Arhivă

Arhivă pentru ‘Pagini de Sinaxar’ Categoria

3 decembrie: Sfântul Cuvios Sava de Storojevo, Zvenigorod, Rusia

decembrie 2nd, 2018 Fără comentarii

Sfântul Cuvios Sava de Storojevo, Zvenigorod, Rusia

(3 decembrie)

 

Nu ştim când şi unde se născu sfântul Sava, se cunoaşte numai că fu unul dintre primii ucenici ai sfântului cuvios Serghie de Radonej (pomenit la 5 iulie, 7 iulie şi 25 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic).

Iubea înfrânarea şi privegherea, iar în faţa oamenilor trecea drept un nerod şi un neştiutor, deşi înţelepciunea sa stătea mult desupra celor ce se socoteau înţelepţi. Venea la biserică înaintea tuturor şi ieşea ultimul, iar din pricina umilinţei cu care stătea la slujbe adesea lăcrima, spre minunarea părinţilor din lavră.

În anul 1391, plecând la cele veşnice sfântul Serghie, egumenul lavrei, fu înlocuit de sfântul Nicon (pomenit la 17 noiembrie, al căru chip poate fi aflat aici, clic), însă acesta fiind iubitor de linişte, renunţă curând la egumenie şi se închise într-o chilie retrasă. Fraţii, văzându-se fără ocârmuitor, îl rugară stăruitor pe sfântul Sava, iar acesta se lăsă înduplecat, ocârmuind o vreme mănăstirea. Până când cneazul Iurii Dimitrievici Zvenigorodski, care devenise ucenic al sfântului Sava, din dorinţa de a-l avea mai aproape de dânsul îl rugă pe sfântul părinte să vină şi să se sălăşluiască în Zvenigorod. Iubitor de linişte şi împovărat de vrednicia de egumen, primi şi se sălăşlui în pustia de pe dealul Storojevo.

Ajungând pe deal, bucuros de frumuseţea naturii din preajmă, căzu dinaintea icoanei Maicii Domnului pe care o luase cu sine şi se rugă fierbinte cerând binecuvântarea Împărătesei Cerului pentru a se statornici acolo. Apoi, cu ajutorul cneazului ridică o biserică închinată Naşterii Maicii Domnului, făcându-şi o chilie mică la puţină depărtare de aceasta. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

2 decembrie: SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

decembrie 1st, 2018 Fără comentarii

2 decembrie: SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL

Legături:

* * *

Parintele Porfirie, in lume Evanghelos Bairaktaris, se tragea din Evvia. S-a nascut in anul 1906, in satul Sf. Ioan din Karystia, din parinti saraci. De la varsta de 10 ani a fost nevoit sa lucreze la o bacanie in Pireu. Pe cand avea 12-14 ani a citit cu mare atentia viata Sf. Ioan Kalivitul si, fiind atras de invataturile sale, a incercat sa le urmeze in viata. Astfel s-a incredintat iubirii lui Hristos si, parasindu-si pe ascuns satul, s-a dus la Kafsokalivia la Sfantul Munte, pentru a-si pune in aplicare inaltele idealuri.

Legat de acest moment, noteaza urmatoarele in ‘testamentul duhovnicesc’: “De mic copil ma aflam tot in pacate, caci tatal meu, fiind saraci, plecase in America, sa lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii sai, pe cand pasteam vitele, citeam silabisind viata Sfantului Ioan Kalivitul. Si l-am indragit mult pe Sfantul Ioan si ma rugam indelung ca un copil de doisprezece-cincisprezece ani cred, nu-mi mai amintesc bine. Si, vrand sa-l imit, cu foarte multa lupta am plecat de la parintii mei pe ascuns si am ajuns la Kafsokalivia la Sfantul Munte si am intrat in ascultare la doi Batrani ce erau frati buni, Pantelimon si Ioanichie. S-a intamplat sa fie foarte evlaviosi si plini de virtuti, asa ca i-am indragit foarte si, de aceea, cu rugaciunile lor, faceam deplina ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult si simteam o mare iubire pentru Dumnezeu.” Citeşte mai departe…

2 decembrie: Sfântul Atanasie Zăvorâtul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

decembrie 1st, 2018 Fără comentarii

Sfântul Atanasie Zăvorâtul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

(2 decembrie) 

Acest cuvios părinte se nevoi în marea Lavră a Peşterilor, având viaţă sfântă şi bineplăcută Domnului. După o vreme, mult bolind, muri. Fraţii îi îngrijiră trupul, însă din negrijă, acesta rămase două zile neîngropat. Atunci noaptea se făcu arătare egumenului, zicându-i:

– Omul lui Dumnezeu, Atanasie, zace de două zile neîngropat şi tu nu bagi de seamă.

Iar a treia zi egumenul veni dimpreună cu fraţii pentru a-l îngropa, însă îl aflară şezând şi plângând.

Înspăimântaţi, îl întrebară:

– Cum ai înviat şi cei ai văzut sau ai auzit?

Iară el nu le răspunse decât atât:

– Să aveţi ascultare către egumen, pocăiţi-vă în tot ceasul şi vă rugaţi Domnului Iisus Hristos şi Preacuratei Lui Maici, şi cuvioşilor părinţi Antonie şi Teodosie, ca să vă săvârşiţi viaţa voastră bine şi să vă învredniciţi a fi îngropaţi aici în peşteră, împreună cu sfinţii părinţi. Pentru că aceste trei lucruri sunt mai mari decât toate faptele cele bune. Şi dacă cineva va ajunge să săvârşească acestea toate după rânduială, fericit va fi, dar să nu se înalţe cu mintea. Iar mai mult să nu mă întrebaţi, ci vă rog, iertaţi-mă.

Acestea ziscând, intră în peşteră şi, astupându-şi uşa după sine, petrecu acolo 12 ani, neieşind nicăieri, încât niciodată nu văzu soarele. Şi plângea neîncetat ziua şi noaptea, gustând puţină pâine şi apă la două zile, iar în toţi anii aceia nu grăi nimănui nimic.

Apoi, când fu să se mute la Domnul, chemă pe toţi fraţii şi le zise aceleaşi cuvinte, pentru ascultare şi pocăinţă. Şi adormi în pace, fiind aşezat cu cinste în peştera în care se nevoise.

Iar după adormire, adeveri sfinţenia sa prin facerea de minuni. Căci unui frate, anume Vavila, fiind bolnav de şale de mulţi ani, i se arătă cuviosul Atanasie îndemnându-l:

– Vino la mine şi te voi vindeca!

Iar acesta fiind dus la moaştele cuviosului părinte şi sărutând trupul lui, îndată se tămădui.

De atunci pricepură toţi că acest cuvios părinte Atanasie este fericit şi  plăcut lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar, PECERSKA Tags:

1 decembrie: SFÂNTUL FILARET CEL MILOSTIV. ROMÂNI, FIŢI MILOSTIVI, MĂCAR DE ZIUA VOASTRĂ!

noiembrie 30th, 2018 1 comentariu

Sfântul Filaret cel Milostiv – Turcia

(1 decembrie)

*

Sfântul Filaret se născu pe la anul 780 în Paflagonia (Turcia de astăzi) din părinţi de neam bun. La plinirea vârstei îşi luă după lege femeie şi se îndeletnicea cu lucrarea pământului, din care-şi agonisea cele de trebuinţă familiei sale şi făcea milostenie săracilor. Drept aceea alergau la dânsul cu sârguinţă toţi săracii, având trebuinţă de ceva de la dânsul: de haine, hrană, bou, cal ori asin, sau orice fel de lucru, şi toţi primeau îndestulându-se în trebuinţa lor.

Însă din pizma diavolului, ajunse pururea pomenitul Filaret la o atât de mare sărăcie, ca odinioară Iov, încât era lipsit chiar de hrana cea de toate zilele. În toată această vreme însă sfântul Filaret nu încetă milostenia, mai degrabă lipsindu-şi familia sa de cele sărace care le mai rămăseseră.

Dumnezeu, Purtătorul de grijă a toate, nu îl lăsă să se zbată până în sfârşit în lipsă şi rândui ca fiul împărătesei Irina, Constantin, să se căsătorească cu cu nepoata sfântului Filaret, Maria. Mai apoi, Dumnezeu rândui ca şi sfântul Filaret să fie cinstit cu dregătoria de consul şi să ajungă stăpân peste multe bogăţii, din care le împărţi după obicei cu îmbelşugare săracilor.

Milostivul Filaret spunea:

– Dumnezeu ştie nevoia fiecărui om care cere, El precum voieşte, aşa să rânduiască mâna celui ce dă milostenie.

Când fericitul Filaret cunoscu apropierea sfârşitul său, chemă toate rudele sale şi le prezise cele aveau să se întâmple fiecăruia. Mai adăugă şi aceste cuvinte vrednice de pomenire:

– Sa nu uitaţi, fiilor şi rudeniilor, iubirea de săraci! Să cercetaţi pe bolnavi şi pe cei din închisori! Să apăraţi pe văduve şi pe orfani! Să nu poftiţi lucrurile altora! Să nu lipsiţi de la slujbele şi de la liturghiile Bisericii! Şi ca să spun pe scurt, să nu încetaţi a face ceea ce m-aţi văzut pe mine făcând. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

30 noiembrie: SFÂNTUL ANDREI ŞAGUNA, MITROPOLITUL ARDEALULUI (Viaţa, Slujba, Acatistul)

noiembrie 29th, 2018 Fără comentarii

  SFÂNTUL ANDREI ŞAGUNA, MITROPOLITUL ARDEALULUI

*

Acest minunat părinte, trimis de Dumnezeu ca un apostol, pentru a aduce nădejde şi pace neamului românesc ortodox, oprimat şi umilit, din Ardeal, a strălucit în veacul al XIX-lea ca o lumină, pe care vânturile şi furtunile nu au reuşit să o stingă.

S-a născut din părinţi temători de Dumnezeu, proveniţi din aromânii locuitori în Peninsula Balcanică. Familia Şaguna, în care, din voia lui Dumnezeu, a venit pe lume Anastasiu, viitorul Mitropolit al Ardealului, se aşezase în oraşul Mişcolţ, în nord-estul Ungariei. Vrednica sa mamă, Anastasia, a dat numele ei pruncului născut în 20 decembrie 1808. Simţea cu duhul că, aşa cum Naşterea Domnului anunţă deja praznicul Învierii, tot aşa şi Anastasiu, fiul ei, primind numele Învierii, în Ajunul Crăciunului, avea să aducă învierea Ortodoxiei neamului românesc din care făcea parte.

După moartea timpurie a tatălui său, trecut la catolicism, mama sa, Anastasia Şaguna, s-a găsit în faţa necazurilor vieţii cu trei copii: Evreta, Ecaterina şi Anastasiu, încredinţaţi unor aşezăminte de educaţie catolice. Anastasia şi-a crescut însă cu dârzenie exemplară copiii în duhul Ortodoxiei. Astfel că la vârsta de 18 ani toţi cei trei copii ai ei au făcut cerere oficială de reprimire în Biserica străbună. Ortodoxia viitorului mare ierarh este opera credincioasei sale mame, Anastasia. Ziua de 29 decembrie 1826, când Anastasiu Şaguna şi-a declarat, în limba latină, hotărârea de a redeveni ortodox, e tot atât de memorabilă pentru istoria Bisericii Ortodoxe ca şi ziua naşterii lui. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna – cel mai mare ctitor al şcolii şi culturii ardelene

noiembrie 29th, 2018 Fără comentarii

Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna – cel mai mare ctitor al şcolii şi culturii ardelene

Pentru luminarea copiilor din eparhia sa, a înfiinţat, pe lângă fiecare parohie, sute de şcoli primare-confesionale, cu predarea în limba română. În ele se învăţau, atât cunoştinţele religioase, cât şi cele de cultură generală. Şcolile erau organizate şi întreţinute de Biserică. 

Astfel înţelegea marele ierarh să slujească Biserica lui Hristos şi poporul pe care îl păstorea, contribuind după putere la apărarea Ortodoxiei, la luminarea, la unitatea şi la mântuirea lui.

Mitropolitul Andrei Şaguna rămâne în istoria neamului românesc drept ctitorul cel mai mare al şcolii şi culturii ardelene. 

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

noiembrie 29th, 2018 Fără comentarii

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

Limba acestei cărţi nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului. Şi aşa traducătorul nu e decât un răsunet, nu numai al limbii, ci şi al simţirii şi, peste tot, al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediţii, cea dintâi Biblie – nu a românilor din Ardeal, ori din Ţara Românească, ori de aiurea – ci cea dintâi Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obştesc cu care se roagă acest popor Părintelui din Ceruri. 

‒ Această tipografie, care până la moartea mea o am grijit şi o am administrat, numai Dumnezeu ştie cu câte greutăţi o am apărat şi susţinut faţă de duşmanii Bisericii şi ai naţiunii noastre române. Că ce era să fac în împrejurările acestea? Să şed la râul Babilonului şi să plâng? Nu! Ci să mă socotesc despre modul cum s-ar putea lăţi în preoţime şi poporul nostru cunoştinţele sistematice şi temeinice despre Biserică şi despre alte lucruri bisericeşti.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

30 noiembrie: Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României

noiembrie 29th, 2018 Fără comentarii

Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României

Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei

 Sfântul Apostol Andrei este prăznuit pe 30 noiembrie. Biserica Ortodoxă a decis în anul 1995 că această zi de sărbătoare închinată Sfântului Andrei să fie însemnata în calendarul ortodox cu cruce roșie. Atât de iubit este de români, încât, începând cu anul 1997 a fost proclamat Ocrotitor al românilor, iar din 2012, ziua de 30 noiembrie a devenit zi de sărbatoare legală în care nu se lucrează.

Sfântul Andrei mai este cunoscut și sub numele de Apostolul românilor, datorită propovăduirii Evangheliei în țara noastră – Sciția Mică – teritoriul Dobrogei de azi. El a predicat Evanghelia mai întâi la Ierusalim, apoi în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Asia Mica (Turcia de azi), în Sciția Mică (Dobrogea de azi),în Sciția Mare (teritoriul Ucrainei de azi) și apoi în Grecia și a murit martir în orașul Patras. Sunt multe mărturiile despre prezența Sfântului Andrei la noi. Primul român care a vorbit despre lucrarea sa misionară la noi a fost Sfântul Mitropolit Dosoftei în lucrarea „Viața si petrecerea sfinților”.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

Înfricoşătorul martiriu sau uciderea cu premeditare a Părintelui Filumen la 29 noiembrie 1979

noiembrie 29th, 2018 Fără comentarii

Înfricoşătorul martiriu sau uciderea cu premeditare a Părintelui Filumen la 29 noiembrie 1979

Nu vă puteţi închipui ce am simţit când ni l-au dat în primire făcut bucăţele, purtând urmele martiriului. Cinci zile îl ţinuseră în frigider. Când am început să îl îmbrac – pentru că ceilalţi nu puteau, nu sufereau să-l vadă din pricina rănilor pe care le avea –, i-am vorbit ca şi cum ar fi fost viu: „Gheronda al meu, acum să mă ajuţi să te îmbrac, deoarece vezi că sunt singur”. Când am început să-i pun flanela, îndată şi-a coborât singur o mână. Tot aşa a făcut şi cu cealaltă şi de asemenea cu picioarele. I-am strâns picioarele, ca să-l îmbrac, şi când am terminat şi le-a întins singur…

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

VIAŢA NOULUI SFINŢIT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL (29 noiembrie)

noiembrie 28th, 2018 1 comentariu

Sf Mc Filumen_

 VIAŢA NOULUI SFÂNT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL 

Legături :

1. Generalităţi

Oamenii care au oferit faptic mărturia credinţei ortodoxe au reprezentat puncte de referinţă pentru poporul nostru şi exemple de urmat. Mai ales în timpul ocupaţiei turceşti, au fost mii de oameni care au înfruntat moartea cu mult curaj, întărind prin jertfa lor sfântă spiritul luptei pentru eliberare naţională. Între aceştia au fost şi ciprioţii Polidor († 1794), Gheorghe († 1752) şi Mihail († 1835), la care se adaugă jertfa celor treisprezece mucenici din Kandara, din perioada ocupaţiei francilor, care au căzut omorâţi de catolici († 1231). Singurul imbold al sfinţilor mucenici era dragostea faţă de Hristos şi faţă de aproapele. Semnele care au însoţit moartea acestora nu numai că i-au convins pe oameni de intrarea lor în rândul sfinţilor mucenici, dar le-au oferit încă o dată dovada tăriei credinţei lor, fapt care le dădea mai multă putere de a lupta împotriva cotropitorilor.
Tema mucenicilor nu este numai istorică, ci mai ales de ordin duhovnicesc, deoarece influenţează conştiinţa credincioşilor de-a lungul veacurilor. Un exemplu în acest sens este şi jertfa arhimandritului Filumen, în spaţiul Patriarhiei Ierusalimului. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags: