Arhivă

Arhivă pentru ‘Pagini de Sinaxar’ Categoria

15 iulie – Sfântul şi Întocmai cu Apostolii Marele Prinţ Vladimir, Luminătorul Rusiei

iulie 14th, 2020 Fără comentarii

Vladimir,-the-Holy-Prince-15 iulie

Sfântul şi întocmai cu Apostolii, Vladimir,

marele domn al Kievului

Tropar (Glas 4)
Sfinte Prinţ Vladimir,
erai ca un negustor în căutare de perle fine.
Trimiţându-ţi supuşii la Constantinopol pentru credinţa ortodoxă
L-ai găsit pe Hristos, perla nepreţuită.
Care te-a trimis să fii un alt Pavel,
spălând prin botez orbirea ta fizică şi spirituală.

Marele Vladimir, domnul Kievului şi singurul stăpînitor a toată Rusia, era fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor şi al Sfintei Olga şi strănepotul lui Ruric, cel chemat de nemţi la domnia Rusiei, care îşi trăgea seminţia sa de la August, Cezarul Romei. Ruric avea scaunul domniei în marele Novgorod; iar Igor Ruricovici, după moartea tatălui său, a mutat scaunul la Kiev şi a născut din Sfînta Olga un fiu, anume Sviatoslav. Sviatoslav Igorovici avea trei fii: Iaropolc, Olg şi Vladimir, nu însă dintr-o femeie.  Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

13 iulie: Cuviosul Nou Mucenic Chiril de la Hilandar (+1566)

iulie 12th, 2020 Fără comentarii

Cuviosul Nou Mucenic Chiril de la Hilandar (+1566)

 

Noul Mucenic Chiril era de loc din Tesalonic. Părinții său erau oameni cu frică de Dumnezeu, iar la botez i-au pus numele Chiriac. La vârsta de 10 ani a rămas orfan de ambii părinți, în grija a doi unchi din partea mamei, dintre care unul era ortodox, iar celălalt musulman. Din păcate, în cele din urmă Chiriac avea să fie lăsat în grija unchiului său musulman, care îl va da în grija unui meșteșugar, musulman și acela, pentru a învăța meseria de tăbăcar. Micului Chiriac nu i-a plăcut să trăiască printre musulmani. S-a încredințat pe deplin de acest lucru sfătuindu-se cu unchiul său creștin, Ioan.

S-a întâmplat, însă, ca, din rânduială dumnezeiască, să cunoască niște monahi aghioriți, cu care, fără să spună nimănui ceva, a plecat în Sfântul Munte. A fost primit la Sfânta Mănăstire Hilandar, la vârsta de 14 ani, primind numele Chiril.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

13 iulie: Cuviosul Rafail din Banatul sârbesc

iulie 12th, 2020 Fără comentarii

Cuviosul Rafail din Banatul sârbesc

banatski1-v

 

Cuviosul Rafail din Banat era sârb de neam și a fost ieromonah al Mănăstirii Hilandar, unde s-a nevoit în chip bineplăcut lui Dumnezeu o lungă perioadă de vreme, la începuturile secolului al XVII-lea.

Rafail INCuviosul Rafail a fost trimis de mănăstire în actualul oraș Zrejanin din regiunea Banatului, unde mănăstirea Hilandar avea un metoc. Acolo s-a nevoit aspru, nu doar pentru împlinirea slujirii care i s-a încredințat, ci și în toată nevoința monahicească, mai ales în rugăciune și post. A viețuit într-o mică colibă și în aceasta a și adormit cu pace întru Domnul și a fost îngropat.

În acest loc, la scurt timp după aceea, s-a construit spre cinstirea lui un mic paraclis, care în 1826 a fost restaurat și mărit. Dumnezeu i-a dăruit îmbelșugat harisma facerii de minuni. După adormirea sa, poporul bine-credincios a început să se roage la mormântul lui. Până azi, credincioșii își aduc bolnavii acolo, fac prevegheri de toată noaptea la bisericuță, li se citește rugăciunea Sfântului Rafail și, după măsura credinței lor, își găsesc tămăduirea.

Pomenirea lui este cinstită pe 16 august și pe 13 iulie.

 

 

Rafail Banatski, Plandište

Biserica din Plandište poartă hramul Cuviosului Rafail Banatski

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil (13 iulie)

iulie 12th, 2020 1 comentariu

Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

(13 iulie)

În această zi se prăznuiesc toate arătările şi minunile săvârşite de Sfântul Arhanghel Gavriil de-a lungul istoriei.

Se crede că această prăznuire şi-a luat început în Sfântul Munte Athos în veacul al IX-lea, în urma arătării Arhanghelului Gavriil într-o chilie din Kareia, unde a scris cu degetul său pe o tablă de piatră cântarea închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Cuvine-se cu adevărat”. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

13 iulie: Alexandru Schmorell, Noul Mucenic din Munchen

iulie 12th, 2020 Fără comentarii

Alexandru Schmorell, Noul Mucenic din München (13 iulie)

alex schmorell
Pomenirea Noului Mucenic Alexandru se cinstește pe 13 iulie, zi în care a fost decapitat, sau mai bine spus, „s-a săvârșit prin ghilotină”, după ce fusese condamnat la moarte pentru „înaltă trădare” de regimul nazist, la vârsta de 25 de ani, în 1943.

Alexandre Schmorell, împreună cu prietenul său Hans Scholl, a fost organizatorul mișcării antinaziste „Trandafirul alb”, prin care încerca să trezească conștiința germanilor împotriva regimului nazist, expediindu-le manifeste prin poștă.

Din februarie 2012, Alexandre Schmorell este cinstit ca sfânt de Biserica Ortodoxă Rusă, mai înainte fiind cinstit ca sfânt de către R.O.C.O.R. Canonizarea sfântului a fost prima canonizare după intrarea în comuniune a celor două biserici (Biserica Rusiei și R.O.C.O.R.). Sfântul este reprezentat în icoana canonizării purtând bluză albă de doctor, ținând în mână o cruce și un trandafir alb, simbol al „Trandafirului Alb” și, în același timp, simbol al Paștelui, al biruinței vieții asupra morții. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

12 iulie: SLUJBA CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL

iulie 11th, 2020 1 comentariu

12 iulie: Icoana Maicii Domnului nefăcută de mână omenească Prodromiţa

iulie 11th, 2020 3 comentarii

Icoana Maicii Domnului nefăcută de mână omenească Prodromiţa

(12 iulie)

În anul 1863, cuvioşii părinţi Nifon şi Nectarie, ctitorii Schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, mergând în ţară pentru trebuinţele schitului, aveau inimă dorinţa de a avea şi locaşul lor o icoana făcătoare de minuni.

Astfel, odată ajunşi la Iaşi, cercetară pentru a afla un zugrav iscusit şi cu viaţă bineplăcută lui Dumnezeu. În cele din urmă îl aflară pe zugravul bătrân Iordache Nicolau care se învoi să picteze icoana după modelul primit de la părinţi. Acesta se învoi să urmeze o rânduială mai aspră: de dimineaşa până când va flămânzi să nu ia nimic în gură, iar după-masă să nu mai picteze, ci alt lucru să facă până a doua zi. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

11 iulie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SERBIA, 28 DE PREOŢI ORTODOCŞI, CARE AU FOST UCIŞI DE CATOLICI (LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI CELOR CE POARTĂ NUMELE SFÂNTULUI MUCENIC BOGDAN LALIC!)

iulie 10th, 2020 Fără comentarii

11 iulie: POMENIREA NOILOR MUCENICI DIN SERBIA

• 1941-45 Teroriştii croaţi ustaşi ucid 500,000 de ortodocşi sârbi, expulzează alţi 25,000 şi convertesc forţat alţi 250,000 la catolicism; Momcilo Grgurevic, Dobroslav Blazenovic, Milan Bozic, Mihailo Djusic, Jovan Zecevic, Bozidar Jovic, Bogdan Lalic, Trifun Maksimovic, Velimir Mijatovic, Bozidar Minic, Miladin Minic, Marko Popovic, Dimitrije Rajanovic, Budimir Sokolovic, Relja Spahic, Lazar Culibrk, Savo Siljac, Savo Skaljka, Milorad Vukojicic, Ratomir Jankovic, Mihailo Jevdjevic, Dusan Prijovic, Dobrosav Sokovic, Nestor Trkulja, Serafim Dzaric, Şirija Siljak, Slobodan Siljak, şi Jovan Rapajic, noi mucenici sfinţiţi din Serbia, 11 iulie.

sursa: http://www.ortodoxia.md/component/content/article/4507-sfinii-de-a-lungul-veacurilor-ordinea-lor-cronologic

The Orthodox Church in Bosnia-Herzegovina was called on to suffer trial and tribulation on more than one occasion during the twentieth century. First of all, there was World War One and the terror campaign of Austro-Hungarian troops and police, then the genocide during the years of the Ustashi (Croat Nazi) puppet regime in Independent Croatia between 1941 and 1945, then the terror of Tito’s partisans and the Communist repression of the post-war years, and finally the bloody trials of the Civil War of 1992-1995. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

27 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN CERURI A ARHIMANDRITULUI SOFRONIE SAHAROV: Când harul e cu tine, nu mai vezi defectele altora.

iulie 10th, 2020 4 comentarii

27 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN CERURI

A ARHIMANDRITULUI SOFRONIE SAHAROV

 

Nimenea pe acest pământ nu poate fugi de suferinţe; şi deşi suferinţele trimise de Domnul nu sânt mari, oamenii şi le închipuie mai presus de puterile lor şi sânt zdrobiţi de ele. Aceasta se întâmplă din pricină că nu-şi smeresc sufletul şi nu se încredinţează voii lui Dumnezeu. Însă Domnul Însuşi îi călăuzeşte cu harul Său pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu şi duc toate cu tărie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit şi împreună cu Care pururea se proslăvesc. Cu neputinţă este a scăpa de necaz pe lumea aceasta, însă cel ce se predă voii lui Dumnezeu duce cu uşurinţă necazul, văzându-l; ci punându-şi în Domnul credinţa, aşa trece necazul său.

„Pentru ca cineva sa faca misiune in mod ortodox trebuie sa aiba inaun­trul lui pe Duhul Sfant. Dar trebuie sa detina si cultura locului in care se gaseste. Atunci se poate darui celorlalti.”

„Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă. Şi aceste trei: Biserica, dogma şi ascetica (adică nevoinţa creştină) sunt pentru mine un tot al vieţii.” – Scrisoare către D. Balfour, 21 August 1945.

„Dacă este să lepezi Simbolul Credinţei ortodoxe şi experienţa nevoinţei agonisită prin veacuri de viaţă în Hristos, atunci din cultura ortodoxă nu mai rămâne decât grecescul [glas] minore şi tetrafonia rusă.” – Scrisoare către D. Balfour.

O trasatura a dragostei celei mari catre Hristos este aceea ca nu poate coexista cu desfatarile trupesti in general si, mai intai de toate, cu cele mai puternice decat toate, cele erotice. Mintea omului, sub actiunea dragostei celei catre Dumnezeu, se desprinde de pamant si renunta la orice imagine pamanteasca, in timp ce legatura trupeasca raneste profund sufletul tocmai prin aceste imagini. Cunoastem ca multi abordeaza acest subiect intr-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvantul Scripturii: „Nu va ramane Duhul meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup” (Fac. 6, 3) nu se refera la ei?”

Din „Asceza si contemplatie” Sf. Man. a Cinstitului Inaintemergator, Essex -Anglia, 1996, pg 66)

„(Multi) ignora insa adevarata esenta a crestinismului. Crestinismul implica suferinta; dar prin suferinta patrundem in tainele fiintei. Suferinta face cu putinta intelegerea umanitatii si libertatii noastre. Curajul (duhovnicesc) se naste dintr-o credinta statornica in Hristos-Dumnezeu. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna a avea incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai-marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa-I fie dat lui Hristos.

Numai printr-o masura inca si mai coplesitoare a harului, aratata in iubirea de vrajmasi, devine mintea noastra inrudita cu Dumnezeu. Rugaciunea e ca o mana puternica ce se tine cu tarie de haina lui Dumnezeu, in tot timpul si in tot locul: in zarva multimii, in clipele placute de odihna, in ragazurile de singuratate. Este vital sa ne salasluim in rugaciune spre a contracara influenta distructiva si persistenta a lumii exterioare.”

 

Legături:

Viaţa Arhimandritului Sofronie Saharov

sofronie1Există fiinţe care, încă de la naştere, sunt mistuite de setea de absolut. Aceasta este o taină a persoanei umane şi a preştiinţei lui Dumnezeu. Născut la Moscova în 1896, într-o familie ortodoxă numeroasă, Părintele Sofronie este, cu siguranţă, una dintre acestea. Încă din fragedă vârstă a fost tulburat de marile întrebări metafizice. Foarte curând avea să conştientizeze caracterul tragic al existenţei umane, prin intermediul marii literaturi ruse şi de asemenea, prin intermediul istoriei care îmbrăca formele absurde ale Războiului şi ale eshatologiei sângeroase a Revoluţiei din Octombrie. Deşi ofiţer în trupele de geniu, părintele Sofronie nu a mers pe front. Avea să fie închis însă, de două ori, de poliţia bolşevică la închisoarea moscovită Liubianka. Citeşte mai departe…

11 octombrie/10 iulie: Cuviosul Gherman Aghioritul (Maroulis)

iulie 9th, 2020 Fără comentarii

agios-germanos-maroulis-in

Cuviosul Gherman Maroulis (1252 – 1336)

11 octombrie/10 iulie

Cuviosul Gherman Aghioritul (Maroulis)

Potrivit Sfântului Filothei Kókkinos, biograful cel iubitor de Dumnezeu și de Sfinți, patria Sfântului Gherman era ”vestita mitropolie a Macedonilor, pământul cu adevărat drag mie și prea iubit, minunatul și marele Tesalonic”. Cei doi sfinți, Filothei Kókkinos și Gherman, erau amândoi de origine din Tesalonic și erau prieteni.

Sfântul Gherman s-a născut la Tesalonic în 1252 din părinți binecredincioși, cu mulți copii, oameni cu stare și iubitori de milostenii. Era al treilea din cei opt copii ai părinților săi. Gheorghe, după numele de mirean, de mic se distingea ”prin bună rânduială și minunată cugetare și simplitate, tăcerea la bună vreme a gurii, prin pacea sufletului și purtare cumpătată și întru totul, așa cum am spus, era tuturor pildă de pace, cumințenie și blândețe”. De mic a iubit peste măsură isihia, rugăciunea, nevoința, postul, privegherea, străpungerea inimii, avea iubire de frați și dorea după viața în sărăcie. Viața lui virtuoasă și după Dumnezeu se distingea prin atitudinea lui nepătimașă și prin blândețe, prin răbdarea față de purtare dură și necuviincioasă a colegilor lui de școală mai năzbâtioși. Față de lucrătorii nevoiași de pe proprietățile lor se purta cu deosebită dragoste.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags: