Arhivă

Arhivă pentru ‘PATRIARHIA ROMÂNIEI’ Categoria

18 septembrie: POMENIREA SFINŢITULUI MĂRTURISITOR PREOTUL ILARION FELEA

septembrie 17th, 2020 Fără comentarii

Viaţa părintelui Ilarion Felea Mărturisitorul

 

Autor: Pr. Tudor Demian
Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…)

Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” . Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea, autorul acestui valoros volum, s-a născut la 21 martie 1903 în comuna Valea Bradului, judeţul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat şcoala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) şi la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde şi-a luat bacalaureatul.

Citeşte mai departe…

13 septembrie: BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎL PRĂZNUIEŞTE PE SFÂNTUL CIPRIAN AL CARTAGINEI

septembrie 12th, 2020 Fără comentarii
Sfantul Ciprian al Cartaginei CrestinOrtodox.ro 

Sfântul Ciprian s-a născut pe la anul 210 în Cartagina, într-o familie păgână nobiliară, foarte bogată, primind numele de Caecilius Ciprianus, poreclit şi Thascius.Nu există informaţii despre anii tinereţii sale, nici despre şcolile urmate, dar luând în considerare reputaţia sa de la vârsta de 35 de ani, când s-a convertit la creştinism, deducem că şi-a însuşit o cultură profană vastă şi profundă. Convertirea la creştinism în anul 245 a fost pregătită timp îndelungat de preotul Caecilianus, pe care Sfântul Ciprian îl respecta şi îl iubea ca pe un părinte. Convertirea a produs o schimbare radicală a concepţiei Sfântului Ciprian despre viaţă, schimbare de care este uimit el însuşi. A fost înzestrat cu două mari virtuţi: castitatea şi dragostea. În anul 247 este hirotonit preot, iar după moartea Episcopului Donatus este ales în anul 249 Episcop al Cartaginei. Ca Episcop s-a preocupat de disciplina în Biserică punând mare accent pe ascultare. În anul 250 în timpul persecuţiei împăratului Deciu a crescut numărul creştinilor din Africa care au apostaziat. Pentru a curma tulburarea în Biserică, Sfântul Cirpian s-a retras într-un loc ascuns.  Citeşte mai departe…

Categories: PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:

Icoana Pantanassa (Mărturie athonită în România)

august 18th, 2020 2 comentarii

Icoana Pantanassa (Mărturie athonită în România)

Icoana Maicii Domnului „Pantanassa” – izbăvitoarea de cancer (18 august, 15 octombrie)

Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea şi a fost adusă de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti, obşte care s-a închinoviat la Vatopedi, mănăstire care a devenit astfel din nou de obşte în 1990. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari. Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:

Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.

Citeşte mai departe…

Icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer

august 18th, 2020 Fără comentarii

Icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer

Silviu Cluci
  • La mănăstirea Vatoped, Icoana Maicii Domnului Pantanassa este sărbătorită pe 15 Octombrie, în timp ce la metocul Sfântul Nicolae din Porto Lagos, prăznuirea se face pe 11 septembrie. În Rusia, icoana este sărbătorită pe 18 August. 

Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea, şi a fost adusă de la Nea Skiti de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul la mănăstirea Vatoped. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari.

7ut-cr6-o01-t

 

Arhimdandritul Efrem, egumenul mănăstirii Vatoped, citind Acatisul înaintea icoanei Maicii Domnului Pantanassa

Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:

Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment, o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit, a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.

Citeşte mai departe…

Dezvăluiri – Rolul nefast al Vaticanului în istoria țărilor românești. Patru scrisori papale către Mihai Viteazul prin care se încearcă convertirea lui la catolicism (texte integrale)

august 9th, 2020 2 comentarii

Dezvăluiri – Rolul nefast al Vaticanului în istoria țărilor românești. Patru scrisori papale către Mihai Viteazul prin care se încearcă convertirea lui la catolicism (texte integrale)

Nota mea introductivă: Obsesia Vaticanului de a-l converti la catolicism pe Mihai Viteazul, împreună cu poporul său , a avut un rol nefast asupra întregului spațiu românesc. Refuzul lui Mihai a dus la asasinarea sa. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă Mihai Viteazul ar mai fi domnit 20 de ani? Care ar fi fost destinul neamului nostru? Ticăloșia Vaticanului, acest centru al crimei mondiale, și-a lăsat amprenta vreme de secole asupra noastră. Încă îi simțim consecințele!…

Daniel Roxin

Motto: „M-am apucat să ridic această mare greutate cu această ţară săracă a noastră ca să fac un scut al întregii lumi creştine”

Mihai Voievod Viteazul

 

Epoca lui Mihai Viteazul este, pentru istoria naţională a românilor, una de importanţă strategică, ce face legătura între străvechimea şi vechimea noastră istorică, antichitatea dacică, mai precis unitatea teritorială, culturală, lingvistică şi religioasă a strămoşilor noştri reali[1], bine conturată sub domnia lui Burebista (82-44 î.de Hs.) şi momentul 1 Decembrie 1918. Epoca lui Mihai Viteazul este o „articulaţie” bine sudată în conştiinţa naţională a românilor şi în structura sa genetică încât nu va putea fi ştearsă niciodată din memoria şi sufletele românilor, cu toate eforturile pe care le fac mulţi denigratori oficiali şi universitari de ieri şi de azi.

Ne-am obişnuit, în ultimii 24 de ani, ca unii mari voievozi, mari conducători ori ierarhi ortodocşi, plini de harul înţelepciunii insuflat de Sfântul Duh, pe care naţiunea română i-a avut de-a lungul veacurilor, fie că au fost asasinaţi ori înlăturaţi de pe scena politică sau religioasă, fie au fost  ignoraţi sau denigraţi într-un mod grosolan în publicaţii cu „pretenţii” sau, mai nou, pe posturi de televiziune, de către diverşi alogeni şi neaveniţi, plătiţi cu funcţii politice, publice, ori posturi universitare. Aruncarea acestor figuri luminoase ale istoriei noastre naţionale în derizoriu are, pentru aceşti indivizi, un scop bine definit, o ţintă precisă care se numeşte prezentul şi viitorul României, cu tot ceea ce ţine de acest Stat naţional[2].

Citeşte mai departe…

Categories: PATRIARHIA ROMÂNIEI Tags:

30 mai 2019: CA ASTĂZI, ÎN 1924, SE NĂŞTEA LA BOGDĂNEŞTI-SUCEAVA EPISCOPUL-ASCET GHERASIM PUTNEANUL. VEŞNICA LUI POMENIRE! (file de jurnal)

mai 29th, 2020 Fără comentarii

 

Luni, 30 mai 1994 

            Cu ajutorul lu Dumnezeu astăzi am împlinit 70 de ani, precum spune Psalmistul: ,,zilele omului sunt şaptezeci de ani, de va fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult, este osteneală şi durere”. N-am crezut c-o să ajung la această vârstă. Socot că este darul lui Dumnezeu. Ceea ce este mai greu este că n-am sporit duhovniceşte cu nimic. În general se spune că la bătrâneţe omul se pocăieşte, îşi caută de suflet. Aşa s-ar cuveni, dar iată că fiecare vârstă are ispitele ei. Când eşti tânăr, ai forţă, ai vârtute şi uşor le faci pe toate. Dar când eşti în vârstă e greu de făcut ceva. Singurul avantaj din punct de vedere duhovnicesc că ispitele trupeşti mai slăbesc, dar gândurile rămân, pofta de asemenea continuă în inimă, în minte şi mai ales aducerile aminte de păcatele făcute; numai că  nu-ţi pare rău că le-ai făcut, ci te îndulceşti cu gândul care este transmis trupului. Rare sunt momentele când te poţi reculege. Doar atunci când vezi oameni scăpătaţi, necăjiţi şi vezi că tu eşti scutit de toate acestea. Ce poate face un bătrân? De toţi este neglijat. Singura mângâiere, dacă poţi să te rogi liniştit.

Marţi, 7 iunie 1994 

            Ştiut este că monahul în permanenţă este luptat de diavol cu fel de fel de ispite pe măsura vârstei, funcţiei etc. Am rămas uimit de data asta când am constatat că cel mai bun prieten, de ani de zile, uită de prietenie, de adevăr; orişice i-ai spune el o ţine pe a lui. Aşa s-a întâmplat acum cu Vlădicul meu, pe care îl socoteam om cu adevărat bun şi fără părtinire în tot ceea ce face. Dar m-am înşelat, deşi am fost avertizat că nu-i aşa cum cred, ci cu totul altfel. De când ne-am cunoscut, şi mai ales la Mănăstirea Putna cât am stat împreună 9 ani, nicidecum nu puteam să-i reproşez ceva, chiar dacă ar fi greşit. Dar iată, acum, când suntem împreună, şi la o vârstă înaintată, să aibă tupeul şi să spună că de ce mă amestec în nişte treburi, în care am căutat să intervin sau să scot la iveală adevărul. De aici se vede că mărirea îţi schimbă firea.  Citeşte mai departe…

15 mai: VIAȚA SFÂNTULUI IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI

mai 14th, 2020 Fără comentarii

IacobPuteanulRO2

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte). Citeşte mai departe…

O nouă muceniţă înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: Sfânta Muceniţă Agnia (prăznuită la 21 ianuarie)

ianuarie 20th, 2020 Fără comentarii

SFÂNTA MUCENIŢĂ AGNIA

21 ianuarie

sf-agnia

ORNAM1

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române a Sfintei Muceniţe Agnia (prăznuită la 21 ianuarie). Hotărârea a fost adoptată în şedinţa de lucrudesfăşurată în ziua de 29 octombrie 2016, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală.

În continuare vă prezentăm viaţa sfintei:

Sfânta Muceniţă Agnia s-a născut în Roma cea veche, din părinţi creştini, şi a fost crescută de dânşii întru buna credinţă; iar în anul al treisprezecelea al vieţii sale, prin moartea cea vremelnică a scăpat de aici şi viaţa cea nesfârşită a aflat-o; deci pe singur Dătătorul de viaţă L-a iubit şi de Acela din tinereţe s-a lipit. Tânără era cu anii, dar bătrână cu înţelegerea cea desăvârşită, tânără cu trupul, iar în sufletul ei era înţelepciunea cărunteţelor; era frumoasă la faţă, dar mai frumoasă cu credinţa. Aceasta cu dragostea dulcelui ei Iisus, Celui ce S-a născut din curată Fecioară, rănindu-se, fecioria sa a logodit-o Lui şi afară de El pe nimeni altul n-a voit să-L aibă sieşi logodnic. Citeşte mai departe…

OPINIE: CUM DE A RĂMAS BISERICA SINGURĂ

decembrie 5th, 2019 2 comentarii

Fotografia-Anului-basilica.ro_

România. Final de 2019. Au trecut alegerile prezidențiale. A trecut Ziua Națională. Românii și-au arătat patriotismul. Și la urne, și în stradă, la manifestările organizate de diverse instituții, de la Administrația Prezidențială, la cea mai mică primărie din țară, de 1 Decembrie. 

Noi, românii, indiferent de confesiune, ne pregătim de sărbători. Sărbători în care, măcar teoretic, ar trebui să fim mai buni. Frații din diaspora, mulți dintre ei, revin lângă cei rămași în țară, lângă părinți, lângă bunici, dar și în biserici. Da, în acele biserici pe care tot mai mulți, atât cei rămași, cât și cei plecați, le hulesc și le atacă.

Biserica a ajuns ținta în care toți tragem. Ne revărsăm ura, acolo de unde izvorăște iubirea. După 45 de ani de comunism, în ultimii 30 de ani de democrație, Biserica a devenit, ce oroare!, dușmanul multor români. Nu mai avem loc de preoții care se roagă pentru noi, nu mai avem loc de bisericile în care părinții și bunicii noștri intră cu speranță și îi cer lui Dumnezeu să ne fie bine și să ne ferească de boli. Cum a ajuns dragostea, căci asta înseamnă Biserica, atât de urâtă?

Doi patriarhi, patru președinți. Cum au apărat ultimii Biserica? În ultimii 30 de ani, ani care ar fi trebuit să fie de iubire, Biserica se află sub un asalt continuu. Dacă în comunism ofensiva era dată de stat, în democrație, asaltul e dat de popor. Românii își atacă Biserica, aceeași Biserică pentru care strămoșii lor și-au dat, de multe ori, viața. Citeşte mai departe…

Categories: PATRIARHIA ROMÂNIEI, ŞTIRI Tags:

Mitropolitul Ierotheos Vlachos anunță „Habemus Papam” în Ortodoxie, rușii răspund moderat, românii sunt presați de SUA

octombrie 23rd, 2019 Fără comentarii

Sâmbătă, 12 octombrie, Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei a recunoscut dreptul Patriarhiei de Constantinopol de a acorda singură autocefalia. Anunțul, făcut public de Mitropolitul Ierotheos Vlachos, se poate traduce „habemus Papam”, sau, mai precis, „îl recunoaștem pe Patriarhul de Constantinopol ca Papă al ortodocșilor”.

Această zi va rămâne în istoria ortodoxiei ca o pată pe obrazul unei biserici apostolice, Biserica Greacă, îngenuncheate de puterea politică și silite să ia o decizie neortodoxă.

Din 1992 până în 2018, toate bisericile ortodoxe autocefale, inclusiv Patriarhia de Constantinopol, au apărat canonicitatea în Ucraina și nu au recunoscut grupările schismatice. Dar, în urma intervenției SUA, interesate de eliminarea oricărei influențe a Rusiei în Ucraina, Patriarhia de Constantinopol a recunoscut două grupări schismatice, unite într-o structură căreia i-a acordat autocefalia în 5 ianuarie 2019. Aceasta fără să consulte nicio biserică autocefală și în ciuda faptului că mai multe biserici autocefale, aflând de intenția sa, i-au cerut în scris să nu o facă. Citeşte mai departe…