PELERIN ORTODOX

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (II)

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL PETRU LA SĂRBĂTOAREA CINSTIRII LANŢULUI SFÂNTULUI APOSTOL PETRU (I)

Tropar la Sărbătoarea Cinstirii lanţului Sfântul Apostol Petru, glasul al 4-lea:

Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanţuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credinţă cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruieşte nouă mare milă.
Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο – Προσκύνηση της Τιμίας Αλύσεως του Αποστόλου Πέτρου

(16 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

Cînd Sfîntul Apostol Petru a fost dus în temniţă de împăratul Irod şi era legat cu două lanţuri de fier, dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă, l-a deşteptat şi l-a scos afară, căzînd de pe dînsul lanţurile cele de fier; despre aceasta se scrie în Faptele Apostolilor: Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului. Atunci nişte credincioşi, în taină luînd lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avîndu-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfîntul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim.

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunînd de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.
Citeşte mai departe…

Απολυτίκιο Αγ. Ιωάννου του Καλυβίτου

(15 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TATIANA (12 ianuarie)

Troparul Sfintei Mucenițe Tatiana, glasul al 4-lea:

Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce nu te-ai mohorât în schingiuirile tale, ci ca o frumoasă porumbiță către cer ai zburat, Tatiana! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine!

Condacul 1

Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!

Icosul 1

Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos! Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA, DIACONIŢA

 Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa, glasul al 4-lea:

Απολυτίκιο – Θεοδόσιος ο Κοινοβιάρχης

(11 ΙΑΝΟΥΑΡΙΟΥ)

10 ianuarie: SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, episcop de Tambov și Vladimir

(10 ianuarie)

Împlinirea fără tragere de inimă a rânduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu zi, nu e deloc un semn hotărâtor că viaţa creştină autentică ar fi prezentă în noi.

Legături:

• Cugetări despre vreme şi veşnicie – Cuvânt al celui între Sfinţi, Părintelui nostru Teofan Zăvorâtul, la Anul Nou
• Sf. Teofan Zăvorâtul: CUVÂNT LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL
• Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?
• Sfântul Teofan Zăvorâtul – Judecata lacrimilor
• CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 7-A DUPĂ RUSALII
• Sfântul Teofan Zăvorâtul: NESTATORNICIA STĂRII NOASTRE LĂUNTRICE
• Sf.Teofan Zăvorâtul: Duminica Slăbănogului – PĂCATUL NU VATĂMĂ DOAR TRUPUL, CI ŞI SUFLETUL
• CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI: Oricine ai fi, vino şi ia
• CUVÂNTUL SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 28-A DUPĂ RUSALII
• CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII
• Sfântul Teofan Zăvorâtul: DESPRE SPOVEDANIE ŞI ÎMPĂRTĂŞANIE

Sfântul Teofan, în lume Gheorghe, se născu la 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului unde tatăl său era preot, astfel, din primii ani ai copilăriei sale petrecu mult timp în Biserică.

Studie mai întâi la școala pregătitoare a orașului Livna, iar apoi la seminarul din Orlov, pentru ca între 1837 și 1841 să-și continue studiile la Academia Teologică din Kiev. În această vreme, mergând adesea la marea Lavră a Peșterilor unde odihnesc mai bine de 100 de sfinți, în inima sa începu a crește dorul de a-și închina viața slujirii Domnului. Astfel, chiar după terminarea cursurilor, îmbrăcă haina monahală.

La tunderea sa dimpreună cu alți frați în monahism, starețul lavrei Partenie le spuse:

– Voi, călugărilor învățați, care vă asumați diverse reguli, nu uitați că un singur lucru este mai de trebuință dintre toate: să te rogi, să te rogi neîncetat în mintea și inima ta către Dumnezeu.

Dascăl în școli

După obținerea licenței, fu numit director provizoriu al Școlii Teologice Sofia din Kiev, mai apoi fu director al Seminarului Novgorod și profesor și ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg. Citeşte mai departe…

    Pe vremea împărăţiei marelui Teodosie (379-395), Domnica fiind elină, s-a dus din cetatea Cartagina la Constantinopol, cu alte patru fecioare. Apoi s-a făcut despre dânsa o dumnezeiască descoperire preasfinţitului arhiepiscop Nectarie patriarhul (381- 397), care primind-o, a învrednicit-o de Sfântul Botez.