Arhivă

Arhivă pentru ‘Minuni’ Categoria

24 Ianuarie: Sfânta Xenia din Petersburg

ianuarie 23rd, 2018 Fără comentarii

Sfânta Xenia din Petersburg
24 ianuarie
Rusia, sec. al XVIII-lea

Troparul, glas 4
Deşertăciunea celor pământeşti lepădând, crucea vieţii rătăcitoare şi fără de adăpost ai luat, şi de strâmtorări, lipsuri şi batjocura oamenilor nu te-ai spăimântat, dragostea lui Hristos ştiind. Acum în ceruri de această dragoste îndulcindu-te, fericită şi de Dumnezeu înţelepţită Xenia, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Sfanta Xenia din Petersburg

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat de câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.

Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. Întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită într-un mod aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tânăra pereche fusese mai curând lumească, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de Sfintele Taine ale Mărturisirii şi împărtăşaniei.

Spre uimirea prietenilor şi rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat săracilor, iar casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.

Rudele au hotărât că, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagă la minte, având tot dreptul să facă ce voia cu averea ei. Apoi Viaţa ei spune: „Dându-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pământ şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpând de acele piedici, Xenia a dispărut subit din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în aceşti ani a trăit la o sihăstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învăţând despre rugăciune şi viaţa duhovnicească de la un stareţ.”

Citeşte mai departe…

Categories: Minuni, ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

13 ianuarie: VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL (Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped)

ianuarie 12th, 2018 Fără comentarii

sf-maxim-kavsokalivitul_1

ORNAM1

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Citeşte mai departe…

Categories: Minuni, Moaşte, Pagini de Sinaxar Tags:

SFÂNTUL TEOFAN, EGUMEN AL SFINTEI MĂNĂSTIRI VATOPEDI DESPRE CUVIOSUL MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

ianuarie 12th, 2018 Fără comentarii

fresca-kyriakonul-schitului-kavsokalivia_1820_sf-maxim-kavsokalivitul-si-ucenicul-sf-teofan

Sfântul Theofan (dreapta, sus), martor al minunii săvârșite de Cuviosul Maxim Kavsokalivitul – frescă din Kyriakonul Schitului Kavsokalivia, 1820

Sfântul Theofan a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, fiind ucenicul Cuviosului Maxim Kavsokalivítul (+ 1365), a cărui viaţă a și scris-o.

În această minunată biografie, redată în greacă nouă de Cuviosul Nicodim Aghioritul, Sfântul Theofan scrie în acest sens: „Şi eu însumi, martor în Domnul, nu vreau să ascund cele văzute la Cuviosul fiindcă m-am cunoscut şi eu cu acesta şi am avut legături strânse şi într-o zi, pornind de la Mănăstirea Vatopedi împreună cu încă cineva, şi mergând către coliba cuviosului şi negăsindu-l mă mâhneam şi mă uitam în jur ca să-l văd pe cel pe care-l căutam.

Şi urcând puţin în spatele colibei sale şi privind către drumul lui kir Isaia, iată că-l şi văd la balta lui Aghelarios, la o distanţă de două mile, drumul acesta fiind stâncos şi greu de străbătut şi drum mai lin nu este.

Şi, o minune! Îl văd pe sfânt înălţându-se de la pământ sus în aer şi asemenea unui vultur înaripat zburând deasupra pădurii şi deasupra stâncilor şi venind acolo unde mă găseam eu. Şi pe când îl priveam zburând în acest chip, m-am înspăimântat şi am strigat „Mare eşti Doamne!” şi de teamă m-am tras puţin îndărăt şi într-o clipită a sosit şi sfântul acolo unde stăteam psalmodiind. Şi ce cânta? De uimire nu am înţeles. Însă, întâmpinându-l am căzut la picioarele sale. Citeşte mai departe…

Categories: ICOANE, Minuni, Pagini de Sinaxar Tags:

Mănăstirea Diveevo – casa Sfântului Serafim de Sarov

ianuarie 2nd, 2018 Fără comentarii

Mănăstirea Diveevo – casa Sfântului Serafim de Sarov

Construită la 12 kilometri de oraşul Nijny Novgorod din Rusia, Mănăstirea Diveevo se află situată într-o zonă considerată de o mare importanţă spirituală, în apropierea altor două mănăstiri: Sarov şi Sanaxar. Această mănăstire, cunoscută mai ales pentru vieţuirea aici a Sfântului Serafim de Sarov, este una dintre marile mănăstiri ortodoxe din Rusia.

Înainte de a trece la Domnul, măicuţa Alexandra i-a rugat pe stareţii de la Sarov să nu le lase de izbelişte pe măicuţele de la mănăstire. După moartea sa, Părintele Serafim a preluat mănăstirea. Sub îndrumarea Sfântului, la mănăstire s-a construit o moară, în anul 1827. Mai multe mărturii arată că Maica Domnului i-a apărut de mai multe ori Sfântului Serafim, iar comunitatea monastică a fost binecuvântată cu prezenţa acesteia. În acea vreme, Mănăstirea Diveevo era considerată al patrulea loc de pe pământ al Maicii Domnului.

Citeşte mai departe…

Categories: Minuni, ORTODOXIE Tags:

28 decembrie: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA (Ro, Gr)

decembrie 27th, 2017 Fără comentarii

28 dec_Sf Simon Izvoratorul de mir

ORNAM1

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA

Sfântul Simon a strălucit în Grădina Maicii Domnului în timpul veacului al XIII-lea, în vremea în care Imperial Bizantin era dezbinat şi slăbit din cauza celei de-a patra cruciade (1204), când capitala lui se mutase la Niceea (până în 1261).

Fugind de deşertăciunile acestei lumi, Simon s-a îndreptat către Sfântul Munte, ca să lucreze acolo la mântuirea sufletului său, pe lângă un părinte duhovnicesc. A ales un Bătrân încercat în nevoinţe, aspru şi exigent, căruia i s-a supus cu trup şi suflet, ca lui Dumnezeu însuşi. Ascultarea sa pilduitoare, smerenia, iubirea pentru părintele său duhovnicesc, care nu se ferea să-l mustre cu vorba şi chiar cu toiagul, l-au ridicat iute la o mare înălţime a virtuţii. S-a făcut minunat în ochii multor călugări athoniţi şi chiar Bătrânul său, în cele din urmă, nu l-a mai privit ca pe un ucenic, ci ca pe un frate de arme în războiul duhovnicesc. Însă nu se cuvenea ca cel care alesese să urmeze smereniei şi patimii lui Iisus să primească aceste semne de cinstire; aşa ca a dobândit, prin stăruinţă, binecuvântarea de a trăi în singurătate. După multe căutări, şi-a ales că sălaş o peştera mică, umedă, situată în partea de vest a Athosului, la înălţimea de peste trei sute de metri deasupra mării.

1 Pestera Sf Simon Citeşte mai departe…

DIAVOLII SE TEM DE RUGACIUNEA SFÂNTULUI CUVIOS PATAPIE

decembrie 7th, 2017 Fără comentarii

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Un tânăr pătimea cumplit, fiind muncit de un diavol care îl izgonea prin munţi şi prin pustietăţi, trântindu-l în foc şi în apă ca să-l piardă, aruncându-l de pe înălţimile munţilor în prăpăstiile văilor, bătând şi sfărâmând tot trupul lui, încât acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi păzit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desăvârşită. Căci El înfrânează toată puterea vrăjmaşului cea cu totul înrăutăţită. Odată, ducându-l diavolul pe tânărul acela spre ţărmurile mării, cu mare pornire, pentru ca să-l arunce în noian şi să-l înece, a întâlnit în drum pe Cuviosul Patapie care, prin porunca lui Dumnezeu, ieşea din colibă sa ca să libereze făptura cea zidită după chipul Lui, din robia vrăjmaşului.

Iar diavolul, văzând de departe pe fericitul, a început a se apropia către dânsul sărind, întorcându-şi ochii, spumegând, scrâşnind din dinţi şi îngrozindu-l cu ucidere. Apoi, apropiindu-se de Sfântul Patapie, a strigat: „O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Şi aici iarăşi este omul acesta? Ce voi face, unde mă voi duce, unde voi mai vieţui de acum, mult ostenindu-mă şi abia aflându-mi locaşul acesta? Iată acum cu nevoie mă izgoneşte dintr-însul; cu adevărat înfricoşat eşti Nazarineanule, cu adevărat înfricoşat şi pretutindeni peste toţi este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu eşti de faţă, că numai cu semnul Crucii şi prin numele Tău mă izgoneşti; căci sunt biruit şi izgonit”.

Acestea zicând necuratul, arunca pe tânărul în sus. Iar făcătorul de minuni Patapie, făcând semnul Crucii cu mâna în văzduh, a certat duhul, zicând: „Ieşi, duh necurat, ieşi, du-te departe în pustie! Hristos îţi porunceşte aceasta prin mine, a cărui putere chiar şi nevrând ai mărturisit-o”. Acestea zicând sfântul, diavolul a aruncat pe tânăr la pământ şi a ieşit dintr-însul pe gură ca un fum. Iar tânărul, viindu-şi în simţiri, plângea de bucurie şi mulţumea mai întâi lui Dumnezeu, apoi şi Cuviosului Patapie, pentru izbăvirea să de duhul cel necurat. Citeşte mai departe…

Categories: Minuni, ORTODOXIE Tags:

Viaţa Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

decembrie 6th, 2017 Fără comentarii

Atunci un prunc, care încă nu putea vorbi bine, deodată a strigat din popor: „Ambrozie să ne fie episcop”. Auzind aceasta tot poporul care era în biserică a repetat cuvântul pruncului şi a început a striga cu mare glas:

„Ambrozie să ne fie episcop”.

Viaţa Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

Sfântul Ambrozie, cel numit cu numele dulceţii, s-a născut în marea cetate a Mediolanului cea mult vestită, din părinţi dreptcredincioşi şi de neam bun.

    Tatăl lui era prefectul Galiei, cu numele tot Ambrozie; căci acesta, iubindu-şi fiul, i-a pus numele său. Câtădulceaţă duhovnicească avea să aibă Biserica lui Hristos de la Sfântul Ambrozie s-a văzut mai înainte, încă din scutecele lui. Căci fiind el prunc înfăşat şi dormind odată ziua afară cu gura deschisă, deodată, zburând un roi de albine, a venit asupra lui, acoperindu-i faţa şi gura; apoi se vedeau albinele intrând şi ieşind din gura pruncului, unde puneau miere pe limba lui. Văzând aceasta, doica lui a vrut să izgonească albinele, temându-se să nu vatăme pruncul; dar tatăl lui, care privea acea minune, a oprit-o vrând să vadă în ce chip va fi sfârşitul acelei minuni. După puţin timp albinele, ridicându-se, au zburat până nu s-au mai văzut. Iar tatăl lui, înspăimîntîndu-se, a zis: „De va trăi pruncul acesta va fi mare în popor, pentru că încă de acum din pruncie a arătat Domnul pe sluga Sa. Căci se va împlini asupra lui la vreme Scriptura care zice; Fagur de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor este vindecarea sufletelor. Pentru că roiul acela era închipuire a învăţăturilor şi scripturilor lui, ce avea să le dea cu dulce grăire către popor, îndulcind inimile omeneşti şi ridicându-le de pe pământ către cer.

Citeşte mai departe…

Categories: Minuni, ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

5 decembrie: Sfântul Sava cel Sfinţit ‒ drumul spre sfințenie

decembrie 4th, 2017 Fără comentarii

 Sfântul  Sava, originar din părțile Capadociei, a luat chipul îngeresc de la 8 ani. Biruind lăcomia pântecelui și ademenirile unchilor de a se însura, copilul creștea în mănăstire din putere în putere. Odată, pe când unul dintre frați și-a uitat hainele puse la uscat în cuptor, a intrat să le aducă și a ieșit nevătămat din flăcări. La 18 ani a cerut binecuvântare să meargă la Ierusalim, în pustie, iar Domnul i-a poruncit în vis egumenului să îi dea drumul.
Categories: Minuni, ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

Fericitul stareț Iacov Țalikis: În timpul heruvicului, în altar, când preotul citește rugăciunea, îngerii urcă și coboară nevăzut

noiembrie 27th, 2017 Fără comentarii

Fericitul stareț Iacov Țalikis: În timpul heruvicului, în altar, când preotul citește rugăciunea, îngerii urcă și coboară nevăzut 

fericitul-iacov

 

În vremea heruvicului, fericitul liturghisitor de multe ori nu se afla singur în altar, ci era înconjurat de îngeri care slavosloveau pe Dumnezeu, înveseleau atmosfera şi participau şi ei la Sfânta Liturghie. Stăteau atât de aproape de el, încât îl atingeau cu aripile, iar el privea la chipurile lor tinereşti.

Citeşte mai departe…

Categories: Mari duhovnici, Minuni Tags:

Sfântul Arsenie Capadocianul i s-a arătat Cuviosului Paisie Aghioritul

noiembrie 10th, 2017 Fără comentarii

Sfântul Arsenie Capadocianul i s-a arătat Cuviosului Paisie Aghioritul

Această apariţie a sfântului l-a cutremurat pe Stareţ. După aceasta, Stareţul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat o icoană.

La 21 februarie 1971, Stareţul Paisie stătea în curtea Colibei sale şi corecta manuscrisul cu viaţa Cuviosului Arsenie.

„Mai erau două ore până la apusul soarelui, scria Stareţul, şi în timp ce citeam manuscrisul, m-a cercetat Cuviosul Arsenie. Şi, precum învăţătorul îl mângâie pe elevul care a scris bine lecţia, tot astfel a făcut şi cuviosul. Vederea lui mi-a lăsat în inimă o dulceaţă negrăită şi o bucurie cerească, pe care nu am putut-o suporta. Am început să alerg în jurul Colibei ca un nebun şi îl strigam, deoarece credeam că îl voi găsi”.

Această apariţie a sfântului l-a cutremurat pe Stareţ. După aceasta Stareţul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat o icoană. Dar aşa cum spunea Stareţul, „prima icoană nu semăna prea bine cu cuviosul. De aceea am stat lângă ele tot timpul cât au pictat a doua icoană a cuviosului şi le-am spus: «Aşa şi aşa să o faceţi»”. Şi astfel a fost pictată cunoscuta icoană a Cuviosului Arsenie, care redă pe deplin trăsăturile lui.

Citeşte mai departe…

Categories: Mari duhovnici, Minuni, ORTODOXIE Tags: