PELERIN ORTODOX

Un tânăr pătimea cumplit, fiind muncit de un diavol care îl izgonea prin munţi şi prin pustietăţi, trântindu-l în foc şi în apă ca să-l piardă, aruncându-l de pe înălţimile munţilor în prăpăstiile văilor, bătând şi sfărâmând tot trupul lui, încât acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi păzit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desăvârşită. Căci El înfrânează toată puterea vrăjmaşului cea cu totul înrăutăţită. Odată, ducându-l diavolul pe tânărul acela spre ţărmurile mării, cu mare pornire, pentru ca să-l arunce în noian şi să-l înece, a întâlnit în drum pe Cuviosul Patapie care, prin porunca lui Dumnezeu, ieşea din colibă sa ca să libereze făptura cea zidită după chipul Lui, din robia vrăjmaşului.

Iar diavolul, văzând de departe pe fericitul, a început a se apropia către dânsul sărind, întorcându-şi ochii, spumegând, scrâşnind din dinţi şi îngrozindu-l cu ucidere. Apoi, apropiindu-se de Sfântul Patapie, a strigat: „O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Şi aici iarăşi este omul acesta? Ce voi face, unde mă voi duce, unde voi mai vieţui de acum, mult ostenindu-mă şi abia aflându-mi locaşul acesta? Iată acum cu nevoie mă izgoneşte dintr-însul; cu adevărat înfricoşat eşti Nazarineanule, cu adevărat înfricoşat şi pretutindeni peste toţi este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu eşti de faţă, că numai cu semnul Crucii şi prin numele Tău mă izgoneşti; căci sunt biruit şi izgonit”.

Acestea zicând necuratul, arunca pe tânărul în sus. Iar făcătorul de minuni Patapie, făcând semnul Crucii cu mâna în văzduh, a certat duhul, zicând: „Ieşi, duh necurat, ieşi, du-te departe în pustie! Hristos îţi porunceşte aceasta prin mine, a cărui putere chiar şi nevrând ai mărturisit-o”. Acestea zicând sfântul, diavolul a aruncat pe tânăr la pământ şi a ieşit dintr-însul pe gură ca un fum. Iar tânărul, viindu-şi în simţiri, plângea de bucurie şi mulţumea mai întâi lui Dumnezeu, apoi şi Cuviosului Patapie, pentru izbăvirea să de duhul cel necurat. Citeşte mai departe…

Viaţa Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

Citeşte mai departe…

Prima minune săvârşită de Noul Mucenic Filumen de la Fântâna lui Iacov din Samaria

Citeşte mai departe…

Fericitul stareț Iacov Țalikis: În timpul heruvicului, în altar, când preotul citește rugăciunea, îngerii urcă și coboară nevăzut 

În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera şi participau şi ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinereşti.

Citeşte mai departe…

SFÂNTUL IERARH NECTARIE – “CIOBURI” DIN PĂTIMIREA UNUI ARHIEREU sau PRIGOANA DIN SPATELE ICOANEI

„- Tu, Nectarie, aşa?

– Aşa a binevoit Domnul”.

Avem in viata prea-blandului Mare Ierarh si Facator de minuni Nectarie al Pentapolei si Eghinei chipul intreg al Bisericii care, slujind jertfelnic, se lasa rastignita neincetat si literalmente pana la sfarsit de catre cei care au ales iubirea acestui veac. Sfantul Nectarie constituie un fel de rezumat duhovnicesc “in vivo” al istoriei Bisericii si o predica vie a Crucii traite integral si desavarsit, o “predica” incrustata in insusi trupul sau, devenit mireasma a nestricaciunii si oglinda marturistoare a Slavei.

Datorita vindecarilor, a faptelor minunate nenumarate si a harului imbelsugat pe care-l raspandesc sfintele sale moaste, numele Sfantului Ierarh Nectarie a ajuns extrem de cunoscut si de iubit, insa prea putini cunosc sau constientizeaza, chiar si atunci cand cauta cu nadejde adapost si tamaduire la racla sau la icoana sa, cum a ajuns acest  mare traitor al Ortodoxiei in vremuri foarte apropiate de noi sa dobandeasca o asemenea masura a sfinteniei si a maririi. Pentru ca, de multe ori, noi preferam sa ramanem despre sfinti cu o imagine ceva mai edulcorata si mai confortabila psihologic, alegand sa vedem in ei niste simple modele  ale bunatatii nemarginite si sa ne impartasim de roadele bogate ale vietuirii lor, dar fara sa cutezam sa patrundem macar cu mintea, si macar in parte, si in imprejurarile concrete si in intreg procesul patimirii lor pentru Hristos, pentru a intelege mai bine si ce anume sta in spatele unei icoane si a unui trup care a biruit insasi putreziciunea firii. Citeşte mai departe…

Vindecarea unui director de minister ‒ Sfinții sunt prieteni și fac minuni împreună

Sfântul Nicolae Planas

Sfantul Mc Iacov, ruda Domnului

Cu mai mult de patruzeci de ani în urmă, aici, în Atena, l-a chemat o familie să-i facă Sfântul Maslu. O cameră a casei era închiriată de cineva, care era într-un grad avansat de boală. Când a terminat slujba Sfântului Maslu, stăpâna casei i-a spus să meargă şi în camera bolnavului aceluia şi să-l miruiască. După ce l-a miruit, s-a aşezat lângă el, l-a întrebat cum îl cheamă și cum se mai simte. Bol­navul i-a spus că îl cheamă Iacov. „Aaa! Bravo, fiule! Ai numele fratelui Domnului”. Acela însă, cu destulă ne­credinţă şi cu o uşoară ironie i-a spus: „Dar ce, Hristos a avut şi fraţi?”. Atunci Părintele i-a explicat că Iosif, înainte de a lua în casa sa pe Stăpâna, Născătoarea de Dumnezeu, avusese cinci copii din căsătoria legală anterioară; de aceea şi Iacov a fost numit fratele Domnului. Atunci omul acela, cucerit de povestirea Părintelui Nicolae, i-a spus: „Ah, Părinte! Roagă-l pe Sfântul Iacov să mă facă bine şi eu făgăduiesc că îl voi prăznui în fiecare an, cu cea mai mare evlavie”. (Aces­tea de aici le-a povestit însuşi Părintele unei fiice duhovniceşti). Citeşte mai departe…

SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI

(25 ianuarie 1875 – 24 decembrie 1964)

Proorocia Cuviosului Kukşa al Odesei (1875-1966), canonizat în 1994

Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit „sfânt”. Însă acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una.

Posturile vor fi anulate, călugăria va fi anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească.

Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.

Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.

Fiţi vigilenţi!

Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se duca la biserica apostată, însa nu trebuie sa mergem într-acolo în nici un caz.

Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui.

 VIAŢA

Sfantul Kuksa din Odesa este unul dintre sfintii cuviosi ai secolului al XX-lea. Sfantul, dupa numele sau de botez Cosma, s-a nascut in ziua de 25 ianuarie 1875, in satul Arbuzinca, din regiunea Nicolaevsk, Ucraina.

Citeşte mai departe…

Mărturiile unui musulman despre ajutorul dat de Sfânta Cuvioasă Parascheva

M-am născut musulman şi am făcut facultatea de medicină în Iaşi. Nu ştiam nimic de creştinism, doar ceva vag despre Iisus şi Maria, oricum respectam credinţa celorlalţi, însă nu eram religios deloc. În sesiunea de vară, eram peste măsură de stresat şi îngrijorat că nu reuşisem să învăţ tonele de cursuri de la microbiologie. Aveam un profesor… spaima studenţilor, o bibliotecă de om, care pica tot ce mişca. Plin de frică, am început să învăţ, dar era foarte greu, ca o picătură în ocean. Citeşte mai departe…

Sfântul Cuvios Mucenic Dionísie. Icoană contemporană

31 iulie /10 octombrie

Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie de la Vatopedi

Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie au fost monahi în Sfânta Mănăstire Vatopedi.

În 1820, ieromonahii Neofit şi Ambrozie, ierodiaconul Parthenie şi monahii Dionisie şi Dorótheos, iar mai târziu Macarie, au fost trimişi în Creta ducând cu sine sfinte moaşte, în urma rugăminţii pe care au primit-o din partea locuitorilor insulei, care sperau că se vor izbăvi astfel de ciumă, înspăimântătoarea molimă care care-i chinuia de multă vreme[1]. Sfintele obiecte şi moaşte pe care le-au dus cu ei monahii vatopedini erau următoarele: o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului[2] dăruit mănăstirii Vatopedi de împăratul Ioan Cantacuzino, o bucată din Cinstitul Lemn şi capul Sfântului Andrei din Creta.

Citeşte mai departe…