Arhivă

Arhivă pentru ‘BISERICA ELADEI’ Categoria

PATRIARHIA MOSCOVEI: ”ÎNCETĂM COMUNIUNEA EUHARISTICĂ ÎN MOMENTUL ÎN CARE ARHIEPISCOPUL IERONIM ÎI VA POMENI PE SCHISMATICI!”

octombrie 17th, 2019 Fără comentarii

mosxas ieronimos 1

17 octombrie 2019

Autor: Emilios Polyghenis

S-a încheiat în urmă cu puțin timp ședința extraordinară a Sfântului Sinod al Bisericii Rusiei, care s-a reunit în Mănăstirea Sfântului Daniil, sub președinția Patriarhului Chiril al Moscovei.

Sfântul Sinod s-a ocupat în detaliu de recenta hotărâre a Ierarhiei Bisericii Eladei de a recunoaște autocefalia noii Biserici a Ucrainei.

Potrivit informațiilor Romfea.gr, Biserica Rusiei a hotărât ca, atunci când Arhiepiscopul Ieronim va pomeni biserica schismatică a Ucrainei, va întrerupe  comuniunea euharistică și pomenirea din Diptice.

 „Este regretabil faptul recunoașterii în pripă și unilateral a Bisericii schismatice a Ucrainei de către Arhiepiscopul Ieronim, recunoaștere care este bazată pe o serie de greșeli și argumente, care au fost combătute de ierarhi, cercetători, teologi și profesori” – a spus, printre altele, Sfântul Sinod.

În alt punct, Biserica Rusă subliniază că „declarația Arhiepiscopului Ieronim că „Biserica Ortodoxă a Ucrainei… întotdeauna a fost jurisdicție eclezială a Bisericii-Mame a Patriarhiei Ecumenice” – nu corespunde realității.

Informațiile relatează că Sfântul Sinod al Bisericii Rusiei l-a împuternicit pe Patriarhul Chiril al Moscovei să șteargă numele Arhiepiscopului Ieronim din Diptice, când acesta va începe să pomenească Biserica schismatică a Ucrainei.

În sfârșit, Sfântul Sinod al Bisericii Rusiei a hotărât să întrerupă comuniunea euharistică cu acei ierarhi eleni care vor intra în comuniune cu schismaticii.

Traducere: http://acvila30.ro/ , sursa: romfea.gr
Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

Legături: 

Mitropolitul Luca de Zaporojie: „Hotărârea Bisericii Greciei este trădare!”

octombrie 15th, 2019 Fără comentarii

zaporozie_loukas1

Mitropolitul Luca de Zaporojie:

„Hotărârea Bisericii Greciei este trădare!”

14 octombrie 2019

Biroul reportaje Romfea.gr

Cu „trădarea lui Hristos” a asemănat hotărârea Bisericii Greciei – de a recunoaște ”Biserica” Ucraineană – Mitropolitul Luca de Zaporojie din Biserica Ortodoxă Canonică a  Ucrainei (a Patriarhiei Moscovei).

„Ierarhii greci au ignorat complet oprimarea și bătăile la adresa preoților noștri și a credincioșilor noștri din partea adepților noii Biserici” – subliniază în acest sens, în mesajul său, Mitropolitul de Zaporojie.

În alt punct, Mitropolitul Luca a spus că ierarhii Bisericii Greciei, precum alți Pilați, și-au spălat mâinile, dar cu toate acestea și-au întinat  inima.

 „Bisericile noastre au fost confiscate, credincioșii noștri au fost bătuți și sângele lor a adăpat pământul nostru. Vorbiți despre Dumnezeu din birourile voastre comode, dar prin hotărârea voastră aceștia ne vor ucide pentru Hristos” – declară cu înțeles ÎPS Luca.

De asemenea, ierarhul ucrainean subliniază că „Dumnezeu are doar două cuvinte DA și NU, în opoziție cu voi care ați luat o hotărâre plină de termeni iraționali, oculți și perfizi, prin care în mod intenționat ați mers împotriva adevărului”.

 „După opinia mea, hotărârea Bisericii grecești introduce noi canoane/ noi reguli ale credinței în Ortodoxia universală” – subliniază în mesajul său Mitropolitul Luca.

Încheind, Mitropolitul de Zaporojie accentuează că „această nouă teologie dovedește că Biserica Ortodoxă nu este sinodală și apostolică, ci o organizație religioasă care este condusă dintr-un centru, de «Papa» de la Constantinopol, Patriarhul Bartolomeu”.

Traducere: http://acvila30.ro/ , sursa: romfea.gr

Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ http://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea http://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

Legături: 

GREEK METROPOLITAN SERAPHIM OF KYTHIRA: CONSTANTINOPLE’S ACTIONS DIVIDE UKRAINE, GREEK SYNOD, MT. ATHOS, ENTIRE CHURCH (En)

octombrie 5th, 2019 Fără comentarii
Serafim Kythira

Photo: pravoslavie.ru

Kythira, Greece, September 24, 2019

The granting of autocephaly to the so-called “Orthodox Church of Ukraine” (OCU) was lawlessly done under the pressure of geopolitical interest and deeply split not only the Ukrainian people, but also the Local Orthodox Churches, the Holy Mountain, and the Synod of the Greek Orthodox Church, His Eminence Metropolitan Seraphim of Kythira and Antikythera of the Greek Orthodox Church believes, as he wrote in a statement published on the Greek site vimaorthodoxias.gr.

As he has publicly said before, the wisest solution to the Ukrainian debacle created by Constantinople’s ill-conceived and clumsy interference there would be to entrust the issue to a pan-Orthodox council of primates and representatives of the Local Churches. Met. Seraphim is in good company, as Synods, primates, and hierarchs from throughout the entire Orthodox world have continually called for a pan-Orthodox council to be called, though Patriarch Bartholomew has continually refused to hear the entreaties of his brother bishops.

Met. Seraphim has also called on his brother hierarchs in the Greek Church not to concelebrate with hierarchs and clergy from the schismatic OCU, as several hierarchs of the Greek Church have already done, lawlessly, as the Greek Synod has not entered into communion with the nationalist schismatics from Ukraine. Citeşte mai departe…

REPENTANCE CANNOT BE REPLACED OR ANNULLED – A Letter to the Holy Synod of Greece About the Ukrainian Schismatic Church

septembrie 24th, 2019 Fără comentarii

turtlemom3.files.wordpress.com

DemetriosTselengidis is professor of dogmatic theology at the University of Thessaloniki. The Greek original of this letter is available here and a Romanian translation is available here. The English translation has been published by Orthodox Synaxis.

***

SUBJECT: Regarding the institutional legitimization of the schismatic church of Ukraine

Most Blessed Primate,

Reverend Holy Hierarchs,

With regard to the upcoming convocation of the Holy Synod of Hierarchs, as the least member of our local Church, but also as professor of the Church’s Dogmatic Theology, I would like—with a sense of responsibility—myself humbly to put into Your view some Dogmatic-Ecclesiological dimensions, as well as some soteriological ramifications of unconditionally accepting the schismatic Church of Ukraine into ecclesiastical-sacramental communion, in the event, of course, of an eventual Synodal decision by You to recognize its “autocephaly”.

The first and most important issue is, in this case, the Ecclesiological issue, which is relevant to the “ecclesiastical construct” in question. First of all, it should be examined whether this “construct” fulfills the conditions of an Ecclesiastical Community. If, on the contrary, its “autocephaly” is recognized, then the ecclesiastical “legitimacy” of the Schismatic Church is automatically recognized.

As is well-known, there has previously been Pan-Orthodox condemnation of the Schismatic Church of Ukraine with defrocking and excommunication. This Pan-Orthodox condemnation has not been revoked. Finally, with the Ecumenical Patriarchate’s Tomos of Autocephaly (January 6, 2019), an institutional overreach of a spiritual and ecclesiological character occurred, which raises reasonable questions about its ecclesiastical legitimacy. And this is because, at least as far as we know, the fundamental patristic and spiritual conditions were not met, something that raises reasonable objections to the canonicity of the terms and conditions of the Patriarchal Praxis, so long as there has not been public repentance and renunciation of Schism. What we are saying in the case in question does not mean that we are calling into question the institutional competence of the Ecumenical Patriarchate to grant Autocephaly with the consent, of course, of the entire of body of the Church expressed synodally. Here only the issue of the valid conditions for issuing the Tomos in question is being raised.

According to scriptural testimonies (Matthew 4:17, 1 Corinthians 5:1-5 and 2 Corinthians 2:6-8), as well as according to the Patristic and Spiritual tradition of the Church, the integration or reintegration into the one and indivisible body of the Church in any case presupposes a profound experience and sincere expression of repentance on the part of the member or wider community being integrated or reintegrated.

The condition of expressing repentance is not invalidated or annulled by any institutional person or institutional ecclesiastical body. There exists no Ecclesiastical Economy that can replace or annul repentance. Repentance itself constitutes the fundamental condition and spiritual “key” to receiving and possessing the Economy of salvation, as well as the “key” to activating or reactivating it, in accordance with the testimony of Scripture: Repent, for the kingdom of heaven is at hand (Matthew 4:17).

For precisely this reason, the Meletian Schism in the ancient Church was restored after not only expression of repentance, but also the anathematization of the Schism by the Schismatics themselves. And, as St Theodore the Studite characteristically notes, “anathematizing their own schism, as they say, they are received into the Catholic Church” (Letter 40 to Naukratios, PG 99 1053C). Only then did there follow the synodal Pan-Orthodox restoration at the First Ecumenical Council.

In the case of the Schismatic Church of Ukraine, as it appears, no repentance was sought or expressed. Here, in practice, repentance was annulled, even though it is an explicit commandment of the Lord and the age-old practice of the Church. There can be no talk of Ecclesiastical Economy for this. In fact, this is a flagrant ecclesiastical transgression, which makes salvation impossible, not only for the Schismatics, but also for those who sacramentally commune with them, since they too become excommunicates (see Canon 2 of the Council of Antioch, which was validated by the Fifth, Sixth and Seventh Ecumenical Councils).

From the above, it becomes clear that the issue in question is essentially Ecclesiological-Dogmatic, with inevitable soteriological ramifications, as has already been very rightly expressed in the Letter of the Hagiorite Elders to the Sacred Community of the Holy Mountain (March 2019).

For this reason it is also essential that the Holy Synod of the Hierarchy decide on the identity of the Schismatic Church of Ukraine and to demand the application of the age-old ecclesiastical conditions for its reintegration. That is, repentance and the anathematization of the Schism. This spiritual responsibility is fully within the competence of the Hierarchy about to recognize the “Autocephaly” in question, which of course has other parameters of Canonicity, so long as it does not take into account the existence of the Canonical Church in the same country, under Metropolitan Onufry of Kyiv, the Canonical Church from which it split. That is to say, “Autocephaly” has, in this case, been granted to unabashed schismatics. And this unprecedented matter, which is logically, canonically and spiritually unthinkable, is now being asked to occur with the Synodal consent of our Church.

With the “rationale” for accepting the Tomos of “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine, we are in danger of possibly also being led in the future to the sacramental acceptance of Papism and other heresies without the fundamental conditions of repentance and the renunciation of their dogmatic delusions, something that Ecumenism attempts today, not only in theory but already in practice. So we wonder, essentially, whether the spiritual institutions within our Church have begun to “function” devoid of their spiritual foundation. We wonder whether in recent decades a “new ethos” has been introduced with the hidden aspiration to become the habitual ethos also in customary law, which will undermine the Canonical Tradition of the Church. Historically, we know that when such a mentality was consolidated in the West, the Western Church was led to Papism– with all its dogmatic deviations– and ended up cut off from the One and only Church.

To summarize, we note that any eventual decision about the “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine cannot be unconditional. Because then– indirectly but clearly– it would mean in practice an illegal ecclesiastical-institutional “legalization” of the existing Schism, something that has no historical precedent in the Ecclesiastical Tradition of the Holy Fathers. Most importantly, the eventual recognition without spiritual conditions gravely harms the unity of the entire Church, something than which there is nothing more precious. The danger is clear– that of creating Schisms throughout the entire Church on account of your eventual assent to recognizing the “Autocephaly” of the Schismatic Church of Ukraine, something that we wish to avoid with all our heart.

Finally, the spiritual solution to the current ecclesiastical problem is repentance. And unfortunately, at the moment this is lacking. Nevertheless, there is realistic hope. Those of us who love the Church in Christ, let us ourselves take the cleansing and deifying medicine of repentance and then Christ will give healing to the sick, according to the testimony of the Holy Fathers [see St Nicholas Cabasilas: “everyone marvels at God’s goodness, though no one escapes an illness when someone else takes the medicine, seeking to be released from chastisement while others suffer” On the Life in Christ, Part 7, PG 150 700C) Here some may marvel at the goodness of God. No one can be rid of illness without taking the medicine. Can someone be rid of the consequences of sin when others do the work for them?]

With the deepest respect,

Demetrios Tselengidis
Professor at the Aristotle University of Thessaloniki

Dr. Demetrios Tselengidis

Orthodoxsynaxis.org

Legături: 

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKATOS – TÂLCUIRE PATRISTICĂ LA PRAZNICUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ

august 5th, 2019 Fără comentarii

Legături:

 

Schimbarea la Faţă a lui Hristos

 

 

     Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare. Acest adevăr se vădeşte din troparele Bisericii. Într-unul din ele se cântă:,, Mai înainte de cinstită Crucea ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, în Muntele Taborului Te-ai suit, Stăpâne’’, iar în condacul praznicului se spune: ,,…că dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui’’.

      Ar fi fost firesc ca Schimbarea la Faţă a lui Hristos să fie prăznuită în luna martie, în funcţie de data la care se sărbătoresc Paştile. Dar pentru că această dată coincide cu perioada de lăsat de sec, praznicul Schimbării la Faţă nu s-ar fi putut sărbători cum se cuvine şi, de aceea, el a fost mutat pe 6 august. Această dată nu este întâmplătoare, pentru că precede cu patruzeci de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca şi Vinerea Mare.

     Faptele Schimbării la Faţă sunt consemnate de trei dintre Sfinţii Evanghelişti, deoarece este vorba despre un eveniment central din viaţa lui Hristos care ascunde multe mesaje teologice (Matei 17, 1-8, Marcu 9,2-8, Luca 9, 28-36).

 

1.Există multe schimbări la faţă
Citeşte mai departe…

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKTOS: O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ LA PRAZNICUL CINCIZECIMII

iunie 14th, 2019 Fără comentarii

CINCIZECIMEA

Înainte de a Se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca, după Înălţarea Sa, aceştia să se întoarcă la Ierusalim şi să aştepte acolo până ce vor fi înveşmântaţi cu putere din cer. Aşadar, El le-a făgăduit ucenicilor că vor lua Duh Sfânt, despre Care a vorbit în timpul vieţii Sale.

Făgăduinţa lui Hristos s-a împlinit la cincizeci de zile după Paşte şi la zece zile după Înălţarea Sa la ceruri. Atunci, Biserica prăznuieşte Cincizecimea, prin care este cinstită Sfânta Treime, după care, în ziua următoare, este sărbătorit şi slăvit Duhul Sfânt. Prin urmare, praznicul Cincizecimii este o sărbătoare a Sfintei Treimi. Citeşte mai departe…

7 iunie: SFÂNTUL PANAGHIE BASIAS (+1888)

iunie 6th, 2019 Fără comentarii

Sfântul Panaghís s-a născut în anul 1801 în Kefalonia dintr-o familie nobilă și de mic copil a arătat o inteligență sclipitoare și o mare dragoste pentru citirea cărților sfinte. Atunci când a murit tatăl lui, a fost obligat să își asume protecția mamei și a surorii sale și a început să practice profesia de dascăl, cu toate că era foarte tânăr. Dar nu după mult timp a demisionat pentru a evita să facă compromisuri în fața presiunii Autorităților engleze ocupante[i], pentru credința lui și sentimentele patriotice, și şi-a practicat profesia în privat până în ziua în care a hotărât să rupă orice legătură cu lumea, abandonându-și familia și cariera şi devenind monah la Mănăstirea Preasfintei Născătoare din Vlaherne, în insula Dio. După rugămințile insistente ale mamei lui, s-a întors la Lixuri, fără a renunța, însă, la viața ascetică pe care şi-o alesese.

agios-panagis-bassias

Citeşte mai departe…

Categories: BISERICA ELADEI, Pagini de Sinaxar Tags:

Un praznic împărătesc mai puţin cunoscut: ÎNJUMĂTĂŢIREA CINCIZECIMII – O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS

mai 22nd, 2019 Fără comentarii

UN PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC MAI PUŢIN CUNOSCUT:

ÎNJUMĂTĂŢIREA CINCIZECIMII

 O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ

 A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS 

Unul dintre praznicele împărăteşti este şi Înjumătăţirea Cincizecimii. Ea este sărbătorită de Biserică la jumătatea perioadei dintre Paşte şi Cincizecime, adică în miercurea de dinainte de duminica Samarinencii (a cincea duminică de după Paşte). Deşi necunoscută de lume, ea este o sărbătoare împărătească importantă, care se referă la Împăratul Hristos. 

Sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii nu este socotită între cele douăsprezece praznice împărăteşti, dar datorită marii sale importanţe, am integrat-o între acestea, după ce am pus laolaltă sărbătoarea învierii lui Lazăr şi cea a intrării lui Hristos în Ierusalim, ca două sărbători ce prezintă trăsături comune. 

Atunci când am făcut împărţirea praznicelor şi când am plasat Înjumătăţirea Cincizecimii între cele douăsprezece, am pornit de la considerentul că sărbătoarea aceasta ne dă posibilitatea de a urmări lucrarea lui Hristos de la Botezul Său în râul Iordan şi până la Schimbarea la Faţă şi la Patimi. Ştim foarte bine că sfintele Evanghelii descriu ceea ce Hristos a spus, a făcut şi a pătimit pentru mântuirea neamului omenesc, iar sărbătoarea înjumătăţirii Cincizecimii ne dă posibilitatea să analizăm latura aceasta (adică ce a spus şi ce a făcut), care este destul de importantă. Cu alte cuvinte, această sărbătoare acoperă toate evenimentele hristologice de la Botezul lui Hristos şi până la Schimbarea Sa la Faţă. Citeşte mai departe…

Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos: Pastorala la Învierea Domnului (2015)

aprilie 27th, 2019 Fără comentarii

 Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos:

Pastorala la Învierea Domnului 

ÊÕÑÉÁÊÇ ÔÇÓ ÏÑÈÏÄÏÎÉÁÓ-ÁÍÁÓÔÇËÙÓÇ ÔÙÍ ÅÉÊÏÍÙÍ- ÌÇÔÑÏÐÏËÇ ÁÈÇÍÙÍHristos, iubiţi fraţi, de mai înainte a vestit ucenicilor Lui Învierea, atunci când le-a spus: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia” (Matei 17: 22-23). Ucenicii nu ştiau ce înseamnă că Fiul Omului va fi omorât şi va învia la trei zile după moartea Sa şi, mai mult decât atât, „se temeau să Îl întrebe” (Marcu 9: 31-32).

Expresiile „Fiul lui Dumnezeu” şi „Fiul Omului” denumesc cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască şi omenească, care împreună lucrau în Hristos, fără ca vreuna din ele să îşi piardă trăsăturile proprii.

După Înviere, Hristos S-a arătat întâi femeilor mironosiţe, care se duseseră în zori la mormânt să Îi ungă trupul cu aromate, iar pe urmă, în aceeaşi zi, S-a arătat ucenicilor Săi. Te-ai fi aşteptat să Se arate celor care L-au răstignit, cărturarilor şi fariseilor, arhiereilor, lui Irod şi lui Pilat şi tuturor celor care au căzut la învoială ca El să pătimească şi să fie răstignit, în felul acesta făcându-i să creadă. Dar nu a făcut asta, şi dintr-un motiv anume.

Citeşte mai departe…

Mitropolitul Augustin de Florina: ŞI COPIII TREBUIE SĂ POSTEASCĂ?

martie 10th, 2019 Fără comentarii

Epistola a 5-a a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, către elevii şi elevele Şcolii Catehetice

(Din cartea Mitropolitului „PAŞTE MIELUŞEII MEI”)

 π. Αυγ. Βευη ist

COPII AI POSTULUI

 

      Iubiţii mei copii,

 

      Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat în Postul Mare. În limbajul Bisericii noastre acesta se numeşte Sfânta şi Marea Patruzecime.

      Sfânta şi Marea Patruzecime împreună cu Săptămâna Mare, care-i urmează, este o perioadă de timp care ţine circa 50 de zile. Această perioadă începe cu Lunea cea Curată şi se încheie cu Sâmbăta Mare. Începe cu  „Doamne al puterilor…” (imnla PavecernitaMare– n.tr.) şi se încheie cu „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul…” (Aliluiarul Apostolului din Sâmbăta Mare– n.tr.). În toată această perioadă creştinii care cred în Hristos şi-L iubesc şi-şi amintesc de câte a pătimit Hristos pentru lume postesc de multe mâncăruri. De carne, de lapte, de brânză, de ouă, de peşte şi de alte mâncăruri. Doar pe 25 martie, când este praznicul Buneivestiri, se îngăduie creştinilor să dezlege la peşte. În toate celelalte zile, cei care sunt sănătoşi postesc, se spovedesc şi se pregătesc duhovniceşte, ca să se împărtăşească regulat cu Preacuratele Taine. Citeşte mai departe…