Arhivă

Arhivă pentru ‘Pastorale’ Categoria

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

martie 21st, 2019 Fără comentarii

Duminica-Ortodoxiei-Pastorala

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Ne aflăm, din punct de vedere liturgic, într-o perioadă de o profundă şi uimitoare frumuseţe duhovnicească. Este vremea Postului Mare, în care ne străduim, fiecare după putinţa noastră, să recâștigăm ceea ce am pierdut prin acceptarea păcatului în viaţa noastră. Adică, starea de rai, de har şi de puritate a inimii, dobândite plenar şi real în Taina Sfântului Botez şi actualizate permanent prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.

După o săptămână de post şi rugăciune intensă, Biserica ne oferă prilejul binecuvântat de a medita asupra semnificaţiilor pe care le cuprinde duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei. Este duminica în care suntem chemaţi să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre.

A fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci înseamnă mai ales un mod de viaţă întrupat în tradiţia dogmatică, liturgică și filantropică a Bisericii Ortodoxe. Înseamnă dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire. Ortodoxia este acea frumuseţe despre care vorbeşte unul dintre importanţii teologi ai veacului 20 în următoarele cuvinte: „Da, există o frumuseţe deosebită, spirituală, care, neputând fi prinsă în formule logice, este în acelaşi timp singura cale adevărată care ne permite să definim ce este şi ce nu este ortodox.

Cunoscătorii acestei frumuseţi sunt părinţii duhovniceşti, maeştrii în «arta artelor», cum numesc asceza Sfinţii Părinţi. Aceştia, ca să spunem aşa, «au căpătat îndemânare» în ceea ce priveşte discernerea valorii vieţii duhovniceşti. Gustul ortodox, forma ortodoxă se simt, dar nu pot fi supuse calculului aritmetic; Ortodoxia se vădeşte, nu se dovedeşte. Iată de ce pentru oricine doreşte să înţeleagă Ortodoxia, nu există decât o singură cale: experienţa ortodoxă directă”[1].

Ortodoxia este „sarea pământului” (Matei 5, 13), despre care ne vorbește Domnul Iisus Hristos în Evanghelie. Este plinătatea adevărului şi integritatea vieții omului. Ortodoxia este, în același timp, dreaptă credință și dreaptă viețuire. Ea este viața lui Hristos prezentă și lucrătoare în viața creștinului ortodox evlavios (cf. Galateni 2, 20, Coloseni 3, 3). Această trăire în duhul lui Hristos se vede mai ales în viețile sfinților.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Această frumuseţe a adevărului credinței și a sfințeniei vieții creștine o celebrăm în duminica de astăzi. Geneza acestei sărbători are în spatele ei lupta dogmatică şi duhovnicească de peste un secol (726-843) a cinstitorilor sfintelor icoane cu cei care denigrau şi dispreţuiau sfintele icoane, numiți iconoclaști.

Începând cu împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-741), iconoclasmul a devenit politica religioasă oficială a curţii imperiale din Constantinopol, ceea ce a determinat reacţia apologetică foarte promptă şi articulată a Sfântului Ioan Damaschin (675-749), care redactează Trei tratate împotriva iconoclaştilor, fundamentând realitatea şi sensul icoanei pe adevărul dogmatic al Întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu.

Astfel, Sfântul Ioan Damaschin afirmă că icoana este imaginea care reprezintă natura umanã văzută a Fiului lui Dumnezeu cel nevãzut: „Odinioară – spune el – Dumnezeu cel necorporal şi fără de formă nu era zugrăvit deloc. Acum, însă, prin faptul că «Dumnezeu S-a arătat în trup», fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Care S-a făcut pentru mine materie şi a primit să locuiască în materie şi a săvârşit prin materie mântuirea mea. Nu voi înceta a cinsti materia prin care s-a săvârşit mântuirea mea (…). Nu defăimăm materia, căci nu este nevrednică de cinste”[2].

Sinodul al VII-lea Ecumenic din septembrie-octombrie 787 a pus capăt unui lung şir de persecuţii şi exiluri pentru cei care cinsteau icoanele. Artizanii acestui moment de restaurare a cinstirii icoanelor au fost împărăteasa Irina (752-802) şi patriarhul Tarasie al Constantinopolului.

Având drept temei tradiția biblică și patristică, prin definiția dogmatică a acestui Sinod s-a stabilit că, după cum este cinstită Sfânta Cruce, trebuie cinstite și Sfintele Icoane: „ca asemenea modelului cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa să fie înălţate cinstitele şi sfintele icoane, fie din culori sau din mozaic sau din orice alt material potrivit, în sfintele lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele vase, pe sfintele veşminte, pe ziduri şi pe lemn, în case şi lângă drumuri; şi anume icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cinstiţilor îngeri şi tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi”[3].

Liniștea ortodocșilor cinstitori ai sfintelor icoane nu a durat mult, deoarece a fost tulburată odată cu încoronarea împăratului iconoclast Leon Armeanul, care a împărățit între anii 813-820. Rezistența teologică împotriva iconoclaștilor din această perioadă a fost asumată de către Sfântul Teodor Studitul (759-826), care a lămurit temeiul hristologic al cinstirii icoanelor în cuvinte simple: Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale, PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei (2018): „Nașterea lui Hristos – sensul vieții noastre”

decembrie 23rd, 2018 Fără comentarii

Imagini pentru ips teofan pastorala nasterea domnului 2018

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor:

har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Iubiți frați preoți,

Cinstit cin monahal,

Drept-măritori creștini,

Cu multă bucurie duhovnicească și cu nădejde în mila și ajutorul lui Dumnezeu, mă adresez vouă în această sfântă zi de sărbătoare. Este praznicul cel mare al Nașterii lui Hristos. Cu frică și cu cutremur, cu credință și cu dragoste, ne așezăm în fața tainei celei adânci și înălțătoare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Suntem ajutați în demersul nostru de cuvintele Dumnezeieştii Scripturi, ale Sfinților Părinți şi de cântările Bisericii înălțate către Cer și către inima noastră în aceste zile. Colindele și atmosfera de sărbătoare creează starea lăuntrică adecvată apropierii de Dumnezeu. Suntem în aceste zile de sărbătoare mai deschiși spre cugetare asupra sensului vieții noastre și al celor apropiați nouă, asupra rostului Bisericii și al lumii.

Constatăm în noi şi în viața semenilor noştri o sete de iubire și iertare, o foame mare după adevăr și dreptate. În unii oameni, această stare de sete și de foame este trăită adânc și dureros. Alții o conștientizează mai puțin. Toți însă caută răspuns, chiar dacă în forme și cu intensități diferite. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a ÎPS Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului (2018): „Peștera devine palat pentru Împăratul Hristos”

decembrie 23rd, 2018 Fără comentarii

„Peștera devine palat pentru Împăratul Hristos”

„Acesta este Dumnezeul nostru (…), pe pământ S-a arătat și cu oamenii împreună a locuit.”

(Baruh 3, 36-38)

Iubiţi fraţi și surori în Domnul,

Purtați fiind pe aripile colindelor noastre românești, am ajuns azi la Betleem. Și acolo, într-o peșteră, Îl vedem stând pe tron pe Fiul lui Dumnezeu. Ieslea a fost cel mai strălucitor tron de pe pământ, pe care a șezut Fiul lui Dumnezeu. Hristos a venit aici, pe pământ, să-Și ia înapoi Împă­răția pe care Satan încerca de mii de ani să o stăpânească.

Oare în univers nu mai erau atâtea planete cu stânci aspre, așa cum, în mare parte, era Țara lui Israel?! De ce pământul?! Pentru că aici era comoara lui Dumnezeu: omul.

Hristos a venit să-l caute pe om până în adâncul pământului, dar Îl vom vedea pe Fiul lui Dumnezeu coborând și până în adâncul iadului să-l ridice pe Adam.

Ce comoară scumpă este omul! Tatăl îl răscumpără pe om prin Jertfa Fiului Său: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Înlăcrimatul Dumnezeu Își trimite Fiul în univers să-I găsească neprețuita comoară pierdută. Și unde o caută Fiul lui Dumnezeu?! Într-o peșteră, în întuneric. Acolo l-a găsit pe om. Așa cum vântul nu are tihnă, tot așa nici omul nu va avea tihnă până nu se întoarce la Dumnezeu. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Sofronie, Episcopul Oradiei (2018): Nimeni, niciodată, la Crăciun, să nu rămână singur!

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

Imagini pentru PS Sofronie, Episcopul Oradiei

Nimeni, niciodată, la Crăciun, să nu rămână singur!

Sărbătoarea Crăciunului, praznicul împărătesc al Nașterii Domnului, ne prilejuiește tuturor, întotdeauna, an de an, bucuria serbării împreună, a comuniunii, a dragostei, în atmosfera de taină, de vis, netrecătoare, a resorturilor celor mai profunde ale umanității noastre, cu încărcătura duhovnicească de neuitat a amintirilor, \trăirilor, experiențelor unice alcătuitoare ale structurii noastre celei mai profunde,  mai intime, mai încărcate de unicitate, de prospețime spirituală, de omenie.

Serbarea Nașterii lui Hristos are o sem­nificație inegalabilă în sufletul oricărui creștin, în etosul oricărei comu­nități revendicate de la Domnul și Dumnezeul nostru, Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat din Fecioara Maria. Iar poporul nostru, creștin dintru începuturi, nu face excepție. Puterea semnului venirii în lume a Cuvântului lui Dumnezeu, Logosul, stă în împreună-prăznuirea, cu bucurie și veselie, a evenimentului cosmic ce s-a petrecut odinioară. Miraculoasa naș­tere este și rămâne un reper universal, omagiat anual în splendoarea comuniunii și familiarității întregii creații. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a ÎPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei (2018): Crăciunul, sărbătoarea bucuriei senine

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

Imagini pentru ÎPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei

Crăciunul, sărbătoarea bucuriei senine

După căderea în păcat și după alungarea din Rai a strămoșilor noștri Adam și Eva, lumea căzută „stătea în întuneric și în umbra morții” (Mt. 4, 16). Omul se simţea părăsit de Creatorul său şi era trist şi însingurat. Acestei suferinţe cumplite – consecinţă a îndepărtării omului de Părintele său – îi pune capăt Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat şi S-a născut printre muritori, ca să ne izbăvească de păcatul strămoşesc şi să ne ofere „bucuria mântuirii” (Ps. 50, 13).

Un înger s-a arătat atunci păstorilor din Betleem, zicându-le: „Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că în cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Lc. 2, 10-11). De atunci, noi avem un motiv consistent de bucurie, drept pentru care şi Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Dumnezeu pe pământ S-a arătat în trup şi cu oamenii a petrecut. Să ne bucurăm dar şi să ne veselim, iubiţilor!”. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților (2018): Iarăşi ne cercetează Hristos

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

IARĂŞI NE CERCETEAZĂ HRISTOS

† S E B A S T I A N

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor,

clerului şi credincioşilor din ţinuturile Oltului şi Romanaţilor

 

Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,

Preacuvioase maici şi iubiţi credincioşi,

O legendă ne spune că Moş Crăciun era stăpânul casei unde au poposit într-o seară de iarnă Maica Domnului şi bătrânul Iosif, aflaţi în călătorie, pentru a cere adăpost. Bătrânul Crăciun, nefiind defel o gazdă primitoare, nu i-a primit pe călători în casă, ci în grajd, împreună cu animalele. Aici i-a venit sorocul Maicii Preasfinte şi L-a născut pe Domnul Iisus, Mântuitorul lumii, pe Care L-a luminat în chip miraculos steaua, Căruia I s-au închinat păstorii, iar magii de la răsărit I-au adus daruri.

Ei bine, când a realizat bătrânul Crăciun Cine este Cel ce S-a născut în sălaşul său, se spune că s-a căit atât de mult încât s-a legat cu legământ ca, în fiecare an, când se va sărbători Naşterea Domnului, să cutreiere lumea în lung şi în lat oferind daruri celor mici, doar-doar i se va ierta lipsa sa de generozitate faţă de Pruncul Iisus. Aşa se face că de atunci moşul colindă lumea în pragul sfintelor sărbători de iarnă şi se achită de această promisiune, aducând bucurie în sufletele celor pe care îi încântă cu felurite daruri. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei (2018): Iisus Hristos – Lumina lumii

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

nd1_1
Iisus Hristos – Lumina lumii

Aceste cuvinte au fost spuse de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care, inspirat de Dumnezeu, ne-a lăsat în scris, pe lângă Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole soborniceşti şi Apocalipsa, carte aşezată la sfârşitul Noului Testament. Cuvântul sau Logosul, cum se spune în limba greacă, Care „lumi­nează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9), este Pruncul Iisus Hristos, Cel născut în peştera din Betleem.

Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu, Care a participat la creaţie, Logosul, vine ca Mesia, ca Răscumpărător, ca să ridice blestemul datorat păcatului neascultării, săvârşit în Rai de Adam şi Eva, protopărinţii neamului omenesc. Prin naşterea din Fecioara Maria, care fusese adumbrită de la Duhul Sfânt, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime, acceptă să ia asupra Sa păcatele oamenilor şi aduce răscumpărarea, împăcarea cu Dumnezeu. De aceea spunea Sfântul Ioan Evanghelistul, numit şi Teologul: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Lucian, Episcopul Caransebeșului (2018): Nașterea lui Hristos – praznicul unității de credință

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

Nașterea lui Hristos – praznicul unității de credință

Scrisoarea pastorală a Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, adresată preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler şi credincioșilor din cuprinsul eparhiei cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dacă praznicul Învierii lui Hristos este sensul vieții și al unității noastre de credință și de mărturisire, concretizat în jurul Sfântului Potir, atunci cu siguranță sărbătoarea Nașterii lui Hristos este și va rămâne praznicul unității de credință pentru toți credincioșii, în general, și, în mod special, pentru fiecare familie de creștini autentici care pot vedea în icoana Nașterii Pruncului Divin reprezentarea familiei binecuvântate de Dumnezeu. La acest mărit praznic, familia se reunește mai întâi la Sfânta Liturghie, împăr­tășindu-se cu Trupul și Sângele Domnului Hristos și mai apoi acasă, căutând fiecare să placă aproapelui său, la ce este bine spre zidire (Romani 15, 2). La Nașterea Domnului nu putem merge în altă parte și nu putem fi oriunde, întrucât credinciosul practicant, conștient și conștiin­cios, trebuie să meargă la Sfânta Biserică – Noul Betleem, căci fiecare biserică ortodoxă are un loc special în Altar, care se numește proscomidiar și care simbolizează peștera unde S-a născut Mântuitorul Hristos. Credinciosul activ la praznicul Crăciunului, în unitate de credință cu ceilalți credincioși prezenți, participă la toate slujbele Bisericii, se cuminecă cu Sfintele Taine și continuă bucuria comuniunii în familie cu cei dragi, cultivând astfel în mod deplin roadele Duhului Sfânt, arătând lumii întregi că cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele Lui și dacă trăim în Duhul, în Duhul trebuie să și umblăm (Galateni 5, 24-25). Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei (2018): Întruparea Fiului lui Dumnezeu este singura nădejde posibilă

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

Întruparea Fiului lui Dumnezeu este singura nădejde posibilă

Din nou sărbătoarea Crăciunului atinge inimile noastre cu o frumuseţe negrăită. Iarăşi ne copleşeşte bucuria colindelor şi ne înduioşează faptul că Dumnezeu Se face Prunc pentru ca noi să credem în El şi să-L iubim. El Se face Prunc şi Se pune cu încredere în braţele noastre, spunându-ne: „Ştiu că strălucirea şi măreţia Mea te înspăimântă. Ei bine, pentru ca să nu te înfricoşezi, Eu vin deci la tine ca Prunc, pentru ca tu să poţi să Mă primeşti şi să Mă iubeşti”.

Crăciunul este deci sărbătoarea care ne îndeamnă să cugetăm la taina Înomenirii Fiului lui Dumnezeu, Care a coborât din cerul Său pentru a lua trupul nostru. Dumnezeu S-a întrupat, a devenit om ca noi şi astfel ne-a deschis drumul spre Tatăl ceresc, spre comuniunea deplină cu El în iubire. Sfântul Ioan Evanghelistul stăruie asupra acestui adevăr, spunând: „Cuvântul S-a făcut trup”. Acest lucru, trebuie să recunoaştem, este deosebit de uimitor. Măreţia acestui eveniment ne cutremură şi astăzi, după atâtea secole de viaţă creştină. Fiul lui Dumnezeu, Creatorul lumii, prin Care au fost create toate lucrurile, devine unul dintre noi, lucrând cu mâini omeneşti, gândind cu minte omenească, voind cu voinţă omenească, iubind pe oameni cu inimă omenească. El S-a născut din Preacurata Fecioară Maria, făcându-Se asemenea nouă întru toate, afară de păcat. Mai precis, prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a parcurs ca om itinerarul vieţuirii pământeşti, intrând în timpul nostru, pentru a ne comunica însăşi viaţa Sa dumnezeiască. El a făcut aceasta nu cu strălucirea unui suveran, Care supune lumea prin puterea Sa, ci în umilinţa unui Prunc, născut dintr-o Fecioară şi culcat în ieslea unei peşteri.

Iubiţi credincioşi şi credincioase, Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului (2018): „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

† I U S T I N,  

Prin milostivirea şi harul lui Dumnezeu,

Episcop ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din sfânta Episcopie a Maramureşului şi Sătmarului

Har, bucurie şi pace de la Părintele Ceresc, iar de la noi părintească binecuvântare și îmbrăţişare întru Hristos Domnul și Mântuitorul nostru!

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace,
între oameni bunăvoire”
 (Luca 2, 14)

Iubiți părinți, slujitori ai sfintelor altare,

Iubiți credincioși,

Iată-ne, din nou, înveșmântați în haine de sărbătoare și colindând colind străbun pentru a sărbători Crăciunul.

Slăvit să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care a trimis în lume pe Fiul Său din marea Sa iubire și purtare de grijă față de mântuirea neamului omenesc. „Să se nască / și să crească / să ne mântuiască” (colind creștin).

Crăciunul sau Nașterea Domnului este sărbătoarea păcii, bucuriei și unirii omului cu Dumnezeu, cum spune Sfântul Atanasie cel Mare: „Dumnezeu S-a făcut Om ca omul să devină Dumnezeu” (să se îndumnezeiască), să redevină Fiul lui Dumnezeu după har.

Pentru acest atât de mare și prețios dar, lumea creștină și toate neamurile care au crezut în Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul lumii și au primit lumina Evangheliei lui Hristos tresaltă de bucurie și-I aduc prinos de recunoștință Pruncului născut în peștera din Betleemul Iudeii, adresându-I rugăciune în colind de cinstire și prăznuire și transformând pământul, pentru câteva zile, în leagănul lui Dumnezeu, în care să fie legănat, adorat și iubit Fiul Său născut după trup din Fecioara Maria și înfășat cu scutecul celei mai sfinte și unice iubiri, care se cuvine numai Lui, pentru coborârea Sa din Cer la noi și printre noi, păcătoșii, „…pentru noi și pentru a noastră mântuire…” (Simbolul de Credință). Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags: