Arhivă

Arhivă pentru ‘Pastorale’ Categoria

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului (2018): „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”

decembrie 22nd, 2018 Fără comentarii

† I U S T I N,  

Prin milostivirea şi harul lui Dumnezeu,

Episcop ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din sfânta Episcopie a Maramureşului şi Sătmarului

Har, bucurie şi pace de la Părintele Ceresc, iar de la noi părintească binecuvântare și îmbrăţişare întru Hristos Domnul și Mântuitorul nostru!

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace,
între oameni bunăvoire”
 (Luca 2, 14)

Iubiți părinți, slujitori ai sfintelor altare,

Iubiți credincioși,

Iată-ne, din nou, înveșmântați în haine de sărbătoare și colindând colind străbun pentru a sărbători Crăciunul.

Slăvit să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care a trimis în lume pe Fiul Său din marea Sa iubire și purtare de grijă față de mântuirea neamului omenesc. „Să se nască / și să crească / să ne mântuiască” (colind creștin).

Crăciunul sau Nașterea Domnului este sărbătoarea păcii, bucuriei și unirii omului cu Dumnezeu, cum spune Sfântul Atanasie cel Mare: „Dumnezeu S-a făcut Om ca omul să devină Dumnezeu” (să se îndumnezeiască), să redevină Fiul lui Dumnezeu după har.

Pentru acest atât de mare și prețios dar, lumea creștină și toate neamurile care au crezut în Fiul lui Dumnezeu – Mântuitorul lumii și au primit lumina Evangheliei lui Hristos tresaltă de bucurie și-I aduc prinos de recunoștință Pruncului născut în peștera din Betleemul Iudeii, adresându-I rugăciune în colind de cinstire și prăznuire și transformând pământul, pentru câteva zile, în leagănul lui Dumnezeu, în care să fie legănat, adorat și iubit Fiul Său născut după trup din Fecioara Maria și înfășat cu scutecul celei mai sfinte și unice iubiri, care se cuvine numai Lui, pentru coborârea Sa din Cer la noi și printre noi, păcătoșii, „…pentru noi și pentru a noastră mântuire…” (Simbolul de Credință). Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului (2018): „Răsăritul cel de sus”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Imagine similară

Iubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini,

binecuvântare, bucurie şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi

de la Domnul nostru Iisus Hristos

Cinstiţi credincioşi şi credincioase,

În acest an, ca dealtfel şi în cei precedenţi, întâmpinăm Crăciunul în mireasma sărbătorilor, atât a celor obişnuite acestui răstimp, cât şi a celor bisericeşti, într-o frumoasă împletire în farmecul iernii, care dincolo de îngheţul ce vrea să pătrundă şi în sufletele oamenilor, aduce căldura soarelui spiritual. Postul Crăciunului e o vreme de avânt duhovnicesc ce încununează şi sfârşitul unui an, spre sporită râvnă în lucrarea binelui în cel următor. Rugăciunea şi cumpătarea în toate sunt practicate cu zel de bunii credincioşi drept întărire  a comuniunii între ei şi care o cere pe cea cu Dumnezeu. În curgerea zilelor de post sunt statornicite sărbători, ca Intrarea în Biserică a Maicii Domnului,  sau cele ale sfinţilor, între care a celor ce se bucură de o cinstire deosebită din partea poporului dreptcredincios, ca de pildă Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul Bisericii şi Țării noastre, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfânta muceniţă Filoteea, toate la un loc întreţinând simţământul de pregătire duhovnicească pentru prăznuire. Astfel, acum câteva zile am luat aminte la târnosirea altarului Catedralei Mântuirii Neamului, de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, împreună cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele următoare primind şi binecuvântarea Preafericitului Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, cunoscând că monumentala biserică poartă hramul celui dintâi chemat la apostolat de către Mântuitorul, totodată creştinător al strămoşilor noştri, ceea ce dovedeşte vechimea misiunii apostolice pe pământul ţării noastre. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului (2018): „Crăciunul, începutul unei noi ere”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Dumnezeu, în bunătatea Lui nemărginită, ne-a îngăduit să ajungem și în acest an la sărbătoarea Nașterii Domnului și să ne împărtășim din darul pe care Cerul l-a făcut pământului. Postul Crăciunului, cu slujbele sale specifice, cu efortul abstinenței și intensificarea rugăciunii, cu cercetarea conștiinței și mărturisirea păcatelor, cu tradițiile păstrate de veacuri, este mediul duhovnicesc binecuvântat în care ne-am pregătit trupul și sufletul pentru a ne putea împărtăși în mod plenar din lumina acestei mari sărbători a creștinătății. Ce pot fi sfintele sărbători golite de înțelesul lor mistic și reduse la farmecul luminilor care decorează orașele, la cadouri și distracții, la masa îmbelșugată cu produsele culinare specifice, dacă nu o bucurie superficială și trecătoare, tributară cultului imaginii de care suferă omul contemporan?

Crăciunul, adică Nașterea Domnului, este cel mai mare eveniment petrecut de la crearea lumii, care ne vorbește despre coborârea Fiului lui Dumnezeu în umanitatea noastră, pentru ca omenirea să poată astfel să se îndumnezeiască. Este marele mister al lui Dumnezeu, este dragostea Lui pentru creația Sa și piatra de temelie pentru nașterea unei lumi noi, a unui univers care ne deschide perspectiva Împărăției lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Pastorala IPS Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului la Praznicul Nașterii Domnului (2018): „Naşterea Domnului – Bucuria Tainei împăcării omenirii cu Dumnezeu”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Imagine similară

Naşterea Domnului – Bucuria Tainei împăcării omenirii cu Dumnezeu

 „Veniţi să ne bucurăm de Domnul, cunoscând taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează, heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii, iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare…!”
(Stihiră a Vecerniei Naşterii Domnului)

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Sărbătoarea Naşterii Domnului este un început al praznicelor şi maica tuturor sărbătorilor, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur[1]care ne aduce bucuria cea mare a Tainei împăcării noastre cu Dumnezeu. Pentru noi Crăciunul nu este o simplă comemorare sau o aducere-aminte de naşterea Mântuitorului, ci este o participare reală a noastră la acest eveniment din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos. Cum putem noi deveni contemporani cu un eveniment petrecut acum 2000 de ani este și aceasta o mare taină. Cântările, colindele, imnografia Bisericii ne introduc în atmosfera de sărbătoare şi prin ele ne alăturăm şi noi îngerilor, magilor şi păstorilor care Îl laudă pe Cel născut în ieslea Betleemului; însă cu adevărat contemporani cu istoria sfântă a mântuirii noastre devenim doar atunci când stăm la masă cu Hristos, la Cina Împărăţiei, atunci când la Sfânta Liturghie ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui, în care toate aceste evenimente ale vieţii Lui sunt mereu vii şi actuale şi astfel ajungem să le simţim şi noi atunci când ne apropiem de El cu „frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”.

Doar astfel putem înţelege de ce bucuria sărbătorii este, an de an, mereu nouă, mereu actuală, aducându-ne pace și binecuvântare în suflete.

În această bucurie cerească înţelegem că toată viaţa Mântuitorului Hristos descoperă Taina Iubirii nesfârșite a Sfintei Treimi pentru noi, oamenii, pentru că Cerul s-a unit cu pământul și noi ne-am împăcat cu Ziditorul nostru şi viaţa lui Dumnezeu a devenit viaţa noastră. „O, câte prilejuri de prăznuire sunt în fiecare din tainele lui Hristos! – taine al căror scop este unul: desăvârşirea şi zidirea mea din nou şi întoarcerea mea la Adam cel dintâi”, exclamă Sfântul Grigorie Teologul[2] în omilia rostită la acest praznic, arătând că această sărbătoare este ziua de naştere a noii umanităţi, deplin unite şi împăcate cu Creatorul ei.

Iubiţi fraţi creştini, Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a PS Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei (2018): Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos – „singurul lucru nou sub soare”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Scrisoare Pastorală pentru Crăciun a Preafericitului Lucian Mureşan

† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Către tot clerul şi poporul binecredincios

din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări!

„Şi fiind Dumnezeu desăvârşit, se face om desăvârşit şi săvârşeşte cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul lucru nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om?”[1]

Preacuvioși și Preacucernici părinți,

Preacuvioase maici și

Iubiți credincioși,

Observăm din viața noastră de zi cu zi, că toate cele ale lumii acesteia sunt supuse timpului și degradării. Toate cele lumești se învechesc și se alterează: alimentele, lucrurile, hainele, casele, satele și orașele. Noutățile pe care le auzim și vedem pe posturile de televiziune, în cadrul buletinelor informative, sau cele pe care le citim din presa scrisă, se învechesc și, după doar câteva zile, nu mai sunt de actualitate și nu mai prezintă interes. Până și omul, datorită păcatului, și-a stricat și continuă să-și piardă frumusețea cea dintâi cu care a fost împodobit de Dumnezeu. Însă, consecință a operei de mântuire săvârșită de Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, omul este iarăși înnoit prin împreuna-lucrare a lui cu harul lui Dumnezeu. Ascultați ce se citește la utrenia Praznicului Nașterii Domnului: „Pe cel căzut pentru neascultare, pe cel făcut după chipul lui Dumnezeu, pe cel ce era cu totul în stricăciune, pe cel lipsit de viața dumnezeiască cea bună, iarăși îl înnoiește, ca un înțelept Ziditor, că S-a preaslăvit!”[2]. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților (2018): „Plinirea vremii” – timpul mântuirii noastre

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

ND_1.1

 P I M E N,

DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini

din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.

Dreptmăritori creștini,

Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) Se naște cu trup pentru mântuirea noastră, cum mărturisim în Simbolul Credinței. „Plinirea vremii” înseamnă timpul în care oamenii, înstrăinați fiind de Dumnezeu și ducând o viață plină de păcate, o viață de frământări sufletești, nu mai puteau să o suporte, cum spune proorocul Isaia (63, 19).

În această stare sufletească, oamenii au dat ascultare cugetului, conștiinței și s-au smerit, dorind din adâncul sufletului lor să se întoarcă la Dumnezeu. Deci în această stare sufletească a oamenilor Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, întrupându-Se din Sfânta Fecioară Maria, prin lucrarea Sfântului Duh. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului (2018): „Nașterea Domnului și unitatea Bisericii”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și preaiubiților credincioși din cuprinsul
Arhiepiscopiei Râmnicului,
Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări!

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

 „Vremea este să lucreze Domnul!”(Psalmul CXVIII, 126), astfel ne prooroceşte  împăratul David, prevestind peste veacuri taina cea mare a Naşterii lui Hristos pe care o sărbătorim acum. De astăzi, Domnul începe să lucreze pentru mântuirea noastră, a tuturor celor care Îl mărturisim pe Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om din iubire de oameni. Nimeni să nu fie nepăsător faţă de lucrarea lui Dumnezeu! Hristos vine în lume să ne facă fii ai Celui Preaînalt, împreună-moştenitori după făgăduinţă (Galateni III, 29).

Praznicul ce ne stă înainte reprezintă împlinirea legământului dintre Dumnezeu şi oameni. Pruncul Iisus, născut în ieslea Betleemului, luminează timpul vieţii fiecăruia dintre noi şi a lumii întregi, căci şi anii se sfinţesc prin numărarea lor de la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Întreaga făptură se minunează de taina pogorârii lui Dumnezeu la noi şi tresaltă plăpând sub smerenia arătată de Fiul lui Dumnezeu, Care Se naşte trupeşte din Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale, PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:

Scrisoarea pastorală a Preasfinţitului Părinte Episcop Ignatie al Huşilor la slăvitul praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos (2018): Crăciunul – dreptul omului de a-şi regăsi demnitatea pierdută

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

AUDIO: aici

† Ignatie,

din mila şi purtarea de grijă a Celui de Sus

Episcop al Huşilor,

iubiţilor fraţi preoţi, ostenitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor a lui Dumnezeu, har îmbelşugat, pace nemăsurată, linişte îndestulătoare şi bucurie sfântă de la Hristos Cel născut în ieslea săracă şi luminoasă a Betleemului, iar din parte-mi părintească îmbrăţişare

„Dumnezeu pe pământ a venit şi omul în cer s-a suit”[1]

Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,

Iubiţi fraţi şi surori împreună-rugători,

Este timp de sărbătoare sfântă, când colindele se cântă. Dumnezeu-Fiul Se arată lumii prin naşterea Sa din Preacurata Fecioara Maria. Timpul se lasă pătruns de bucurie, iubire, lumină şi multă linişte. De noi depinde cât de mult reuşim să ne afundăm în acest timp frumos al sărbătorii.

 Orice sărbătoare ar trebui să fie o adevărată pauză (cât mai prelungită) de la tot ceea ce ne agită şi ne fărâmiţează lăuntric, de la tot ceea ce ne oboseşte sufleteşte şi ne abate de la cele sfinte, de la tot ceea ce ne atrage spre cele lumeşti şi ne împiedică să contemplăm cerul credinţei, de la tot ceea ce ne urâţeşte inima şi mintea, de la tot ceea ce ne învrăjbeşte ca oameni şi ne opreşte să trăim cu intensitate comuniunea profundă şi liberă cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, sărbătoarea ne aşează în adevărata demnitate a timpului ca „interval care durează între chemarea lui Dumnezeu adresată iubirii noastre şi răspunsul nostru la iubirea lui Dumnezeu. Este timpul răspunsului omului”[2].

Iubiţi credincioşi,

Din păcate şi fără a generaliza, sărbătorile de iarnă nu mai constituie pentru mulţi un motiv de deschidere spre cer, adică spre cele care ţin de profunzimea credinţei noastre ortodoxe. Şi asta pentru că am uitat şi vrem uneori să uităm că prin venirea lui Dumnezeu-Fiul printre oameni, prin naşterea Lui în ieslea sărăcăcioasă a Betleemului, avem descoperirea a ceea ce este cu adevărat omul în chemarea sa şi putem sesiza măreţia care îl defineşte cel mai bine: demnitatea de a trăi cu Dumnezeu, demnitatea de a uni cerul cu pământul în inima sa, demnitatea de a crede în harul înfierii de către Dumnezeu, demnitatea de a deveni lumină, bucurie, pace, curăţie de păcate şi iubire smerită atât pentru Cel născut în Betleem, pentru Hristos, cât şi pentru oamenii de lângă noi. Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Pastoală la Nașterea Domnului a PS Macarie, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (2018): „Între Betleem și Steaua Polară”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii

 Macarie,

 Din mila şi purtarea de grijă a Celui Preaînalt 
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române 
a Europei de Nord,

Iubiţilor fraţi preoţși diaconi, ostenitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor al lui Dumnezeu, har, pace, liniște și bucurie de la Hristos Cel născut în ieslea Betleemului șîn ieslea inimilor noastre, iar din parte-mi părintească și frățească îmbrăţişare!

 Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,

Iubiţi fraţşi surori împreună-rugători,

Iată, la plinirea vremii” (Galateni 4, 4) cum Hristos se naște dintr-o Sfântă Fecioară într-o smerită iesle a necuvântătoarelor. Dumnezeu-Cuvântul S-a întrupat, făcându-se asemenea nouă, afară de păcat, ca, astfel, prin asemănare, să ne redea demnitatea originară și să ne aducă înapoi, la dragostea cea dintâi dintre om și Creatorul Său. Nu putea fi altul care să ne scape din povara păcatelor și din tirania celui viclean. Niciun om nu putea să înalțe omenirea din căderea unde a prăvălit-o vrăjmașul mântuirii noastre. Niciun om nu putea să se salveze nici măcar pe el însuși de tirania păcatului. De aceea, chiar și drepții, înainte de venirea lui Hristos, se duceau în „întuneric șîn umbra morții” (Isaia 9, 1)De aceea, omenirea aștepta, într-un suspin, izbăvirea care a venit, însă altfel decât se așteptau vechii iudei.

A venit Însuși Domnul. Nu a venit un alt profet, oricât de mare ar fi fost acela, ci a venit El Însuși, „Chip de rob luând(Filipeni 2, 7)A venit, însă, smerit, blândfără a zdrobi trestia frântă, fără a stinge feștila fumegândă” (Isaia 42, 3)Adică a venit ca să tămăduiască, să vindece, să lege rănile celor căzuți și să reaprindă focul iubirii celei dintâi. Această smerire până la capăt se arată încă de la Nașterea Sa, care are loc într-o peșteră transformată în grajd, în cel mai umil loc cu putință, acolo, la marginea cetății, unde erau adăpostite animalele.

Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale Tags:

Pastorala Părintelui Patriarh Daniel la sărbătoarea Naşterii Domnului 2018: „Îngerii și păstorii vestesc bucuria Nașterii Domnului”

decembrie 21st, 2018 Fără comentarii


† Daniel

Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei
și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
și dreptmăritorilor creștini din Arhiepiscopia Bucureștilor

Har, pace și bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi părintești binecuvântări

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși și credincioase,

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om, pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viața veșnică. Pe cât a coborât El la noi, pe atât ne‑a deschis nouă drum ca să ne înălțăm spre El.

Sfinții Evangheliști Matei (1, 18‑24) și Luca (2, 1‑20) arată cum S‑a născut Mântuitorul Iisus Hristos în Betleemul Iudeii, împlinindu‑se astfel ceea ce prorocii au prezis cu sute de ani mai înainte.

Sfântul Evanghelist Matei ne spune: „Acestea toate s‑au făcut ca să se împlineascăceea ce s‑a zis prin prorocul, care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu»” (Matei 1, 23; cf. Isaia 7, 14). Citeşte mai departe…

Categories: Pastorale, PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags: