Arhivă

Arhivă pentru ‘Predici’ Categoria

PREDICĂ LA DUMINICA A 23-A DUPĂ RUSALII: ŢINUTUL GADARENILOR

octombrie 19th, 2019 3 comentarii

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA,
PREDICĂ LA VINDECAREA DEMONIZATULUI DIN GADARA

Alte predici:

 * * *

ŢINUTUL GADARENILOR

„Şi s-a dus Iisus în ţinutul gadarenilor” (Luca 8:26)

S-a dus, zice Evanghelia, s-a dus Hristos în ţinutul gadarenilor. Care era acest ţinut? Se afla la graniţele Israelului, aproape de închinătorii la idoli, pe malul răsăritean al Ghenizaretului.

Ce erau gadarenii? Iudei erau. Dar deşi credeau în Dumnezeu, nu încercau să împlinească poruncile Lui. Aveau religie, dar o religie formală. Religia spunea că evreul nu trebuie să mănânce carne de porc. Gadarenii însă aveau turme de porci. Făceau comerţ, un comerţ nelegiuit, interzis de legea mozaică. Căutau doar la jalnicele lor interese şi nimic mai sus.

În ţinutul gadarenilor nu împărăţea Dumnezeu; împărăţea satana. Şi dovezi sunt demonizaţii. Ţinutul lor avea mulţi demonizaţi. Unul dintre ei era fiară sălbatică. Îşi sfâşia hainele, rupea obezile cu care era legat, alerga prin munţi, intra prin peşteri, locuia în morminte în compania oaselor celor morţi, arunca cu pietre. Nu îndrăznea nimeni să treacă pe acolo. Era o frică şi o groază în acel ţinut. Citeşte mai departe…

14 octombrie: PREDICI TEXT, AUDIO ŞI VIDEO LA PRAZNICUL SFINTEI MAICII NOASTRE PARASCHEVA

octombrie 13th, 2019 Fără comentarii

14 octombrie: PREDICI TEXT, AUDIO ŞI VIDEO LA PRAZNICUL SFINTEI MAICII NOASTRE PARASCHEVA 

sf-cuv-parascheva-de-la-iasi_2

ORNAM1

 

ORNAM1

Categories: AUDIO, Predici, VIDEO Tags:

25 martie/12 octombrie: POMENIREA SFÂNTULUI DISMAS -TÂLHARUL CEL RECUNOSCĂTOR, DIN DREAPTA CRUCII DOMNULUI. CUVÂNT AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

octombrie 12th, 2019 Fără comentarii

CUVÂNT LA CRUCE ŞI LA TÂLHAR,

PENTRU A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS
ŞI PENTRU A NE RUGA ADESEORI PENTRU VRĂJMAŞI 

Cuvânt la Cruce şi la tâlhar

din “Omilii si cuvantari”

Astăzi Domnul nostru Iisus Hristos este pe Cruce şi noi prăznuim , ca să cunoşti că Crucea este praznic şi sărbătoare duhovnicească.

Mai înainte Crucea era lemn de osândire, iar acum s-a făcut lucru de cinste.

Mai înainte era semn de osândire, iar acum pricină de mântuire.

Aceasta ni s-a făcut nouă aducătoare de nenumărate bunătăţi, ne-a izbăvit din înşelăciune, aceasta, întru întuneric şezând noi, ne-a luminat, aceasta, învrăjbiţi fiind noi cu Dumnezeu, ne-a împăcat, înstrăinaţi fiind ne-a împrietenit, departe fiind aproape ne-a adus.

Aceasta este surparea vrajbei, întărire a păcii şi vistierie de nenumărate bunătăţi. Pentru aceasta nu ne mai rătăcim în pustietăţi, căci Calea cea adevărată am cunoscut-o.

Nu mai petrecem afară de curţile împărăteşti, că am aflat Uşa.

Nu ne mai temem de săgeţile cele aprinse ale diavolului, că am aflat Izvorul.

Nu mai sântem în văduvie, că am aflat Mirele.

Nu ne temem de lup, că avem pe Păstorul cel bun, „Că Eu, sunt Păstorul cel bun”.

Nu ne cutremurăm de tiranul, că stăruim aproape de Împărat. Citeşte mai departe…

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ CINCIZECIME (II) [2014]

octombrie 11th, 2019 Fără comentarii

semanatorul-_1_1

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ RUSALII

Moto: Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos” (Romani, 10:17)

Iubiți frați și surori în Hristos,

Ferm convinsă că cei mai mulți oameni, la adunările sociale nu sunt atenți la ceea ce li se spune, o femeie a decis să probeze această convingere. În timp ce se angaja într-o mică discuție”, la o petrecere, ea i-a spus cu veselie unei alte doamne: Apropos, chiar înainte de a pleca de acasă, l-am împușcat pe soțul meu”. Adevărat?” a întrebat-o cealaltă femeie. Și a continuat: Ce drăguț din partea ta!” Domnul nostru Iisus Hristos are să ne învețe o mulțime de lucruri despre auzit, auzire în pericopa evanghelică de astăzi, în pilda semănătorului. După ce le-a împărtășit mulțimilor această pildă, El le-a spus: ”Cine are urechi de auzit, să audă!” (Luca, 8:8). Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

PS Sebastian: Predică la Duminica a XXI-a după Rusalii (DESPRE PUŢINA NOASTRĂ RODIRE DUHOVNICEASCĂ)

octombrie 11th, 2019 2 comentarii

PS Sebastian:

PREDICĂ LA DUMINICA A XXI-A DUPĂ RUSALII

Lc. 8, 5-15

PILDA SEMANATORULUI,

sau

DESPRE PUŢINA NOASTRA RODIRE DUHOVNICEASCA

ORNAM1

Dreptmăritori creştini,

Parabola din evanghelia de astăzi ne prezintă pe Semănătorul, ieşit să-Şi semene ,,sămânţa” Sa. Şi au fost călcate în picioare, iar păsările cerului venind le-au mâncat. Alte seminţe au căzut pe loc pietros şi, pentru că nu au putut  face rădăcini adânci, venind soarele şi arşiţa, s-au uscat. O altă parte din seminţe a căzut între spini şi, crescând şi aceia odată cu ele, le-au înăbuşit. În fine, abia ultima parte a seminţelor a căzut în pământ bun, aducând rod: unele 100, altele 60, iar altele 30(Mt. 13, 8).

          Este pilda sau parabola Semănătorului pe care, auzind-o, în mod firesc ne punem şi noi întrbarea: De ce oare Hristos Îşi grăia învăţătura Sa în felul acesta oamenilor? Nu este singura pildă prin intermediul căreia Măntuitorul alege să-Şi facă auzită aşa învăţătura. Se cunosc zeci de parabole prin care Domnul a găsit mai potrivit să transmită astfel oamenilor adevărul, iar nu în mod direct. De ce oare? Citeşte mai departe…

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ CINCIZECIME (2014)

octombrie 11th, 2019 Fără comentarii

PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI UNA DUPĂ CINCIZECIME

Moto: ”Și alta a căzut pe piatră și, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală” (Luca, 8:6).

Iubiți frați și surori în Hristos,

Mă îndoiesc că există măcar o singură persoană în biserică astăzi care să nu fie familiară cu pilda semănătorului. De asemenea, sensul adânc al acestei parabole este familiar celor mai mulți dintre noi, pentru că ea a fost explicată de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Da, parabola ne comunică că soarta cuvântului lui Dumnezeu semănat în lume depinde de inima în care este semănat.

          Sămânța căzută lângă drum, pe cărarea bătătorită, simbolizează mintea închisă. Cea căzută pe piatră, am zice noi, pe pământ fără adâncime, îi reprezintă pe cei care primesc cuvântul cu bucurie, dar nu meditează asupra lui și de aceea cedează când apare o strâmtorare. Sămânța căzută între spini îi simbolizează pe cei ale căror vieți sunt atât de ”ocupate” încât lucrurile lui Dumnezeu sunt eliminate. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: „UN SFÂNT CROITOR” – NOUL MUCENIC MACARIE (6 octombrie)

octombrie 5th, 2019 1 comentariu

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

„UN SFÂNT CROITOR” –
NOUL MUCENIC MACARIE

– 6 octombrie –

Acum, iubiţii mei, vom vorbi despre un alt meseriaş, despre un croitor, care s-a învrednicit să devină sfânt şi să fie cuprins în Martirologiul Bisericii Ortodoxe şi să-i fie sărbătorită pomenirea pe 6 octombrie. Este Sfântul Macarie Noul Mucenic.
Înainte de a vorbi despre sfânt, să spunem câteva cuvinte despre meseria pe care o avea sfântul.

***


Primul om trăia într-o lume materială, pe care nu o întinase păcatul. Era gol şi nu simţea nevoia de îmbrăcăminte. Gol şi el, goală şi femeia lui, Eva. Aşa cum nevinovaţii copilaşi se joacă goi şi nu se ruşinează unul de altul, aşa şi primul om. Când omul a păcătuit, atunci şi-a simţit goliciunea trupului şi a alergat să-şi acopere goliciunea cu frunze late de smochin.
Dar nu numai simţământul ruşinii l-a făcut pe om să-şi acopere trupul gol, ci şi schimbarea climei. Şi la început se îmbrăca cu piei de oi şi alte piei de animale pe care le ucidea. Mai apoi a confecţionat fire de aţă din bumbac şi lână, a descoperit războiul de ţesut şi a început să confecţioneze stofe, cu care făcea haine frumoase. Chiar şi din viermele de mătase a reuşit să scoată firul de mătase şi cu aceste fire se făceau veşminte foarte scumpe pentru domnitori şi împăraţi. În felul acesta îmbrăcămintea, care trebuia să amintească de căderea şi de păcătoşenia omului şi să-i acopere goliciunea şi să-l păzească de schimbările vremii, a deviat de la destinaţia ei iniţială şi în loc să fie un fel de strict necesar, pentru mulţi şi pentru multe a devenit un mijloc de paradă.
Dar dacă vom ignora ciudăţeniile modei, croitoria ca meşteşug corespunde unei nevoi de bază a omului, nevoia de îmbrăcăminte. Şi croitorii, care confecţionează haine şi slujesc societatea, sunt bine-primiţi în creştinism şi pot să devină membri aleşi ai Bisericii, să se afirme, să se sfinţească şi să devină mucenici pentru Hristos. Şi o dovadă este Sfântul Macarie – Noul Mucenic.

***

Sfântul s-a născut în secolul al XVI-lea într-o mică cetate din Asia Mică, în Chio, care până în 1922 era un oraş elin şi creştin. Numele pe care l-a primit când a fost botezat a fost Emanuel. Când copilul a crescut, părinţii lui l-au trims la un croitor evlavios, ca să înveţe meşteşugul croitoricesc şi să trăiască. Dar când Emanuel era de 18 ani s-a întâmplat o nenorocire în familia lui. Tatăl lui… a murit. A murit? Nu. Ceva mai rău decât moartea i s-a întâmplat. Tatăl lui şi-a schimbat credinţa, s-a făcut turc. A plecat din Chio şi s-a dus în capitala acelei regiuni, s-a dus în Prussa şi acolo trăia bucurându-se de bunăvoinţa şi apărarea turcilor. Dar Emanuel a rămas fidel credinţei creştine. Citeşte mai departe…

PREDICĂ LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII a Mitropolitului Augustin de Florina

octombrie 5th, 2019 Fără comentarii

aaa

PREDICĂ  LA DUMINICA A 20 – A DUPĂ RUSALII  

Luca 7, 11 – 16: 

“11. În vremea aceea, S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.
12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.
15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”

LACRIMI 

„Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge” 

(Luca 7, 13)

Iubiţii mei, în ciclul pericopelor evanghelice ale anului, duminica de astăzi este a treia a lui Luca. Evanghelia pe care aţi auzit-o este cunoscută. Istoriseşte una din cele mai mari minuni ale lui Hristos, minune care confirmă faptul că cel care a făcut-o este Dumnezeu, Care ţine în mâinile Sale cheile vieţii şi ale morţii (vezi Apocalipsă 1, 18).

Minunea de astăzi nu este doar o vindecare de boală, ci este o înviere de mort, a unui mort pe care-l însoţeau de acum spre ultimul lui locaş. Un mort, un sicriu, o înmormântare, doliu, lacrimi… Şi totuşi, acolo unde nimeni nu putea să dea mângâiere, se arată Marele Mângâietor, Domnul nostru, iar lacrimile încetează şi doliului îi urmează bucurie şi veselie.

Asupra acestei minuni s-ar putea insista ore întregi. Trec cu vederea însă alte momente şi rog dragostea voastră, ca să fiţi atenţi la un detaliu.

* * *

Spune Evanghelia că în spatele sicriului venea poporul. Dar din mulţime o persoană concentrează toată compătimirea Domnului nostru Iisus Hristos. Era o femeie: mama. Aceasta plângea şi era sfâşiată de durere. Strigătele ei făceau să se frângă toate inimile. Copilul ei mort era unicul. Şi nu este prima oară când plânge. A plâns şi când de tânără şi-a pierdut tovarăşul de viaţă şi l-a dus pe soţul ei mort la groapa. Acum, în acelaşi mormânt, îl conduce pe copilul ei, iar doliul ei este îndoit.

Citeşte mai departe…

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU A XX-A DUPĂ RUSALII

octombrie 5th, 2019 Fără comentarii

ARHIMANDRITUL IOIL KONSTANTAROS:

CUVÂNT LA DUMINICA A III-A A LUI LUCA SAU

A XX-A DUPĂ RUSALII 

(Luca 7: 11-16)

Pericopa Evanghelistului Luca pe care o vom asculta duminică în sfintele noastre biserici este emoţionantă, dar şi plină de credinţă.

Mama, lovită de moartea soţului ei, primeşte acum o a doua şi mai mare lovitură asupra existenţei ei, prin moartea unicului ei copil.

O situaţie cu adevărat tragică, când poate că cel mai mare ajutor, în asemenea situaţie, nu-l constituie atât cuvintele de mângîiere, cât sprijinul în lacrimi: „A plânge cu cei ce plâng”.

Dar slavă lui Dumnezeu, există şi o a doua scenă a pericopei. Întâlnirea durerii cu Însuşi Începătorul Vieţii. Iisus cunoaşte şi trăieşte mai mult decât toţi drama morţii.

Cunoaşte ca nimeni altul înfricoşătoarea „taină a morţii”. De altfel pentru asta a şi venit: ca să biruiască şi să zdrobească consecinţa păcatului, adică moartea, şi „pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe diavolul”. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

5 octombrie: Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou – Ierodiacon Meletie Vatopedinul

octombrie 4th, 2019 Fără comentarii

Ierodiacon Meletie Vatopedinul:

Cuvânt la găsirea moaştelor Cuviosului Evdochim cel Nou  

5 octombrie

agios-evdokimos-0151

Binecuvântează, Părinte,

Dumnezeu totdeauna face minuni şi va continua să facă minuni pentru a-l readuce pe om la locul lui de cinste, de „chip al lui Dumnezeu”, pe care l-a pierdut prin cădere. Omul, mânat încoace şi încolo de poftele simţurilor şi care se lasă înşelat de atacurile acestora, nu are vreme să se cerceteze pe sine şi să cugete nu doar la ceea ce percepe prin simţuri, ci şi la cele adevărate. Nici nu îşi poate aminti cuvântul mântuitor că „omul nu este ceea ce se vede”, ca, înţelegându-şi astfel locul de cinste şi originea-i dumnezeiască, să se ridice cu mintea la El. Dacă s-ar elibera din robia celor materiale, şi asta fără mult efort, ar putea simţi câte minuni face înaintea lui iubitorul de oameni Dumnezeu, Care prin acestea îl cheamă să se întoarcă la El.

Cine se mai îndoieşte că prin minune dumnezeiască am cunoscut sfinţenia Cuviosului monah Evdokim, care a trăit împreună cu noi în mănăstirea Vatoped şi pe care astăzi îl prăznuim? Toţi cei care, prin dumnezeiască Pronie, suntem prezenţi aici, am văzut locul unde erau întinse moaştele Sfântului acestuia care s-a arătat în vremurile din urmă. Era îmbrăcat cu rasa monahală şi ţinea în mâini o icoană veche a Maicii Domnului. Dar şi cei care nu l-au văzut, auzind doar că la Vatoped s-a arătat un nou Sfânt, vor dori să afle cum şi când şi cine era el. Din aceste motive am întocmit istorisirea de mai jos, în care arătăm cele pe care, fiind de faţă, le-am văzut cu ochii noştri, istorisire care va fi de folos celor de după noi şi celor care aleg viaţa monahală, dar şi oricărui creştin. Citeşte mai departe…