PELERIN ORTODOX

Sfântul Serghie de la Radonej

La data de 5 iulie 1422, Sfintele Moaște ale Sfântului Serghie au fost descoperite întregi și nestricate, iar la scurt timp, o icoană a Arătării Maicii Domnului a fost așezată pe mormântul Sfântului.

Încă din timpul vieții sale, Sfântul Serghie s-a învrednicit de darul facerii de minuni. Vești despre minunile săvârșite de Sfântul Serghie au început să se răspândească rapid, iar bolnavii au început să vină la el din satele din jur, dar și din locuri îndepărtate. Nimeni nu pleca de la cuvios fără să primească vindecare trupească și sufletească. Toți dădeau slavă pentru Sfântul Serghie, și-l cinsteau ca pe Sfinții Părinți. Ascet fiind nu a ținut seama de slava omenească, și a rămas un exemplu de smerenie pentru monahi.

 Descoperirea moaștelor Sfântului Serghie de Radonej

„Vedenia lui Bartolomeu”, Mihail Nesterov

Sfântul Serghie de Radonej s-a născut în satul Varnița, lângă Rostov pe 3 mai 1314, din părinți binecredincioși, Chiril și Maria (prăznuiți pe 28 septembrie). Dumnezeu l-a ales încă din pântecele mamei sale pentru slujba Sa.

În viața Sfântului Serghie este consemnată întâmplarea dinainte de nașterea sfântului, când mama sa, Sfânta Maria, a mers la Sfânta Liturghie în timpul căreia ea și cei ce se rugau acolo au auzit cum pruncul aflat în pântecele mamei sale a plans de trei ori: înainte de citirea Sfintei Evanghelii, în timp ce se cânta Heruvicul, și atunci când preotul a zis: „Sfintele Sfinților”.

Moaștele Sfantului Paisie cel Mare

Moaștele Sfântului Paisie cel Mare se găsesc in Mănăstirea Coptă „Sfantul Paisie cel Mare“ din Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone aflate în nord-vestul Egiptului, cuprinzand Kellia, Schetia și Nitria, unde, spre sfârșitul secolului al III-lea, au apărut simultan primele forme de viață monahală din lume. În prezent, Wadi-El-Natrun este considerată a fi un fel de reședință a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei și Egiptului.

Sfântul Paisie cel Mare, pomenit în Biserica Ortodoxă pe 19 iunie, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum îi spun creștinii copți, este unul din Părinții la care face referire „Patericul Egiptean“. S-a născut pe 8 abib (15 iulie, după calendarul nostru), în jurul anului 320, într-un orășel din Delta Nilului, într-o familie creștină.

Citeşte mai departe…

Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat

Ajungând odată, împreună cu un părinte, la Atena, unde aveam ceva treburi, ne-am dus și până la Mănăstirea Sfântului Patapie, unde se află moaștele sfântului. Mănăstirea se află mai sus de Lutraki. Ajungând spre seară, am fost primiți să rămânem acolo peste noapte. Ducându-ne să ne închinăm în biserică, maica de acolo ne-a zis: „Închinați-vă și la capul fintei Ipomoni, să vedem dacă simțiți ceva”. Citeşte mai departe…

Mănăstirea Sfintei Teodora se află în centrul oraşului Tesalonic, în apropierea pieţei Aristotel, pe strada ce duce către biserica „Sfânta Sofia”. Mănăstirea funcţionează drept cămin pentru monahii din Grecia şi din celelalte ţări ortodoxe ce studiază Teologia la „Tesalonic”.

În biserica mănăstirii, în pronaos se păstrează moaştele Sfintei Teodora din Tesalonic. Sfânta Teodora s-a născută în insula Eghina, din părinţi dreptcredincioşi, în perioada iconoclastă, în vremea împăratului Mihail al II-lea Valvos (820-829). La îndemnul părinţilor, s-a căsătorit la vârsta potrivită şi a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde și-a crescut fiica purtând mare grijă de curăția sufletului ei și făcând-o mireasa lui Hristos. După moartea soţului ei, Sfânta Teodora a mers în mănăstire alături de fiica sa şi a primit tunderea în monahism. A avut o viaţă îmbunătăţită, încât, nu numai în viaţă, ci şi după moartea sa multe minuni a făcut. După câţiva ani de la trecerea la Domnul a fost descoperit în chip minunat trupul său neatins de stricăciune şi răspândind bună mireasmă. Cinstitele moaşte ale Sfintei Teodora se păstrează astăzi în Tesalonic, în mănăstirea închinată ei. Citeşte mai departe…

Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Știi mămică, de ce îmi place să merg și să mă închin la Capul lui de multe ori? Pentru că miroase frumos și miroase altfel de cum miroase icoana Maicii Domnului de aici”.

Foarte deosebită a fost mireasma care s-a revărsat de la sfânt în vara lui 1993, când a fost vizitată mănăstirea noastră de un ieromonah de la Sinai. Încă de când urca mașina care-l aducea aici, și pe măsură ce se apropia, o mireasmă puternică s-a răspândit din biserică. A umplut biserica, a umplut curtea bisericii și nu numai, s-a revărsat și dincolo de curte, ca să-l întâmpine pe ieromonah. Maicile mănăstirii au simțit această mireasmă sfântă. Însă nu numai ele, ci și pelerinii vizitatori ai mănăstirii. Și, firește, unii se întrebau: «Dar cu ce parfumuri ați dat de miroase așa frumos peste tot?» – și răspunseră atunci, și cam în același fel răspund de fiecare dată când li se pun întrebări de acest fel despre mireasma specifică a sfântului: «Noi nu numai că nu stropim cu parfumuri, dar și substanțele pe care le folosim, ca să curățim sfintele vase din biserică nu se simt chiar așa pentru parfumul lor, ci dimpotrivă». Mireasma aceea plăcută a ținut cât a stat călugărul la mănăstire și când a plecat, s-a stins încet-încet”.

Citeşte mai departe…

Sfântul Noul Mucenic Vladimir, Mitropolitul Kievului

Sfântul Vladimir s-a născut la 1 ianuarie 1848 în satul Malie Moroski din gubernia Tambov, în Imperiul Țarist. Numele său civil a fost Vasile Nikiforovici Bogoiavlenski. Primele cunoștințe de teologie le-a primit la seminarul teologic, continuând, mai apoi, la Școala Teologică din Kiev. În 1874, când și-a terminat studiile, a fost numit profesor la Școala Teologică din Tambov. Mai târziu se va căsători și se va stabili în această localitate.

În anul 1882 avea să fie hirotonit preot și detașat la biserica din localitatea Kozlov. În anul 1886, soția tânărului preot trecea la cele veșnice, urmată la scurt timp și de singurul lor fiu. Astfel, pe lângă jugul preoției, părintele Vasile va avea de dus de acum înainte și crucea singurătății. Dumnezeu, însă, l-a întărit în credință, părintele dovedind multă răbdare în toate încercările, asemenea lui Iov.

Citeşte mai departe…

Capul Sfântului Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sfântul Grigorie era originar din oraşul Nazianz din Capadocia. Părinţii lui s-au numit Grigorie şi Nona. Datorită virtuţii sale, tatăl său a fost rânduit  episcop al oraşului Nazianz, fiind trecut şi el în rândul cuvioşilor.

Sfântul Grigorie a studiat în Atena, urmând cursurile specifice învăţământului antic împreună cu un alt mare sfânt al Bisericii noastre, Vasile cel Mare.

După ce şi-a încheiat studiile, s-a întors în Asia Mică, ducând în continuare pentru scurtă vreme o viaţă isihastă şi pustnicească împreună cu Vasile cel Mare într-o anumită zonă din Pont. Citeşte mai departe…

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Citeşte mai departe…