Arhivă

Arhivă pentru ‘Predici’ Categoria

8 nov.2016 – Patriarhul României: Sfinții îngeri reflectă slava lui Dumnezeu și o vestesc oamenilor

noiembrie 9th, 2016 Fără comentarii

Toți îngerii sunt plini de lumină, toate puterile cerești netrupești sunt pline de lumină, dar această lumină vine din slava lui Dumnezeu, a spus Patriarhul României celor prezenţi în Catedrala Patriarhală în ziua sărbătorii Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Graviil, marți, 8 noiembrie 2016.

În ziua prăznuirii Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al puterilor cerești netrupești, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriaehală din București. Alături de Preafericirea Sa a slujit Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa a vorbit despre importanța sărbătorii prăznuite în fiecare an la data de 8 noiembrie. Citeşte mai departe…

Categories: PATRIARHIA ROMÂNIEI, Predici, ŞTIRI Tags:

Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Duminica a-24-a după Rusalii

noiembrie 4th, 2016 Fără comentarii

Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Duminica a-24-a după Rusalii:

Evanghelia puterii lui Dumnezeu (Luca 8, 41-56)

Când raza de soare atinge piatra, piatra începe să strălucească. Când flacăra atinge o candelă stinsă, candela începe să ardă. Când magnetul atinge fierul, fierul se magnetizează. Când o sârmă electrică atinge alta sârmă, se electrizează amândouă.

Toate aceste fenomene fizice sunt o icoană, sau o pildă a fenomenelor duhovniceşti. Tot ce se întâmplă înafară este doar o imagine a ceea ce se petrece înăuntru. Toată natura cea efemeră e ca un vis faţă de conştiinţa lăuntrică, şi ca un basm faţă de înţelegerea sufletească. Sufletul e conştiinţa trupului, iar conştiinţa sufletului e Dumnezeu. Când Dumnezeu se atinge de suflet, sufletul primeşte viaţă şi vedere. La fel se întâmplă cu trupul când e atins de suflet. Citeşte mai departe…

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov [27 octombrie 2013]

octombrie 26th, 2016 Fără comentarii

Predică la Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov

[27 octombrie 2013]

 

Sfantul Dimitrie Basarabov

Iubiții mei,

într-o teză doctorală recentă, autorul ei spunea că în postmodernitate, „moartea, ca evidență fizică a persoanei umane, este mușamalizată, cosmetizată, anesteziată ridicol și negată stăruitor chiar și în cazurile terminale” [Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, Taina veacurilor. Unirea timpului cu eternitatea în rugăciunile Bisericii, Ed. Doxologia, Iași, 2010, p. 33].

Pentru că nu mai dorim să ne asumăm sfârșitul istoric al omului și nici veșnicia lui.

De ce ni l-am asuma pe om la sfârșit, când moare…și pleacă de aici, dacă până la moarte l-am negat sistematic? Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

PREDICA PĂRINTELUI DORIN PICIORUŞ LA SF. CUV. DIMITRIE BASARABOV (2012)

octombrie 26th, 2016 Fără comentarii

 

Predică la pomenirea Sfântului Preacuviosului Dimitrie Basarabov

[27 octombrie 2012]

 

Iubiții mei,

mă jignește creștinul și, cu atât mai mult, teologul, care ia lucrurile minore sau slabe de la Sfinți drept exemplu de urmat pentru viața lui. Sau, și mai grav, cel care își găsește scuzepentru păcatele lui…prin aceea că și unii Sfinți au avut greșelile lor.

Însă, dacă vrei să înveți de la Sfinți sau dacă vrei să îi iei de exemplu…ia-i în acele lucruri cu care te întrec enorm de mult…și prin care te fac și pe tine ager/ mereu preocupat spremai mult.

Adică nu trebuie să îl luăm pe Sfântul Dimitrie Basarabov drept paradigmă pentru a nu face studii…pentru că el era văcarul satului…ci să îl luăm paradigmă de asceză și de încredere în Dumnezeu…și de delicatețe față de făpturile lui Dumnezeu…încât și-a pedepsit trei ani de zile piciorul cu care a omorât păsările. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Pr. Prof. Ene Branişte: Cuvânt la Sfântul Dimitrie Basarabov

octombrie 26th, 2016 1 comentariu

Pr. Prof. Ene Branişte:

Cuvânt la Sfântul Dimitrie Basarabov 

„Lăudaţi pre Domnul întru Sfinţii Lui”

Prăznuim astăzi pomenirea cea de peste an a Sfântului Dimitrie cel Nou sau Basarabov, ale cărui sfinte moaşte odihnesc aici, în Catedrala Patriarhiei noastre. Cine a fost acest sfânt? Când şi cum a trăit? Ce fapte de seamă a făcut, pentru a fi cinstit astăzi de milioanele de credincioşi de pe întinsul ţării noastre şi al Bulgariei vecine? Răspunsul îl vom avea dacă vom asculta istoria vieţii lui, din care vom desprinde şi învăţătura cea de folos pentru sufletele noastre.

Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

Cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Gabriel, Mitropolit de Nea Ionia şi Filadelfia, rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată la Mănăstirea Caraiman, duminică, 23 octombrie 2016

octombrie 23rd, 2016 Fără comentarii

ips-gabriel-predica

IPS Gabriel: Pentru Biserică, „celălalt” rămâne un chip unic şi irepetabil al lui Dumnezeu, vrednic de respectul şi dragostea noastră

Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, 

În pericopa evanghelică de astăzi (Luca 8, 27-39), Sfântul Evanghelist Luca ne relatează şi ne prezintă o imagine cu adevărat înfricoşătoare şi înspăimântătoare, în care apare chipul respingător al unui om dominat de nemiloasa şi întunecata putere a demonilor.

Starea omului din Evanghelia de astăzi era cu adevărat tragică, dar, după cum relatează Sfântul Evanghelist Luca, era cunoscută tuturor locuitorilor din împrejurimi, deoarece „de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte” (Luca 8, 27), răspândind trecătorilor teroare şi frică. Uneori, era legat cu lanţuri şi legături de fier la picioare ca să nu rănească pe nimeni, însă acesta, fiind stăpânit de lucrarea diavolească, rupea legăturile şi era mânat cu forţa în locuri pustii, departe de prezenţa oamenilor, izolat şi înstrăinat de restul lumii. Chiar numai vederea chipului său provoca teamă şi repulsie.

De fapt, aceasta este starea tragică pe care o provoacă diavolul în om, adică starea de păcat, care nu este altceva decât: tulburare, nesociabilitate, agresivitate, iraționalitate, instabilitate mentală, singurătate, disperare, înstrăinare şi îndepărtare de Dumnezeu şi de semeni.

A sosit momentul ca acest demonizat din Gadara, care provoca teroare şi frică în lume, să se îngrozească el însuşi la vederea Domnului, Ziditorul universului, iar de frica Acestuia a scos un strigăt puternic. După ce a căzut înaintea picioarelor lui Hristos, a strigat cu putere: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu‑Te, nu mă chinui” (Luca 8, 28). În continuare, Domnul îl întreabă: „Care-ţi este numele?”, iar el răspunde: „Legiune” [1].

Desigur, nu este întâmplătoare întrebarea pe care o adresează Domnul. El pune această întrebare nu pentru că El Însuşi nu îi cunoştea numele, ci pentru că dorea ca prin întrebare să îl provoace pe demon sau, mai degrabă, pe demoni să se arate; să se arate deplina lor neputinţă în faţa Domnului, să se supună puterii şi voinţei Sale. Citeşte mai departe…

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ: MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ

octombrie 22nd, 2016 Fără comentarii

153501_antoniesuroj

Cuvânt rostit în Postul Crăciunului, Londra, 9 decembrie 1972:

MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ 

In primul rând spovedania nu este un exerciţiu de umilire sau de înjosire. Poate fi un moment al smereniei, un moment când durerea, tristeţea despărţirii şi păcatul să apară în prim plan. Dar nu este o încercare prin care Dumnezeu ne-ar umili, pentru faptul că spovedania se săvârşeşte prin intermediul unui preot. Ceea ce se află la temelia spovedaniei este conştientizarea pe care atât persoana care vine să se spovedească, cât şi preotul martor o au în faţa măreţiei omului, a măreţiei chemării lui, care se cere a fi apărată, precum şi tristeţea şi tragedia faptului că nu suntem credincioşi chemării noastre, nici nu atingem statura şi măsura la care am putea fi.

Citeşte mai departe…

17 octombrie 2016: PRIVEGHERE CU PRILEJUL PRĂZNUIRII SFÂNTULUI CUVIOS EVDOCHIM ÎN SFÂNTA MARE MĂNĂSTIRE VATOPEDI (PHOTO&AUDIO)

octombrie 18th, 2016 Fără comentarii

Άγιον Όρος | Αιμίλιος Πολυγένης


Με Αγιορειτική μεγαλοπρέπεια τελέστηκε την Δευτέρα 17 Οκτωβρίου η πανηγυρική αγρυπνία, επί τη εορτή του Αγίου Ευδοκίμου του Βατοπαιδινού στην Ιερά Μεγίστη Μονή Βατοπαιδίου.

Στην πανηγυρική αγρυπνία προεξήρχε ο Σεβ. Μητροπολίτης Ναυπάκτου και Αγίου Βλασίου κ. Ιερόθεος, συμπαραστατούμενος από τον Πανιερώτατο Μητροπολίτη Λεμεσού κ. Αθανάσιο.

Στον αριστερό χορό ψάλλουν οι πατέρες της Ιεράς Μονής Καρακάλου, ενώ στον δεξιό χορό η συνοδεία του Ιερομονάχου Γρηγορίου.

Να αναφερθεί ότι πλήθος προσκυνητών από διάφορα μέρη της Ελλάδος και του εξωτερικού κατέκλυσαν το Καθολικό της Μονής.

Στη συνέχεια ακολούθησε κέρασμα κατά το αγιορειτικό τυπικό στο Συνοδικό της Μονής Βατοπαιδίου, όπου εκεί πραγματοποίησε ομιλία ο Σεβασμιώτατος.

Ο Καθηγούμενος της Μονής Βατοπαιδίου Γέροντας Εφραίμ στην ομιλία του ευχαρίστησε τους Αγίους Αρχιερείς για την παρουσία τους τονίζοντας ότι είναι ευλογία που απόψε στην πανηγυρική Αγρυπνία του Αγίου Ευδοκίμου βρίσκονται κοντά μας ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου και ο Μητροπολίτης Λεμεσού.

Από την πλευρά του ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου αναφέρθηκε στον Άγιο Ευδόκιμο ενώ τόνισε χαρακτηριστικά ότι οι Άγιοι είναι οι φίλοι του Θεού και συμπλήρωσε ότι η Αγρυπνία δεν είναι απλώς μια άσκηση αλλά κυρίως θέλουμε να μιμηθούμε την ζωή των Αγίων ώστε κάποτε να γίνουμε κι εμείς φίλοι του Θεού.

Στην συνέχεια ο κ. Ιερόθεος συμπλήρωσε: ”Η ταπείνωση είναι πολύ μεγάλη δωρεά του Θεού, και η γνώση ότι ο Θεός μου έδωσε ότι χαρίσματα έχω αλλά και η γνώση της δικής μου αδυναμίας είναι η ταπείνωση”.

”Αν δεν έχουμε ταπείνωση και δεν κάνουμε υπακοή τίποτα δεν μπορούμε να παραλάβουμε. Η ταπείνωση και η υπακοή είναι δύναμη, δύναμη γνώσεως” υπογράμμισε σε άλλο σημείο ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου.

Στην συνέχεια ο Μητροπολίτης Λεμεσού ευχήθηκε όλα όσα ο Μητροπολίτης Ναυπάκτου ανέφερε στην ομιλία του να μπορέσουμε όλοι μας να τα κάνουμε πράξη.

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş: PREDICĂ LA POMENIREA SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA DE LA IAŞI (2016)

octombrie 13th, 2016 Fără comentarii

image description

ORNAM1

Iubiții mei[1],

și azi veți avea parte de o predică catehetică. Iar după calupul al 5-lea de întrebări și răspunsuri catehetice, voi vorbi despre preaiubita Sfântă pomenită azi și despre toată bucuria din jurul Sfintelor sale Moaște. Așadar, începe partea catehetică a predicii!

Prima întrebare: De ce Biserica este tradițională?

Pentru că Biserica e posesoarea și unificatoarea a două tradiții, din care a rezultat una singură: Sfânta Tradiție a Bisericii. Ea și-a asumat dintru început tradiția evreiască, adicăadevărul păstrat tradițional de până la nașterea Domnului, păstrat de Biserica Vechiului Testament, dimpreună cu Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, tradusă din ebraică în limba greacă, adică Septuaginta, după care, de la Domnul și de la Apostolii Săi, Biserica a primit Tradiția apostolică, extinsă și îmbogățită de Sfinții Părinți ai Bisericii până azi, alături de Scriptura Noului Testament, scrisă și păstrată în Biserică. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, Predici Tags:

Înainte de Hristos şi după Hristos: PREDICA ARHIM. SILUAN VISAN LA DUMINICA A XX-A DUPĂ RUSALII

octombrie 8th, 2016 Fără comentarii

Înainte de Hristos şi după Hristos

d-20_nain

„Si dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain, si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime. Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea. Si vazandu-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! Si apropiindu-Se, s-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te. Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca, si l-a dat mamei lui. Si frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare S-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau.” (Luca 7, 11-16)

O inmormantare… „Adesea mi-am zis: parca mai curand moartea ne aduna, ne uneste, decat viata, in dezbinarea ei; ne risipeste.”, imi rasuna in inima cuvintele Pr. Galeriu. O mama indurerata si multime mare se intalneste la poarta unei cetati cu Hristos. Ii ies in intampinare cu un copil mort. Mantuitorul fara sa fie rugat – nu ca ar fi trebuit, ci pentru ca de cele mai multe ori nu e nevoie sa cerem, cunoaste suspinul inimii si rana sufletului-, face minunea. Problema este ca si in fata minunii „frica i-a cuprins pe toti!”… Cand oare vom invinge frica? Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags: