Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a nascut la 20 iunie 1897, in satul Stroiesti, comuna Lunca – Botosani. Imi aduc cu drag aminte de minunatul meu Parinte Paisie!
Asa spunea cu glas duios tuturor: „Am copii de toata mana!”.
Iubea Parintele cu inima de mama pe toti si pe toate, asa cum ne-a modelat Marele Olar – Dumnezeu. Nu intamplator si numele de familie – Olaru – il purta Parintele pe buna dreptate.
Vestit si iscusit „olar” de vase insufletite, Parintele a stiut sa le dea o forma potrivita multora, insa daca si lutul se lasa modelat in mainile sale.
Acatistul Sfântului necunoscut de la Mănăstirea Neamț
(24 mai 1986)
în timp de grea încercare sufletească
Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)
Părintele Spiridon Mikraghiannanitul, psaltul aghiorit (+ 10 mai 2015)
În zorii zilei în care Biserica îi prăznuia pe cei doi frați din Tesalonic și luminători ai slavilor, Sfinții Chiril și Metodie, orașul Tesalonic se despărțea de un fiu de-al său cu care, pe bună dreptate, se mândrește. Vocea dulce-glăsuitoare a părintelui Spiridon Aghiannanitul de la Coliba Gherasimilor de la Sfânta Ana, de acum încolo va cânta, lăudând pe Dumnezeu, împreună cu cetele Bisericii celei din ceruri.
Vrednicul de pomenire Gheronda Spiridon s-a născut la Tesalonic din părinți de origine din Asia Mică, numele său civil fiind Gheórghios Rahónis. La Tesalonic a urmat cursurile școlii primare și gimnaziale, iar între 1968 și 1969 a urmat cursurile Athoniadei. După numai un an avea să fie tuns în monahism în obștea părintelui Gherasim Imnograful de la Schitul Sfânta Ana Mică, coliba Adormirii Maicii Domnului.
Între părinţii îmbunătăţiţi duhovniceşte ai secolului trecut, istoria Bisericii din Serbia consemnează numele unui ieromonah român, puţin cunoscut în stânga Dunării, însă cu mare faimă în răsăritul Serbiei. Este părintele Tadei, născut în 1914 în satul Vitovniţa, care vine să dovedească, dacă mai era nevoie, prezenţa populaţiei româneşti situată în zona Timocului şi mărturia unei conştiinţe ortodoxe curate, deschise, binevoitoare faţă de fraţii sârbi sau ruşi, ultimii retraşi aici în urma Revoluţiei din 1917.
La 2 aprilie 2017, în Duminica a 5-a din Postul Mare, a Cuvioasei Maria Egipteanca, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit rânduiala sfințiirii mari a bisericii „Sfântul și Dreptul Ioan Rusul” din Fili-Davydkovo, or. Moscova, și Dumnezeiasca Liturghie în locașul nou sfințit.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii
Denia Acatistului Bunei Vestiri sau Slujba Imnului Acatist este oficiata in fiecare an, vineri seara, in saptamana a V a a Postului Sfintelor Pasti. Sarbatoarea isi are originea in interventia miraculoasa a Fecioarei Maria in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, in 7 august 626. In timp ce imparatul Heraclie se afla intr-o expeditie in Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a facut procesiuni cu relicvele Crucii, cu icoana „nefacuta de mana” a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului si a incurajat poporul sa inalte rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu. Ravna locuitorilor a fost atat de intensa, incat au reusit sa respinga inamicul. In semn de multumire, intreg poporul capitalei si-a petrecut noaptea victoriei cantand in picioare Imnul Acatist in sanctuarul Fecioarei de la Vlaherne.
Comemorarea zilei de 7 august, ca zi de ajutor dat de Dumnezeu impotriva dusmanilor, a fost mutata in secolul al VIII lea pe data de 25 martie, de Patriarhul Gherman. In secolul al IX lea, ea era sarbatorita la sfarsitul Postului Sfintelor Pasti, iar mai tarziu a fost fixata saptamana a cincea din Postul Mare. Citeşte mai departe…
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
Comentarii recente