PELERIN ORTODOX

• CALEA SPRE SFINŢIRE A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA [1]
• SF. IOAN GURĂ DE AUR: Cuvant la Duminica a doua a Sfântului si Marelui Post – FOLOSUL MĂRTURISIRII ŞI AL CERCETĂRII CONŞTIINŢEI ÎN TOATE ZILELE
• Sf. Nicolae Velimirovici: Predica la Duminica a II-a din Post – SĂ VENIM ŞI SĂ STĂM ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU CELUI VIU
• PĂRINTELE ILIE CLEOPA – Predica la Duminica Sfantului Grigorie Palama: DESPRE PUTEREA CELOR MULŢI
• Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a II-a din Postul Mare
• Arhim. Ioil Konstantaros: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DIN POSTUL MARE – SFÂNTA ŞI MÂNTUITOAREA FRICĂ DE DUMNEZEU
• Predică la Duminica a 2-a din Postul Mare [2012] – Pr. Dr. Dorin Picioruş
• ACATISTUL SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI
• Duminica Sfântului Grigorie Palama
• Calea spre lumina dumnezeiască la Sfântul Grigorie Palama
• Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUA DIN POST – A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
• Sf. Grigorie Palama: NEÎNCETAT STRIGAŢI CĂTRE DOMNUL
• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama)
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: Predică la pomenirea Sfântului Arhiepiscop Grigorie Palama al Tesalonicului [14 noiembrie 2012]
• MITROPOLITUL IEROTEI VLAHOS: IMPORTANŢA ÎNVĂŢĂTURILOR SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
• DIACON LIVIU PETCU: Sfântul Grigorie Palama despre fiinţa lui Dumnezeu, energiile Sale necreate și vederea luminii dumnezeiești
• Sfântul Grigorie Palama, un sfânt anatematizat de ”Biserica” Romano Catholică

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

PRĂZNUIREA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA:

„PACE VOUĂ…”

În a doua Duminică din Post (din Postul Mare), este sărbătoarea Sfântului Grigorie Palama. Dar, în afară de această zi cu dată schimbătoare, Sfântul Grigorie este prăznuit şi la o dată fixă, pe 15 noiembrie (în calendarul Bisericii Ortodoxe Române pe 14 noiembrie – n. tr.).

Cine este Sfântul Grigorie Palama? S-au scris despre el cărţi întregi, dar noi să spunem câteva cuvinte. 

* * *

Ne aflăm în anul 1335 d.Hr. În Biserica Ortodoxă era pace. Pace! Există altceva mai dulce decât pacea? Pace în case, pace în societate, pace între popoare, pace în Biserică. Şi pentru că pacea este un bun foarte preţios şi cu totul necesar, de aceea şi Biserica noastră se roagă continuu ,,pentru pacea a toată lumea”.

Aşadar, era pace atunci în Biserica lui Hristos. Dar deodată Biserica s-a tulburat. Aşa cum, atunci când un vânt puternic suflă în larg, marea se tulbură şi ridică valuri sălbatice, tot aşa atunci când apare o erezie Biserica lui Hristos e tulburată, iar valurile spumegânde ale ereticilor lovesc corabia dumnezeiască şi caută să o scufunde. Erezia este una din cauzele care tulbură Biserica. Ereticii fac o mare stricăciune în Biserică. Îi despart pe creştini, pricinuiesc un război intern. Citeşte mai departe…

Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură-de-Aur

 – 27 ianuarie – 

PÂNĂ LA MOARTE

[…]

Sfântul Ioan Gură-de-Aur a trăit în veacul al IV-lea d.Hr. S-a născut într-o mare cetate a răsăritului, Antiohia. Acolo a fost hirotonit preot. S-a consacrat predicării cuvântului lui Dumnezeu. Cuvintele care ieşeau din gura lui erau pline de credinţă, iubire şi nădejde în Dumnezeu. Ca aurul alerga cuvântul lui. De aceea a şi fost numit „Gură de Aur”. Toţi îl ascultau cu o mare atenţie. Prin predicile lui cei îndureraţi primeau mângâiere, cei săraci şi prigoniţi aflau ocrotire, bogaţii erau învăţaţi să-i iubească pe săraci, conducătorii să fie pentru popor părinţi afectuoşi, poporul să se supună conducătorilor, preoţii să fie la înălţime în conştiinţa poporului. Doisprezece ani a predicat în Antiohia. Faima lui s-a întins pretutindeni. Veneau din diferite părţi ca să-l asculte.

Sfântul Ioan Gură-de-Aur a vrut să rămână şi să moară în Antiohia ca predicator. Dar voia lui Dumnezeu a fost alta. Citeşte mai departe…

Dragostea de aproapele în învățătura Părintelui Iosif Isihastul

Învăţătura Părintelui Iosif Isihastul (1898-1959) despre iubirea de aproapele e nemijlocit legată de predania Sfintelor Scripturi şi a tradiţiei patristice, dar are şi o noutate a ei, izvorâtă din slujirea sa de stareţ şi duhovnic şi din trăirea lăuntrică.

Este izbitor faptul că mai tot ce spune Părintele Iosif Isihastul despre iubirea de aproapele e legat de viaţa mănăstirească si totuşi cuvintele sale răzbat dincolo de zidurile mănăstirii şi de ele se folosesc şi cei care trăiesc în mijlocul lumii. Pentru că viaţa călugărească este – sau s-ar cuveni să fie – o icoană pentru toţi creştinii şi chiar pentru întregul neam omenesc.

În traiul creştinesc, legătura de dragoste dintre fraţii de credinţă este fundamentală, de aceea multe învăţături ale Părintelui Iosif privesc felul în care se cuvine să ne purtăm ca să păstrăm legătura iubirii (cf. Rom. 12, 10), pe care diavolul caută necontenit s-o strice; pierderea ei aduce numai rele atât pentru întreaga obşte, cât şi pentru fiecare mădular al ei.

Citeşte mai departe…

SFÂNTUL NECTARIE, EMIGRANTUL

 Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie 

Vrednicul de pomenire părinte Theoclit Dionisiatul, în foarte însemnata sa carte ”Sfântul Nectarie făcătorul de minuni”, scria: ”Sfântul vedea că se apropie de plecarea către adevărata lui patrie, în care îşi avea «vieţuirea» încă din curata sa tinereţe ca unul ce era «împreună-vorbitor cu Sfinţii şi casnicii lui Dumnezeu». De aceea şi-a petrecut viaţa cea de-Duh-purtătoare ca un emigrant, ca străin în această lume de care era înstrăinat. Nu era prieten al acestei lumi, nu era prieten al celor ce sunt prieteni cu lumea aceasta «care zace sub puterea celui viclean» (1 Ioan 5, 19). De aceea, cei care au fost ai lumii acesteia s-au luptat împotriva lui, l-au persecutat, l-au calomniat. Pentru că trecerea lui prin lume a fost trecere de Sfânt şi «căile lui sunt schimbate» (Înţelepciunea lui Solomon, 2, 15), căi de străin şi de pribeag”.

Sfântul Nectarie a trăit ca un emigrant, din două puncte de vedere. Mai întâi, a trăit şi a murit departe de locul său natal şi, în al doilea rând, se simţea străin şi pribeag, departe de adevărata lui patrie, de patria cea cerească. Citeşte mai departe…

SFÂNTUL IERARH NECTARIE – “CIOBURI” DIN PĂTIMIREA UNUI ARHIEREU sau PRIGOANA DIN SPATELE ICOANEI

„- Tu, Nectarie, aşa?

– Aşa a binevoit Domnul”.

Avem in viata prea-blandului Mare Ierarh si Facator de minuni Nectarie al Pentapolei si Eghinei chipul intreg al Bisericii care, slujind jertfelnic, se lasa rastignita neincetat si literalmente pana la sfarsit de catre cei care au ales iubirea acestui veac. Sfantul Nectarie constituie un fel de rezumat duhovnicesc “in vivo” al istoriei Bisericii si o predica vie a Crucii traite integral si desavarsit, o “predica” incrustata in insusi trupul sau, devenit mireasma a nestricaciunii si oglinda marturistoare a Slavei.

Datorita vindecarilor, a faptelor minunate nenumarate si a harului imbelsugat pe care-l raspandesc sfintele sale moaste, numele Sfantului Ierarh Nectarie a ajuns extrem de cunoscut si de iubit, insa prea putini cunosc sau constientizeaza, chiar si atunci cand cauta cu nadejde adapost si tamaduire la racla sau la icoana sa, cum a ajuns acest  mare traitor al Ortodoxiei in vremuri foarte apropiate de noi sa dobandeasca o asemenea masura a sfinteniei si a maririi. Pentru ca, de multe ori, noi preferam sa ramanem despre sfinti cu o imagine ceva mai edulcorata si mai confortabila psihologic, alegand sa vedem in ei niste simple modele  ale bunatatii nemarginite si sa ne impartasim de roadele bogate ale vietuirii lor, dar fara sa cutezam sa patrundem macar cu mintea, si macar in parte, si in imprejurarile concrete si in intreg procesul patimirii lor pentru Hristos, pentru a intelege mai bine si ce anume sta in spatele unei icoane si a unui trup care a biruit insasi putreziciunea firii. Citeşte mai departe…

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

PREDICĂ LA BOGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL LAZĂR

(DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII)

Ce este Iadul?

“…. ca să nu vină şi ei în acest loc de chin” (Luca 16,28)

Alte articole:

• PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA A 22-A DUPĂ RUSALII
• PREDICĂ LA DUMINICA A 22-A DUPĂ RUSALII – LAZĂRII
• PREDICĂ LA DUMINCA A XXII-A DUPĂ RUSALII – DESPRE RAI ŞI IAD – PS Sebastian
• BOGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL LAZĂR – PS Siluan
• PREDICĂ LA DUMINICA A XXII-A DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – Sf. Ioan Gură de Aur
• Pr. Dorin Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A 22-A DUPĂ RUSALII (2011)
• Predică la Apostolul din Duminica a 22-a după Rusalii – Pr. James Thornton
• PR. DR. DORIN-OCTAVIAN PICIORUŞ: Predică la Duminica a 22-a după Rusalii [2012]
• CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae: Duminica a douăzeci şi doua după Rusalii (Bogatul nemilostiv) (Luca 16, 19-31)
• Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Duminica a-22-a după Rusalii
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica a 22-a după Rusalii [2014]
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Duminica a 22-a după Rusalii (2013)
• Părintele Cleopa: DESPRE IAD (Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii)
• Idei de predici la duminica a XXII-a după Pogorârea Sfântului Duh ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei

* * *

EXISTĂ O ALTĂ LUME? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi Sfânta Evanghelie.

M-am dus odată într-un sat şi acolo m-au întrebat: Cine a venit din lumea cealaltă? Oare a înviat cineva, ca să ne spună ce se întâmplă dincolo?... Dar ce credeţi, cei care cer să vadă un mort înviind, şi dacă acesta va învia, îl vor crede? Mă îndoiesc. Nu neg faptul că nu este o mică dovadă învierea unui mort. Dar există alta şi mai puternică. Şi mii de morţi să învieze din mormânt, nu sunt dovezi care să-ţi închidă gura. Pentru că sunt oameni. Eu o singură dovadă o consider de necombătut. Pe cea amintită astăzi de Evanghelie şi mai presus de orice altă dovadă şi argument şi document. Şi aceasta este Sfânta Scriptură.

Sfânta Scriptură nu a spus niciodată vreo minciună; nu s-a găsit în paginile ei vreo greşeală. Cuprinde cuvintele lui Dumnezeu. A spus-o Hristos: Citeşte mai departe…

DIN PREDICA LA SF. DIMITRIE

A MITROPOLITULUI SERAFIM DE PIREU

(25 octombrie 2011, la vecernie)

  „Fără dragostea lui Dumnezeu nu există viaţă, ci numai supravieţuire!…”

„…Şi astăzi, în anul 2011, [Sfântul Dimitrie] vine înaintea noastră în acest oraş tulburat şi în această vreme confuză şi priveşte în sufletele noastre să vadă: Noi, copiii eroilor şi ai martirilor credinţei, avem aceeaşi putere morală? Avem aceeaşi privire de acvilă înaintea planurilor atât de întunecate şi de josnice ale vrăjmaşului diavol? Sau ne-am înecat cu cele pe care ni le oferă ca ademeniri, ca să ne moleşească şi să ne slăbească libertatea? Sfântul Dimitrie se face astăzi îndrumătorul nostru duhovnicesc, indicator de drum către valorile vieţii; nu către cele mincinoase, nu către cele de suprafaţă, nu către cele pe care sistemul – demonicul sistem – le promovează înaintea noastră, ca să ne înăbuşe dimensiunea noastră dumnezeiască şi nădejdea interioară. Şi se face [Sfântul Dimitrie] duhovnicescul nostru tăinuitor şi îndrumător, ca să răspundem atacului pângăritor, pe care-l suportăm toţi prin planificarea vicleană şi prin intenţia tâlhărească ale naivilor şi neghiobilor acestui pământ, care şi-au construit împărăţia pe lucrurile trecătoare, care pe nimeni nu însoţesc dincolo de mormânt. Aşadar, acestor naivi, instabili şi neghiobi, care însă în mod grosolan, prin tragica lor aviditate, calcă în picioare conştiinţele lumii întregi, Sfântul Dimitrie le stă înainte şi ne arată preţioasele valori care alcătuiesc viaţa umană şi care constituie veşnica şi neînfrânta aspiraţie a oricărui om cu chip dumnezeiesc şi îndumnezeit.
Fraţi şi surori, nu deznădăjduiţi şi nu vă clătinaţi din cauza acestui întreg scenariu de înşelare care se joacă în jurul nostru. Rămâneţi statornici în capodopera lui Dumnezeu, care este sufletul nostru. Nu acceptaţi nici măcar pentru o clipă să predaţi veşnicia noastră, dimensiunea adevărului nostru oricărei broaşte entuziaste ce orăcăie în apele infecte şi pe digurile putrede ale păcatului. Lumea aceasta trece. Nu e în vizorul celor puternici ai zilei cât de uşor se întoarce roata; şi cei slăviţi de astăzi devin mâine necunoscuţi şi în mare dezonoare îşi petrec cealaltă parte a vieţii lor; huiduiţi şi batjocoriţi de către toţi. Nici slava, nici lucrurile materiale, nici lucrurile vieţii trupeşti nu pot să-i ofere omului propria măreţie. Dimpotrivă, îi anulează aspiraţia duhovnicească şi îl fac prizonierul unei vieţi lipsite de iubire şi de pietate duhovnicească; pentru că fără dragostea lui Dumnezeu nu există viaţă, ci numai supravieţuire, numai un parcurs pământesc prin patimi şi prin lucrurile mici ale acestei lumi. Aşadar, Sfântul Dimitrie ne inspiră astăzi şi ne conduce viaţa pentru că încă o dată, iar prin mucenicia sa şi prin mărturia lui ne cheamă la priveghere, la trezire, la o campanie duhovnicească împotriva sinelui nostru rău, împotriva patimilor noastre, împotriva păcatului, a stricăciunii şi a morţii, deoarece cauza responsabilă pentru toată această dramă universală este apostazia de la adevăr şi de la dragostea Dumnezeului celui Viu.
Doresc din inimă ca pomenirea praznicală, pomenirea cea purtătoare de lumină a marelui ocrotitor, apărător şi patron al acestei parohii cu renume, al patriei noastre, al lumii în general, a Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni, să inspire în sufletele voastre putere, curaj, speranţă, lumină şi dispoziţie duhovnicească de luptă împotriva oricărui lucru întunecat, fals şi măsluit, ce constituie modul actual de viaţă. Amin. Fie. „

(sursa: „DREPT ÎNVĂŢÂND CUVÂNTUL ADEVĂRULUI”)

 20 OCTOMBRIE 2016:

56 DE ANI DE LA STRĂMUTAREA LA CELE VEŞNICE

A EPISCOPULUI MĂRTURISITOR NICOLAE POPOVICI

Episcopul-martir Nicolae Popovici, sau despre curajul de a rosti

 Pesonalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române din veacul XX, Nicolae Popovici este relativ putin cunoscut fată de cum ar merita să fie. S-a născut în 1903 în comuna Biertan, din fostul judet Târnava Mare, si-a făcut studiile secundare la liceul „Andrei Saguna” din Brasov si pe cele universitare la Facultatea de Teologie din Cernăuti, unde a sustinut si un strălucit doctorat pe tema epiclezei euharistice.

Un timp a fost profesor la Sibiu, pentru ca în aprilie 1926 să fie ales episcop al Oradiei Mari. În noua calitate de episcop, a dovedit că nu este numai un erudit ci si si un om de actiune, stiind să îmbine cuvântul cu fapta. Era în acelasi timp stăpânul turmei dar si slujitorul ei umil, impunând tuturor prin puterea exemplului personal. Din îndemnul său, 12.000 de concubini din eparhia Oradiei s-au cununat civil si religios, primind astfel binecuvântarea bisericii. Citeşte mai departe…

ÎN AMINTIREA PĂRINTELUI PAISIE OLARU

(18 octombrie)

Sã nu faci tot ce poti, sã nu crezi tot ce auzi si sã nu spui tot ce stii!

Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în suflet. 
Să te întorci acolo de unde ştii că ai pierdut pacea inimii.

Să ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului Care zice: «Pentru tot cuvântul deșert vom da seamă în ziua judecății», iar un sfânt părinte zice că «de câte ori am vorbit m-am căit».

Mare este darul tăcerii!
Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deșartă și învățăm a ne ruga. Părinții noștri vorbeau «șapte vorbe pe zi» cum se spune, dar cu inima și cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morții și ziua judecății, încet-încet dobândim darul tăcerii și al rugăciunii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: «Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. (Psalm 140,3)»

Să vezi şi să nu vezi … să auzi şi să nu auzi … Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti!

Citiţi şi: 115 ani de la naşterea părintelui Paisie Olaru

* * *

Câteva cuvinte despre viața Părintelui Paisie 

PREDICĂ  LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII  

Luca 7, 11 – 16: 

• CUVÂNT LA DUMINICA a XX-a DUPĂ RUSALII AL PĂRINTELUI ION BUGA 
• PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA ILIE LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII: Despre mila lui Dumnezeu 
• PREDICĂ LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII – Protos. Damaschin, Măn. Sihăstria Putnei
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII (2011)
• Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a XX-a după Rusalii (Învierea fiului văduvei din Nain)
• Pr. prof. dr. Daniel Benga: Când Dumnezeu este prezent, viaţa învinge moartea
• Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș – Predică la Duminica a 20-a după Rusalii [2012]
• Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XX-a după Rusalii: HRISTOS ADUCE BUCURIA ÎNVIERII ÎN LOCUL SUFERINŢEI ÎNDOLIATE
• PREDICĂ LA DUMINCA A 20-A DUPA RUSALII A EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR – MOARTE SAU „SOMN”?
• PREDICA ARHIM. SILUAN VISAN LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII: Înainte de Hristos şi după Hristos

LACRIMI 

„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge” 

(Luca 7, 13)

Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).

Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.

Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.

* * *

Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.

Citeşte mai departe…