PELERIN ORTODOX

ACATISTUL PREASFINTEI ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI TREIMI

După ce zice Preotul: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru… Strana zice: Slavă Ţie Dumnezeul nostru… Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este Împărăţia…

Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. Citeşte mai departe…

După rugăciunile începătoare:

Condacele si Icoasele 

Condac 1:

Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pămantul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălașluiește întru noi!

Icos 1:

Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreuna cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negraită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îti fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluieste întru noi! Citeşte mai departe…

Acatistul Sfântului necunoscut de la Mănăstirea Neamț

ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS PAHOMIE CEL MARE

Troparul Sfântului Cuvios Pahomie cel Mare, glasul al 5-lea:

Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, povăţuind turmele sihaştrilor la staulul cel ceresc, Părinte Pahomie, şi schima cea de acolo, Cuvioase, pustnicilor deprinzând, şi pe aceasta iarăşi ai învăţat-o; şi acum împreună cu aceia te bucuri şi te veseleşti în cereştile locaşuri.

Condacul 1

Apărătorul nostru şi grabnic folositor, pustnicul Domnului cu laude te cinstim, că ai omorât toate patimile cu multă răbdare şi înfrânare şi ai ruşinat pe duşmanul cel nevăzut. Pentru toate acestea cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie!

Icosul 1

Înger trupesc şi om ceresc, cel ce ai avut îngerească viaţă, ca cel ce ai îndrăzneala către Dumnezeu, izbăveşte-ne din toate nevoile şi primejdiile, ca să-ţi cântăm acestea:
Bucură-te, vlăstar neveştejit al Egiptului;
Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;
Bucură-te, că ai ales fecioria;
Bucură-te, că te-ai logodit cu curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam şi Eva;
Bucură-te, că prin pustiuri ai potolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai auzit glas din cer, zicând: „O, Pahomie, înţelege că acesta este semnul darului care ţi se dă de la Hristos Dumnezeu”;
Bucură-te, că ai ales viaţa călugărească;
Bucură-te, că povăţuitorul tău a fost sihastrul Palamon;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Pahomie! Citeşte mai departe…

Pomenirea Sfîntului Slăvitului Apostol
şi Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu

(8 mai)

Veniti toate popoarele crestinesti pe „Fiul Tunetului” sa-l laudam, pe Apostolul si Evanghelistul loan, cel ce a scris si a tunat dogmele dumnezeiesti in toata lumea, caruia cu credinta si cu evlavie din inima sa-i strigam: Bucura-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Se cuvine a şti că tatăl cuvîntătorului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda şi pe Iosif, şi trei fiice: pe Estir, pe Marta şi pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu şi maică a lui Ioan cuvîntătorul de Dumnezeu. Deci, Mîntuitorul, era unchi lui Ioan, pentru că era frate al Salomeei, fiica lui Iosif. Se cuvine să ştim că, în vremea în care a fost vîndut Domnul nostru iudeilor şi a fost răstignit, au fugit toţi. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de faţă la vînzarea şi la răstignirea Lui şi a venit la mormînt cu Petru.

Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale. De aceea se zice că a avut trei maici pe pămînt: întîi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit „fiul tunetului”; şi a treia pe Preasfînta Născătoarea de Dumnezeu, precum a zis Domnul: Iată Maica ta! Şi a îngrijit-o Ioan pînă la adormirea ei. Apoi a venit la Efes şi a dărîmat prin rugăciunea sa capiştea Artemidei şi a mîntuit din rătăcire patru sute de mii de bărbaţi şi femei ce slujeau Artemidei şi i-a adus la lumină. Citeşte mai departe…

ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TOMAIDA 

Troparul Sfintei Mucenițe Tomaida, glasul al 4-lea:

Mielușeaua Ta, Iisuse, Tomaida, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele Meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul 1

Multe flori a odrăslit dreapta credință și toate de taină, dar ca Tomaida, nevasta cea întocmai cu monahiile, apărătoarea cea preatânără a fecioriei, păstrătoarea de aur curățit a întregii înțelepciuni, pomul sub care ne răcorim cei aprinși de arșița desfrânării, baia în care sângele muceniței ne spală pe toți înainte de a merge la Nunta Mielului, nu poți afla. Pentru aceea să cântăm plini de nădejde și iubire dumnezeiască: Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești!

Icosul 1

Egiptul, țara pedepsiților, dar și a celor izbăviți din gheara satanei, pustiul cel roditor de viață sfântă, a crescut în Alexandria trupul tău de taină, hotar și piatră de poticnire pentru tot necredinciosul și groapă fără de fund spre pierzarea duhurilor desfrânării:
Bucură-te, copilă a unor dreptcredincioși creștini alexandrini;
Bucură-te, ascunzătoare a chipului de mucenicie;
Bucură-te, polată a minților îndumnezeite;
Bucură-te, floare din care ne vom hrăni tainic noi, albinele următoare lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta a rămas Biserică neprihănită a chipului Mântuitorului;
Bucură-te, că însoțindu-te cu bărbat, ai rămas neatinsă de stricăciunea patimii desfrânării;
Bucură-te, lumină din Lumina Hristos;
Bucură-te, strălucire fără de umbră sau schimbare;
Bucură-te, candelă plină de untdelemnul poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, corăbioară în care aflăm salvare cei înecați în oceanul păcatelor;
Bucură-te, tămăduitoarea celor pe care lepra desfrânării i-a lăsat fără de chipul cel adevărat;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tomaida, vasul întregii înțelepciuni creștinești! Citeşte mai departe…

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Acest cuvios Pahomie, episcop al Romanului, ctitorul schitului Pocrov, era de loc din Transilvania, din ţinutul Bistriţei (1). S-a născut la 1674 în satul Gledin şi a primit la botez numele de Petru. Părinţii lui, „popa Iftimie şi Ana” Pencu, duceau viaţă grea, muncind cot la cot cu sătenii, ca mai toţi preoţii români ortodocşi de peste munţi, din vremea aceea.

Crescut în frica de Dumnezeu, tânărul Petru a ajuns să fie cu adevărat „iubitoriu de Hristos” şi, câştigând „fierbinte şi înfocată dragoste către Dumnezeu” şi „voind după Evanghelie a vieţui” – cum este scris în pomelnicul schitului Pocrov -, „a lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi celelalte” şi, trecând munţii, a ajuns la mănăstirea Neamţu. Citeşte mai departe…