Arhivă

Arhivă pentru ‘Rugăciuni’ Categoria

10 februarie: SFÂNTUL MUCENIC HARALMBIE (Viaţa, Canoanele, Acatistul)

februarie 9th, 2019 Fără comentarii

SFÂNTUL MUCENIC HARALMBIE

    Împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor şi se strica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgânul împărat al Romei. Atunci, în cetatea Magnesiei vieţuia sfântul episcop Haralambie. El învăţa popoarele cuvântul lui Dumnezeu, povăţuindu-le la calea mântuirii şi le zicea: „Împăratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci şi pe apostoli cu puterea Duhului Sfânt, ca toţi oamenii, prin propovăduirea lor cea sfântă, să se înţelepţească şi să meargă neabătuţi pe calea dreptăţii. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfe idolilor celor neînsufleţiţi şi să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratul meu, prin prooroci şi prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieţii cereşti, prin care vrăjmaşii se izgonesc, şarpele se calcă, necredinţa se preface în credinţă, iar nălucirea diavolească piere şi cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmaşului. Să credem mai mult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decât să ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare”.

Citeşte mai departe…

PARACLISUL SFÂNTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS, TĂMĂDUITORUL CANCERULUI ŞI AL TUTUROR BOLILOR ŞI BIRUITORUL DEMONILOR (7 februarie)

februarie 6th, 2019 Fără comentarii

7_feb_parthenius_bishop_of_lampsaka (1)

ORNAM1

PARACLISUL SFÂNTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS, TĂMĂDUITORUL CANCERULUI ŞI AL TUTUROR BOLILOR ŞI BIRUITORUL DEMONILOR

De este preot, începe aşa:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte. (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin. Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

7 februarie: SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA (Troparul, Viaţa, Canonul, Acatistul)

februarie 6th, 2019 Fără comentarii

SFÂNTUL PARTENIE, EPISCOPUL LAMPSAKULUI, GRECIA

Cel numit cu numele fecioriei, Sfîntul Partenie, s-a născut în Melitopoli. Tatăl său se numea Cristofor şi era diacon al Sfintei Biserici lui Dumnezeu din acea cetate. Partenie n-a învăţat carte; de la început însă, ascultînd cele citite, îşi aducea aminte multe din dumnezeiasca Scriptură, ca un cărturar ales. Crescînd cu anii, şedea la un lac de aproape, pescuind şi vînzînd peşte, dînd şi milostenie la săraci. El, din mica sa vîrstă învrednicindu-se darului lui Dumnezeu, îl tăinuia înaintea oamenilor, iar în anul al 18-lea al vieţii sale, a început a face minuni, gonind diavolii din oameni, prin chemarea preasfîntului nume al lui Hristos. Începînd a străbate în popor vestea despre dînsul, a aflat de el şi preasfinţitul Filip, episcopul Melitopoliei. Acesta, chemîndu-l la dînsul şi toate cele despre dînsul cercetîndu-le, s-a minunat de faptele lui cele bune şi de darul lui Dumnezeu ce se afla într-însul. Deci, a poruncit să-l înveţe carte şi, după ce a învăţat, l-a sfinţit preot chiar nevrînd şi i-a încredinţat lui cîrmuirea bisericească. Iar Sfîntul Partenie, fiind în rînduiala preoţiei, mai mult se nevoia şi, cîştigînd îndoit darul dumnezeiesc al sfinţeniei şi al facerii de minuni, tămăduia toate bolile şi făcea multe semne preaminunate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Între alte minuni ale lui, s-au întîmplat şi unele ca acestea: L-a întîmpinat în drum un om pe care-l lovise în obraz un taur cu cornul, încît i-a scos ochiul, pe care îl ţinea cu mîna lui tremurîndă. Sfîntul, luîndu-l cu mîna, l-a pus la locul lui şi, cu apă spălîndu-l, în trei zile l-a tămăduit desăvîrşit. O femeie, avînd o vătămare cumplită şi netămăduită în părţile trupului cele ascunse, a venit la sfîntul cerîndu-i tămăduire, iar cuviosul făcîndu-i semnul crucii pe fruntea ei, îndată acea femeie s-a tămăduit. Altă dată, mergînd sfîntul să cerceteze pe un bolnav şi trecînd pe lîngă casa unui boier, un cîine mare scăpînd din lanţuri şi din poartă alergînd asupra lui s-a suit cu picioarele dinainte pe umerii lui, vrînd cu dinţii să muşte faţa sfîntului. Iar el a suflat asupra lui şi făcîndu-şi semnul crucii, îndată cîinele a murit şi l-a aruncat sfîntul de pe umerii săi. Citeşte mai departe…

CANONUL PARACLITIC AL SFÂNTULUI FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL (6 februarie)

februarie 5th, 2019 Fără comentarii

6 februarie: SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL (VECERNIA)

februarie 5th, 2019 Fără comentarii

LUNA FEBRUARIE

ÎN ACEASTĂ LUNĂ, ZIUA A ŞASEA:

POMENIREA CELUI  ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU

FOTIE CEL MARE,

PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI,

CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL

ORNAM1

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne strigat-am …, se pun stihirile Sfântului Fotie pe 4, glasul 2:

Podobie: Când pe lemn…

Din rădăcină slăvită ca un pom de Dumnezeu sădit ai răsărit, Fotie, şi tuturor te-ai arătat plin de înţelepciune şi har; prin care petrecându-ţi viaţa toată, te-ai dovedit a fi rodire a dumnezeiescului Duh.

Când cu sfatul cel de sus, ca un vas al Mângâietorului, ai fost hirotonit mare păstor şi întâistătător luminat al Bisericii lui Hristos, atunci preasfinţite Fotie, ca pe o rădăcină a tuturor relelor ai mustrat adaosul Filioque din Simbolul Credinţei, cu înţeleptele tale cuvântări.

Auzind de cinstită chemarea ta, înţelepte, de a străluci tuturor lumina Ortodoxiei celei neprihănite şi curate, mincinoasa, făţarnica şi inovatoarea învăţătură a papei se înspăimântă şi tremură, iar întreg Răsăritul desăvârşit şi luminat te cinsteşte pe tine, Sfinte Fotie, ca pe cel ce eşti întocmai cu Apostolii.

Fiind izgonit cu silnicie, părinte, şi cu nelegiuită poruncă din Biserica lui Hristos, atunci multe chinuri şi necazuri ai pătimit ca un învederat slujitor al Mântuitorului Hristos, Care te-a încununat după vrednicie cu cununa mărturisirii. Citeşte mai departe…

6 februarie: SLUJBA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI, CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL (UTRENIA)

februarie 5th, 2019 1 comentariu

POMENIREA CELUI  ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU

FOTIE CEL MARE,

PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI,

CEL ÎNTOCMAI CU APOSTOLII ŞI MĂRTURISITORUL

~Sf Fotie cel Mare

ORNAM1

LA   UTRENIE:

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă troparul praznicului (o dată), al sfântului Fotie (o dată),

Slavă…, al sfântului Vucol, Şi acum…, al praznicului.

După Catisma întâi, se cântă SEDEALNA sfântului, glas 1,

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Ca un soare luminos strălucind de la răsărit, luminezi tot pământul cu înaltele dogme şi risipeşti întunericul prea-relelor eresuri. Pentru aceasta, săvârşim astăzi pomenirea ta cea luminoasă, Fotie, părintele nostru. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Rugăciuni Tags:

6 februarie: SFÂNTUL FOTIE CEL MARE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (Troparul & Acatistul)

februarie 5th, 2019 Fără comentarii

 

ORNAM1

Acatistul Sfântului Ierarh Fotie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului 

Condacul 1

Pe al Treimii apărător, veniți, o, iubitorilor de mărturisitori, să-l lăudăm noi toți cei ce ne-am izbăvit de viforul ereticesc prin învățăturile lui, pe grabnicul ajutător al celor din nevoi, zicând: Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Icosul 1

Înger întâistătător ești între mărturisitori, de Dumnezeu înțelepțite Fotie, lauda arhiereilor și bucuria mucenicilor, pentru care cu smerite laude te lăudăm zicând:
Bucură-te, că strălucitul tău praznic pe toți ne veselește;
Bucură-te, că cetății împărătești ai fost păstor adevărat;
Bucură-te, că și nouă ales povățuitor te-ai arătat;
Bucură-te, trâmbiță răsunătoare a Duhului Sfânt;
Bucură-te, păstorul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce ai fost ascuns și de toată lumea neștiut;
Bucură-te, că astăzi ca un soare tuturor ai răsărit;
Bucură-te, că razele tale s-au întins în tot pământul;
Bucură-te, că dogmele ortodoxe cu multă însuflețire le-ai apărat;
Bucură-te, alesule nevoitor și mărturisitor Fotie!

Condacul al 2-lea

Ca un nou apostol te-a trimis pe tine Dumnezeu, om ceresc și înger pământesc, căci împletind întreit sfântă cântare, ai făcut pe îngeri împreună cu oamenii a cânta lui Dumnezeu: Aliluia! Citeşte mai departe…

5 februarie: SF. MC. AGATA (Viaţa, Canonul)

februarie 4th, 2019 2 comentarii

TROPARUL SF. MC. AGATA

(5 februarie)

Împărăţind rău-credinciosul Deciu şi fiind pus de dînsul Chintian ca voievod în Sicilia, a ieşit o păgînească poruncă prin toate ţările, ca toţi creştinii să fie ucişi. În acel timp era în cetatea Panormului o fecioară foarte frumoasă, anume Agata, născută din părinţi de neam bun şi bogaţi. Aceştia auzind de aceea tiranică poruncă, fără de Dumnezeu, dată spre uciderea creştinilor, s-a aprins cu rîvna după Hristos, Domnul său, Căruia s-a făcut mireasă, prin curată feciorie. Şi aşa, trecînd cu vederea moştenirea sa şi cinstea bunului său neam, cum şi bogăţia cea vremelnică ce îi rămăsese de la părinţi, cum şi toată slava lumii acesteia întru nimic socotind-o, a început dinainte a se pregăti spre pătimirea cea pentru Hristos.

Chintian, ighemonul, auzind de frumuseţea, de bunul neam şi de bogăţia acestei sfinte fecioare, fiind cuprins de gînd necurat spre dînsa şi cu patimă poftind-o, se gîndea cum ar putea să o vadă şi spre necurata sa poftă să o aducă, împreună cu averea ei. Înştiinţîndu-se el că ea crede în Hristos, îndată a trimis ostaşi din cetatea Catana în Panorm, ca să aducă la judecată pe sfînta, ca pe o creştină. Deci, mergînd trimişii la Sfînta Agata, voiau să o prindă şi-i făgăduiau că o vor duce cu cinste la voievodul lor, numai spre a-i da cuvînt că se va închina la zeii lor. Dar dînsa, poruncind slugilor să o aştepte puţin, a intrat în camera dinăuntrul casei sale şi, închizîndu-se într-însa, şi-a ridicat mîinile în sus şi se ruga, zicînd: „Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ştii inima şi voinţa sufletului meu, credinţa şi dragostea mea către Tine. Citeşte mai departe…

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ISIDOR PELUSIOTUL (4 februarie)

februarie 3rd, 2019 Fără comentarii

4 feb Sf Isidor

ORNAM1

CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS ISIDOR PELUSIOTUL

Troparul Sfântului Cuvios Isidor Pelusiotul, glasul al 8-lea:

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Isidor, duhul tău.

Cântarea 1, glasul al 6-lea

 Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suspinul inimii mele celei zdrobite ascultându-l, Stăpâne, vindecă cumplita zdrobire a sufletului meu, Hristoase, cu rugăciunile cuviosului Tău, ca un Atotputernic.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Citeşte mai departe…

Categories: Canoane de rugăciune, Rugăciuni Tags:

SFÂNTUL ISIDOR PELUSIOTUL DESPRE IUBIREA DE ARGINŢI

februarie 3rd, 2019 Fără comentarii

30

ORNAM1

Boala cea cumplită şi anevoie de vindecat a iubirii de câştig nu se curmă altfel decât dacă cel stăpânit de ea se depărtează de gândul că va găsi câştig acolo unde i se pare lui… fiindcă, de fapt, va găsi foarte mare pagubă. Iar dacă cineva nu crede ce spun eu, are tot temeiul să creadă ceea ce spune Dumnezeiescul Judecător, Care a zis: Ce folos este omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Mt. 16, 26). Dacă va înceta, puţin câte puţin, să adune şi va începe să împartă altora, se va întoarce la sănătatea desăvârşită. 

(Cuviosul Isidor Pelusiotul, Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 105)

Dacă, văzând că te îneci în bogăţia nedreaptă, te vei socoti fericit, iar pe cei ce filosofează, văzându-i că se luptă cu sărăcia cum s-ar lupta cu o fiară cumplită, să ştii că ceea ce crezi despre ei păţeşti de fapt tu. Iar dacă nu simţi așa, nu este de mirare, fiindcă și îndrăciții, făcând în nebunia lor ceea ce fac, se fericesc pe sine, iar pe cei sănătoşi îi batjocoresc.

Toţi cei ce pun deoparte şi strâng bogăţii sunt săraci, şi chiar mai rău decât toți săracii, fiindcă vor fi aruncaţi în mormânt goi ca hoiturile aruncate în drum. 

(Cuviosul Isidor Pelusiotul, Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 128)

Dintre oamenii iubitori de agonisire şi asupritori, unii ştiu că păcătuiesc, pe când alţii habar nu au că păcătuiesc fară vindecare. Fiindcă a nu simţi boala de care eşti cuprins este o mare nesimţire, care se încheie prin nesimţirea și omorârea sufletească desăvârşită. De aceea, pentru aceştia trebuie mai ales să ne pară rău, fiindcă a face răul este lucru mai vrednic de jale decât a îndura răul. Cei ce fac răul sunt ameninţaţi de cea mai mare primejdie, pe când paguba celor ce-l suferă priveşte numai averea. Pe lângă asta, cei ce fac răul nu simt îndoita lor omorâre, fiindcă înţelegerea lor este nedesăvârşită, pruncească. Copiii foarte mici nesocotesc lucruri cu adevărat de speriat, vârându-şi adesea mâinile în foc; în schimb, văzând o mască goală, o nălucă, se înspăimântă şi se cutremură. Ceva asemănător se întâmplă şi cu iubitorii de agonisire: temându-se de sărăcie, care nu este de temut, ci mai degrabă slujeşte drept prilej pentru paza gândurilor şi cugetarea smerită, pun mare preţ pe bogăţia nedreaptă, care e mai cumplită decât focul, fiindcă preface în pulbere şi gândurile, şi nădejdile celor care o au. 

(Cuviosul Isidor Pelusiotul, Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 104)

Aproape oricare altă patimă îşi are treapta vârstei sale depline, ca să zic aşa; cunoaşte şi o vreme a împuţinării puterilor, cunoaşte şi saţ, ajunge singură la sfârşit — însă cumplita dragoste de multa agonisire, nefiind înnăscută, ci adusă în suflet de undeva din afară, nu cunoaşte istov, nu ştie de veselie, nu i se împuţinează puterile, nu se satură, ci întotdeauna se străduie să devină mai tânără şi mai samavolnică. Întrucât, nu cu alte patimi, ci cu sine însăşi se întrece, şi se sileşte să se biruie pe sine. Mai degrabă va atinge cineva ceea ce este de neatins decât să simtă saturare această patimă; tocmai de aceea, socotind câştigul – nu ştiu de ce – drept împuţinare şi micşorare, înteţeşte foc tot mai mare, care, zic unii, s-a atins şi de sufletul tău. Aşadar, stinge-l mai repede — iar dacă nu-l vei stinge, şi aici vei duce viață care nu seamănă a viață, și dincolo vei fi tras la grea răspundere.

(Cuviosul Isidor Pelusiotul, Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 121)