se întoarcă către adevărata viaţă şi să dea o dreaptă slăvire singurului Dumnezeu adevărat. Citeşte mai departe…