LUSTRAGII AI GLOBALIZĂRII
Patriarhi ortodocşi care, netemandu-se de Dumnezeu,
au ajuns lustragii ai globalizării
DEVIERE PATRIARHICEASCA
Cu unitate de suflet şi adâncă tristeţe suntem obligaţi să scriem cu nelinişte următoarele randuri. În inimile noastre, Tronul crucificat dela Constantinopoleste o aspiraţie sfântă, un punct de referinţă pentru speranţele şi dorinţele noastre. Tocmai de aceea nu putem să nu fim în doliu ori de cate ori constatăm că se unelteste coborârea ei de pe Tronul suprem al Crucii.
Cea mai dureroasă constatare a fost cea a prezenţei patriarhului în persoană la întronizarea Papei dela Roma, Francisc I. S-a scris că după schisma din 1054 o astfel de prezenţă este cea dintai. Noi ne îndoim si de faptul că în ultimele veacuri - cel puţin – de dinainte de schismă s-a întâmplat vreodată aşa ceva. Într-adevăr, care este motivul pentru care a fost încălcată practica ortodoxă de atâtea veacuri? Nu mustram. De altminteri, cine suntem noi?
Doar ne îndurerăm. Înţelegem dificultăţile Patriarhiei. Însă există anumite limite a căror depăşire nu lasă loc pentru tăcere.
Ne-am întristat profund pentru inedita neoranduiala, care a fost accentuata şi de gestul de subapreciere din partea papei a prezenţei Patriarhului Ecumenic. A fost prezent şi el ca unul intre zecile de lideri religioşi de tot soiul. Chiar, cum s-a simţit in mijlocul lor? Este posibil să accepte o astfel de poziţie pentru Ortodoxia, pe care el – prin excelenţă – o reprezenta?
A fost o deviere această acţiune. Mare! În primul rând, deoarece lasă impresia poporului neinformat că de-acum nimic nu ne mai desparte de papism. Noi, teologii, cunoastem foarte bine că o unirea adevarata – după Dumnezeu – cu monstruozitatea papistaşă (romano-catolica) este imposibilă. De altfel, însuşi papa, care la întronizarea sa a desfiintat (cu sensul de renuntare –n.tr.) simbolurile aşa-numitei puteri intreite (tiara sau mitra cu trei coroane „puse una peste asta”, care vrea sa arate ca papa este rege in cer, rege pe pamant si rege sub pamant – n.tr.), a menţinut inelul de principe al Bisericii şi de urmaş – chipurile – al Apostolului Petru. De altfel, nu este posibil ca papismul (romano-catolicismul) să renunţe vreodată la acestea, pentru ca se va prăbuşi imediat. Prin urmare, doar prin caderi (concesii, cedari) din Credinţa Ortodoxă s-ar putea ajunge la o oarecare falsă unire.
Şi se pare deja ca spre acestea se indreapta situaţia. Se schiţează încet-încet în practică (in praxis) o pseudo-biserică a unei harababuri creştine adogmatice.
Oamenii lumesti s-au bucurat şi l-au lăudat în fel şi chip pe Patriarh pentru prezenţa sala Roma, deoarece pentru ei crearea unei pan-religii potrivite pentru toate popoarele este dorita şi urmarita ca scop.
Noi ne rugăm să nu mai coboare de pe Tronul Crucii cel dintâi Episcop – in ordine (τῇ τάξει) - al Ortodoxiei noastre. E suficientă prezenta deviere; care fie însoţită de pocăinţă şi schimbare.
Până aici… „Nu muta hotarul străvechi pe care l-au asezat părinţii tăi” (Pildele lui Solomon 22, 28)!
Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa:
revista «Ο ΣΩΤΗΡ», nr. 2065,15 martie 2013 via http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=33484
Copyright Citeşte mai departe…
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe afirmă într-un comunicat de presă că acordul privind normalizarea relaţiilor cu Kosovo reprezintă “o trădare a celui mai important teritoriu care aparţine Serbiei de veacuri”
Comentarii recente