Sfântul Cuvios Mucenic Dionísie. Icoană contemporană
31 iulie /10 octombrie
Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie de la Vatopedi
Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie au fost monahi în Sfânta Mănăstire Vatopedi.
În 1820, ieromonahii Neofit şi Ambrozie, ierodiaconul Parthenie şi monahii Dionisie şi Dorótheos, iar mai târziu Macarie, au fost trimişi în Creta ducând cu sine sfinte moaşte, în urma rugăminţii pe care au primit-o din partea locuitorilor insulei, care sperau că se vor izbăvi astfel de ciumă, înspăimântătoarea molimă care care-i chinuia de multă vreme[1]. Sfintele obiecte şi moaşte pe care le-au dus cu ei monahii vatopedini erau următoarele: o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului[2] dăruit mănăstirii Vatopedi de împăratul Ioan Cantacuzino, o bucată din Cinstitul Lemn şi capul Sfântului Andrei din Creta.
Citeşte mai departe…
Sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, de asediul tătarilor din 20-23 iulie 1675.
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia)
(23 iulie/ 8 septembrie/ Vinerea din Săptămâna Luminată)
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev este una dintre cele mai cinstite sfinte odoare ale Bisericii Ortodoxe din Rusia.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a Lavrei Poceaev, Ucraina. Icoana este renumită în toată lumea slavă, fiind cinstită ca făcătoare de minuni în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni de alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Poceaevskaia”. Citeşte mai departe…
Ajungând odată, împreună cu un părinte, la Atena, unde aveam ceva treburi, ne-am dus și până la Mănăstirea Sfântului Patapie, unde se află moaștele sfântului. Mănăstirea se află mai sus de Lutraki. Ajungând spre seară, am fost primiți să rămânem acolo peste noapte. Ducându-ne să ne închinăm în biserică, maica de acolo ne-a zis: „Închinați-vă și la capul fintei Ipomoni, să vedem dacă simțiți ceva”. Citeşte mai departe…
Minuni ale Sfântului Athanasie Patellarios, Patriarhul Constantinopolului (de Mitropolitul Macarie al Kenyei)
Din mai multe surse rusești aflăm despre multele minuni ale Sfântului Atanasie Patellarios. În anul 1813, o prințesă din Rusia suferea de o boală incurabilă pentru acea vreme. Într-o noapte, sfântul i-a apărut în somn și i-a spus cum să ajungă la locul unde se găseau moaștele lui. În ziua de 25 mai, aceasta a ajuns la locul unde se găseau cinstitele moaște ale sfântului ierarh, a stat la Dumnezeiasca Liturghie și s-a rugat cu multă evlavie, cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i curma suferința sa. Nu a plecat acasă după slujbă, ci a rămas acolo, iar seara s-a întors iarăși în biserică pentru slujba vecerniei. Din pricina vârstei înaintate, dar și a paraliziei de care suferea, era purtată cu mare greutate dintr-un loc în altul. Însă, spre mirarea, tuturor, spre seară, femeia a ajuns singură în biserică, după ce mai întâi s-a ridicat din pat și a început să meargă fără ajutorul nimănui. După aceea, ea a mers și s-a spovedit cu pocăință la egumenul mănăstirii, spunându-i că a ajuns acolo la îndemnul sfântului care i s-a arătat de trei ori în vis. Egumenul i-a arătat mănăstirea și locul unde se găseau moaștele sfântului, care trecuse la cele veșnice în scaunul său arhieresc. După ce a dorit să afle și mai multe lucruri despre mănăstire, prințesa a continuat să vină foarte des la mănăstire, până ce s-a vindecat complet.
Citeşte mai departe…
Izvoare tămăduitoare din țara noastră
Diac. Ștefan Sfarghie
Biserica Ortodoxă va prăznui Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care este închinată Maicii Domnului şi care datează din secolul al V-lea. Praznicul face referire la vindecarea unui orb care şi-a recăpătat vederea, după ce glasul Maicii Domnului i-a spus împăratului Leon cel Mare să-l ducă să se spele cu apa dintr-un izvor din apropierea Constantinopolului. Citeşte mai departe…
Putem spune că sfinții poartă și după trecerea la cele veșnice dulcea osteneală de a alina durerile celor aflați în suferință, prin prezența lor alături de cei bolnavi. Sunt consemnate multe mărturii ale minunilor și arătărilor de sfinți, în special a celor de curând preaslăviți și trecuți în calendare. În spitale, pe lângă ajutorul lui Dumnezeu care se revarsă prin mâna medicilor și a personalului sanitar, mulți i-au întâlnit pe sfinții mângâietori într-o experiență tainică și personală.
Despre o astfel de experiență a prezenței sfinților alături de cei bolnavi dă mărturie o tânără fiică de preot. Aceasta de multe ori ajută la sfintele slujbe cântând și se ține aproape de Tainele Bisericii. Urmând cursuri de canto, la recomandarea profesorului și a medicului, tânăra a trebuit să sufere o intervenție chirurgicală ORL. După o operație destul de dificilă, a fost nevoie de încă o intervenție – pentru a fi oprită o hemoragie proaspăt apărută. După procedurile urmate, i s-a permis tatălui ei să o însoțească în salon, pentru a o supraveghea. Când și-a revenit și deja era conștientă, a observat cu mirare că în salon erau încă două persoane, și i-a atras atenția tatălui. Citeşte mai departe…
februarie 6th, 2020
Ιχθυς
Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului
Știi mămică, de ce îmi place să merg și să mă închin la Capul lui de multe ori? Pentru că miroase frumos și miroase altfel de cum miroase icoana Maicii Domnului de aici”.
Stareța de la Sfânta Mănăstire Makrimallis, unde se păstrează cea mai mare parte a cinstitului Cap al Sfântului Partenie, obișnuiește să spună: „Sfântul este viu și își face de multe ori simțită prezența vie în mănăstirea noastră. Închipuiți-vă – ne spune – că poate să vină un grup să cânte sfântului Paraclisul, și acesta să răspândească o mireasmă vie.
Foarte deosebită a fost mireasma care s-a revărsat de la sfânt în vara lui 1993, când a fost vizitată mănăstirea noastră de un ieromonah de la Sinai. Încă de când urca mașina care-l aducea aici, și pe măsură ce se apropia, o mireasmă puternică s-a răspândit din biserică. A umplut biserica, a umplut curtea bisericii și nu numai, s-a revărsat și dincolo de curte, ca să-l întâmpine pe ieromonah. Maicile mănăstirii au simțit această mireasmă sfântă. Însă nu numai ele, ci și pelerinii vizitatori ai mănăstirii. Și, firește, unii se întrebau: «Dar cu ce parfumuri ați dat de miroase așa frumos peste tot?» – și răspunseră atunci, și cam în același fel răspund de fiecare dată când li se pun întrebări de acest fel despre mireasma specifică a sfântului: «Noi nu numai că nu stropim cu parfumuri, dar și substanțele pe care le folosim, ca să curățim sfintele vase din biserică nu se simt chiar așa pentru parfumul lor, ci dimpotrivă». Mireasma aceea plăcută a ținut cât a stat călugărul la mănăstire și când a plecat, s-a stins încet-încet”.
Citeşte mai departe…
Comentarii recente