Acasă > Cuvinte de folos, ORTODOXIE > COMENTARII PATRISTICE LA EVANGHELIA DESPRE JUDECATA UNIVERSALĂ

COMENTARII PATRISTICE LA EVANGHELIA DESPRE JUDECATA UNIVERSALĂ

infricosatoarea-judecata

ORNAM1

DUMINICA ÎNFRICOŞĂTOAREI JUDECĂŢI (Matei 25, 31-46)

 (Mt. 25, 31) Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

În pildele rostite mai înainte, atunci când Hristos vorbește despre două persoane, se referă la cele două părți ale omului, cea ascultătoare și cea neascultătoare, însă acum vorbește mai pe înțelesul tuturor și cu cuvinte mai înfricoșătoare.

Nu mai spune că împărăția ce va să vină se asemănă cu aceasta sau cu cealaltă, cum o făcea înainte, ci acum vorbește deschis, arătându-se pe Sine ca Fiul Omului care va veni întru slava Sa. Dacă până acum s-a arătat cum este El necinstit și batjocorit, de-acum înainte situația se schimbă. mustră, judecă și stă așezat pe scaunul slavei.

Și pomenește fără încetare despre slavă deoarece crucea Sa era aproape, un lucru care părea a fi unul de ocară. De aceea, îi duce pe ascultătorii Săi la o cunoștință înaltă, aducându-le înaintea ochilor scaunul de judecată, cu toată lumea adunată în jurul său.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 31) Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

Iisus făgăduiește cu adevărat că slava Biruitorului (va urma – n.tr.) după două zile, timp în care El va sărbători Paștile, va fi suit pe cruce, va fi batjocorit de către oameni și I se va da oțet și vin să bea. Astfel, va răsplăti cu făgăduința făcută nelegiuirile ce vor urma. Cu adevărat, El, Cel care este văzut în slavă este Fiul Omului.

(Fericitul Ieronim, Comentariu la Matei 4.25.33, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 31) Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

Nu numai prin aceasta face ca cuvântul Său să fie înspăimântător, ci și arătând cerurile deschise. Pentru că toți îngerii vor fi prezenți împreună cu El. Ei vor depune mărturie pentru multele feluri în care au slujit, trimiși fiind de Domnul să ajute la mântuirea oamenilor. Tot ceea ce s-a spus despre ziua aceasta ne-o arată ca fiind înfricoșătoare. Atunci, spune Hristos,se vor aduna toate neamurile, adică toți oamenii din această lume (Sfântul Ioan Gură de Aur, face referire la pilda talanților în care toate cele trei slugi simbolizează întreaga omenire. El extinde comentariul său și la pericopa judecății neamurilor, arătând de-ndată că Iisus nu mai vorbește în pilde, ci pe față, ca să provoace în cei ce ascultă o frică mai mare – n.tr.).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 32-33) Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Cum poate fi El Fiul Omului când este Dumnezeu și va veni să judece toate neamurile? El este Fiului Omului pentru că s-a făcut cunoscut pe pământ ca om și a fost prigonit ca un om. De aceea, această Persoană despre care ei au spus că este om va învia din morți toate neamurile și va judeca fiecare persoană după faptele sale. Fiecare neam al acestui pământ Îl va vedea, chiar și cei care s-au lepădat de El și L-au disprețuit ca fiind doar un simplu om. Atunci Îl vor vedea, însă nu toți la fel: unii spre ocară și spre rușinea veșnică iar unii spre viața veșnică (Dan. 12, 2). Toate neamurile vor fi adunate de îngeri, de la crearea lumii, începând cu Adam și Eva, și până la ultima persoană de pe acest pământ, adică va fi adunat tot cel ce s-a născut din om, și-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. El, Domnul nostru, Cel care cunoaște gândurile noastre, care știe dinainte fiecare faptă a omului și știe să judece cu dreptate va despărți pe fiecare după faptele sale cele bune precum desparte păstorul oile de capre.

(Epifanie Latinul, Interpretări la evanghelii 38, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip

(Mt. 25, 32-33) Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Îi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. Oamenii, pe pământ, sunt amestecați și nu sunt doar amestecați, în sensul că cei drepți locuiesc lângă cei nedrepți, ci sunt aproape cu neputință a fi deosebiți. Între cel drept și cel nedrept pare să nu existe nici o deosebire. Precum în timpul iernii nu poți deosebi copacii sănătoși de cei bolnavi, ci această diferență o faci primăvara, la fel se va petrece cu fiecare, după credința și faptele sale. Cei nedrepți nu vor avea nici o frunză și nu vor aduce nici un fruct, iar cei drepți vor fi înveșmântați cu frunzele vieții celei veșnice și vor fi împodobiți cu fructele slavei. În felul acesta vor fi ei despărțiți de către Domnul și păstorul ceresc. Păstorul pământesc desparte animalele după felul trupului lor, în timp ce Hristos separă pe oameni după felul sufletului lor. Oile simbolizează pe cei drepți prin blândețea și răbdarea lor, pentru că nu fac rău nimănui și pentru că, atunci când sunt lovite, suferă cu răbdare. La păcătoși se referă atunci când vorbește despre capre, pentru că patimile lor caracterizează pe aceste animale și anume: capriciile față de alte animale, mândria și răzvrătirea lor.

(Opere incomplete la Matei, Omilia 54, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 32-33) Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

Va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci când cineva este adus înaintea unui rege sau a unui judecător, chiar locul unde i se poruncește să stea îi va arăta dacă a fost adus pentru că a făcut rău sau bine. Dacă a fost adus pentru binele săvârșit, este de-ndată chemat să vină mai aproape, iar dacă este adus din pricina răului, este pus să se depărteze și acolo să rămână. Asemenea și Dumnezeu, va așeza pe drepți de-a dreapta Sa și pe capre de-a stânga. Fiecare își va cunoaște meritele sale, chiar acolo și chiar în acel moment iar când judecata va trece, va urma pedeapsa rușinii. Atunci va așeza cu dreptate pe cei drepți de-a dreapta Sa, pentru că ei nu au cunoscut niciodată partea stângă, iar pe cei răi îi va așeza de-a stânga, pentru că ei nu au dorit niciodată să cunoască partea dreaptă.

(Opere incomplete la Matei, Omilia 54, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 34) Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

I-a lăudat pe aceștia pentru că au făcut ceea ce este bine și descoperă cât de puternică este legătura dragostei Sale pentru ei, așa cum a fost de la început. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. Cu ce altă binecuvântare ar putea fi aceasta asemănată? Doar cu binecuvântarea Tatălui! De ce s-au învrednicit ei de o asemenea cinste? Pentru că flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau. Ce cinste! Ce binecuvântare!

Domnul nu a spus luați,ci moșteniți, ca și cum ar fi al vostru, precum este al Tatălui, este și al vostru, precum a fost de la începuturi. El spune: înainte ca voi să fiți, aceste lucruri au fost făcute și au fost pregătite pentru voi, pentru că am știut că veți astfel.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 34) Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui… . De ce să nu se adreseze prima dată celor de-a stânga? Se adresează prima dată celor de-a dreapta pentru că Domnul este mai binevoitor să laude decât să osândească. Pentru că răsplătește după voia Sa cu cele bune pe cei buni, pentru că El însuși este bun, iar celor răi le răsplătește faptele lor rele pentru că este judecător dar împotriva voii Sale. La orice săvârșește omul împotriva naturii Sale, El șovăiește în a răsplăti. Dacă într-adevăr, Hristos s-ar fi bucurat să pedepsească pe credincioși, niciodată nu s-ar mai fi jertfit pentru ei. Dar El spune: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Voi, cei care ați semănat o sămânță pe pământ, în cer veți avea rod însutit, căci împărăția cerurilor nu a fost creată pentru a răsplăti întocmai cu ceea ce oamenii merită, ci după puterea lui Dumnezeu de a pregăti pentru aceia careflămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau și multe alte fapte au mai făcut, precum am arătat.

(Opere incomplete la Matei, Omilia 54, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 35) Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit.

 Apoi, ca să-ți arate și sub un alt chip dreptatea și corectitudinea judecății Sale, laudă mai întâi pe cei ce au făcut binele:Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc și toate cele ce urmează. Vedeți că de fapt judecata este făcută de către slugile care au muncit împreună cu ei. Același lucru s-a petrecut când fecioarele înțelepte au judecat pe fecioarele nebune (Mt. 25, 1-13), când sluga hapsână și bețivă a fost judecată de către sluga cea credincioasă. S-a întâmplat din nou în cazul celui care și-a îngropat talantul care mai apoi a fost judecat de către faptele celor ce au adus un câștig mai mare (Mt. 25, 14-30). Hristos spune aceste cuvinte ca să-i facă să răspundă: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit?

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.3, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 35-36) Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Același lucru poate fi spus despre învățătorii care au hrănit cu învățătură pe cei flămânzi după dreptate ca să se sature și să crească sănătoși în fapte bune, aceiași învățători care au dat băutura adevărului celor însetați după cunoștința lui Dumnezeu. Învățând Cuvântul, cu adevărat i-au hrănit și le-au săturat setea, botezând în Sfântul Duh pe cei ce erau străini în lume. Căci toate sufletele care pot spune: Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus, sunt străini în această lume (Ps. 39, 13). Propovăduind cuvântul credinței, au primit sufletele, adăpostindu-le de răutatea diavolului și le-a făcut cetățeni și parte din familia sfinților. Ei primesc pe Însuși Hristos și-L îmbracă, învățând dreptatea pe cei ce sunt goi și chiar și pe cei fără haina dreptății. Precum este scris: Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare(Col. 3, 12). Adică, îmbracă pe Hristos și te botează în Hristos, precum este scris: Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat (Gal. 3, 27).

(Opere incomplete la Matei, Omilia 54, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 35-36) Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

În același fel am țesut un veșmânt pentru Hristos care stă și tremură în frig. Am primit războiul de țesut al înțelepciunii de la Dumnezeu ca să dăm din cunoștința noastră și altora și ca să-i îmbrăcăm cu milostivire, curăție, bunătate, smerenie și cu alte virtuți. Aceste virtuți sunt veșmântul spiritual al celor care au ascultat de cuvintele celor care le-au propovăduit, după cum și Apostolul Pavel spune: îmbrăcați-vă în milostivire, curăție, bunătate, smerenie, și mai departe chiar cu Hristos, care, pentru credincioși, reprezintă chiar aceste virtuți, după cel care a spus:îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos (Rom. 13, 14). Așadar, când ne-am îmbrăcat cu veșminte de acest fel, chiar și numai cu unul dintre ele, ne-am îmbrăcat chiar cu Hristos, pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu în lume să nu fie gol. Dar, în același timp, trebuie să primim și pe Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut străin și pe mădularele trupului Său, care sunt străini în lume, neatinși de lucrările lumii, precum El Însuși mărturisește despre Sine și despre ucenicii Săi: pentru că ei nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume (In. 17, 14) iar Hristos cere Tatălui să-i lase să fie cu El unde se află El.

(Origen, Comentariu la Matei 72, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 36) Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Cel care cercetează pe cei bolnavi și pe cei care zac în boala păcatelor lumești, cel care-i vindecă cu medicamentul bunei învățături, vindecă pe Hristos din ei. Precum Hristos este sănătos în sufletele sănătoase, la fel suferă de boală în sufletele păcătoase. Dar tot El este cel care vine la cei care au coborât de vii în lumea celor morți și fac muncile iadului, adică sunt aflați în temniță și sunt păziți de diavol. Precum și Scriptura spune: Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii(Ps. 54, 16). Venind prin cuvântul Său, îi scoate din temnița iadului și-i eliberează din robia diavolului iar ei Îi mulțumesc, spunând: Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă (Ps. 29, 3).

(Opere incomplete la Matei, Omilia 54, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 35-40) Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţăşi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

 Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Iisus pomenește și alte lucruri despre care am mai vorbit. Primind credința, cei drepți spun: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? împreună cu celelalte. Cum așa, iubiților, Domnul nostru flămânzește și însetează? Este gol Cel care a creat toate din cer și pe pământ, care hrănește îngerii din cer și fiecare neam de pe acest pământ și Cel căruia nu-i trebuie nimic din cele ce sunt pe acest pământ? Un asemenea lucru este de neconceput. Însă ceea ce trebuie să mărturisim este ușor de crezut, căci Domnul nu flămânzește în natura Sa, ci în cea a sfinților Săi; Domnul nu însetează în natura Sa, ci în cea a săracilor. Domnul, Cel care îmbracă pe toți, nu este gol în natura Sa, ci în cea a slugilor Sale. Domnul, Cel care vindecă orice boală și orice neputință și Cel care a distrus moartea, nu este bolnav în natura Sa, ci în cea a slujitorilor Săi. Domnul nostru, Cel care poate slobozi orice persoană, nu se află în temniță în natura Sa ci în cea sfinților Săi. Vedeți așadar, iubiților, că sfinții nu sunt singuri. Ei le suferă pe toate acestea pentru Hristos și, în același fel, pentru sfinți suferă și Domnul toate acestea împreună cu ei.

(Epifanie Latinul, Interpretări la Evanghelii 38, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 41) Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

 Celorlalți le spune: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor. Nu spune că sunt blestemați de către Tatăl, pentru că Tatăl nu i-a blestemat în nici un fel, ci singuri s-au blestemat prin faptele lor. El nu spune că focul cel veșnic este pregătit numai pentru ei, ci și pentru diavol și îngerii lui. Pentru că s-a referit la împărăția cea veșnică atunci când a spus: Veniți, moşteniţi împărăţia și a adăugat pregătită vouă de la întemeierea lumii (Mt. 25, 34). Iar în legătură cu focul, nu spune același lucru, ci gătit diavolului. Am pregătit pentru voi împărăția dar focul nu a fost gătit pentru voi, ci pentru diavol și îngerii lui. Singuri v-ați aruncat în el și v-ați adus osânda aceasta.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 42) Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau.

Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc. Dacă ai fi întâlnit chiar pe dușmanul tău, suferința sa nu ar fi trebuit să fie de ajuns să biruiască și să stăpânească împotrivirea ta de a fi milostiv? Cum rămâne cu foamea, frigul, lanțurile, goliciunea și boala? Dar despre lipsa lui de adăpost? Oare nu sunt acestea îndeajuns să biruiască chiar și împietrirea ta? Tu n-ai făcut niciunul din aceste lucruri pentru un prieten darămite pentru un dușman. De-ndată ce-ai fi făcut aceasta, ți-ai fi făcut un prieten și ai fi făcut și un bine totodată. Dacă vezi un câine flămând, ți se face milă de el dar dacă vezi pe Domnul tău flămânzind, Îl ocolești. De aceea, nu ai nici o scuză pentru ceea ce nu ai făcut.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 79.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 43) Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

 Hristos ar fi putut să le spună celor nedrepți: Bolnav am fost și nu m-ați căutat, în temniță am fost și nu m-ați cercetat, dar El a rezumat cuvântul Său, spunând: bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat, pentru că judecătorul milostiv se oprește mai mult pe faptele bune ale oamenilor și frunzărește faptele lor cele rele. Judecătorul cel drept se oprește asupra fiecăruia, spunând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Saucând Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Astfel sunt cei drepți care fac acestea din smerenie. Este ca și cum la cuvintele Domnului care spun:aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut,ar răspunde cu opusul lor: întrucât nu am făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Ție nu Ți-am făcut. Atunci, cei nedrepți, pentru că nu i-au făcut fiecare lucru în parte, vor spune repede: când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? Ei se referă la ceea ce au făcut, încercând să minimalizeze efectul faptelor lor, care ar putea părea destul de grave dacă ar fi fost enumerate una câte una, pentru că este propriu celor vicleni să-și pomenească greșelile scuzându-le, ca fiind inexistente sau puține.

(Origen, Comentariu la Matei 73, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 44) Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?

Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat? O, neclintita neascultare a păcătoșilor! Cine nu-și dă seamă că fiecare rău pe care-l facem nu este făcut pentru că suntem coruptibili, ci pentru că voința noastră este rea?Pe scurt, trupul supus păcatului va muri, însă răutatea va exista mai departe. Oare n-au auzit ei pe Domnul spunându-le drepților: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Ei ar fi trebuit să înțeleagă că ceea ce ei nu au reușit să facă oamenilor, n-au reușit să-i facă nici lui Hristos. Chiar dacă aud, rămân neclintiți, iar cei care înțeleg se prefac că nu înțeleg. Știu că vor sta la judecată dar tot continuă să păcătuiască. Același lucru se aplică și învățătorilor răi… care nu îmbracă pe cel gol, nici învățându-l dreptatea, nici botezându-l în Hristos; care nu au primit pe străini în lume prin cuvânt și nici nu i-au adus în casa Bisericii, prin credință; care nu au vindecat pe cei bolnavi cu cuvintele lor și care nu au condus afară prin pocăință pe cei ce se aflau în temnița necinstirii. Dacă este păcat să nu oferi trupurilor cele materiale, trupuri care nu pot viețui veșnic, chiar și primind aceste lucruri, puteți oare să vă imaginați ce nelegiuire este să nu oferi cele spirituale sufletelor care sunt în pericol și ar putea trăi veșnic numai dacă li s-ar oferi aceste lucruri duhovnicești? Pentru că sufletul este mai de preț decât trupul, este mai mare păcat să nu faci milostenie cu sufletele tulburate, decât să nu faci milostenie cu trupurile aflate în nevoie.

(Opere incomplete la Matei, Omilia 54, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(Mt. 25, 45 – 46) El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Vedeți iubiților, pentru acestea nu există scuză. Știau ce au de făcut în această lume, însă lăcomia și voința cea rea i-a oprit, și ei și-au adunat comori nu pentru viața viitoare, ci pentru lumea morților. Ei n-au fost osândiți pentru că au făcut ceva rău, nici n-au fost aruncați pentru că ar fi omorât, ar fi furat sau ar fi săvârșit desfrânare, ci pentru că Mi-a fost foame și sete, aflându-mă în slujitorii Mei și nu v-a fost milă de Mine. Dacă sunt astfel osândiți cei ce n-au făcut dintre cele rele, ce ar mai putea rămâne de spus despre cei ce au săvârșit lucrările diavolului?! Oare nu se va împlini cu ei profeția proorocului David: De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor (Ps. 1, 5). Nu că nu vor veni, ci nu se vor învrednici să intre nici măcar la judecată (și nici – n.tr.) în adunarea celor drepți civor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. Orice li s-ar oferi, va fi pentru veșnicie. Păcătoșii vor avea parte de osânda veșnică, iar cei drepți de viața cea veșnică.

(Epifanie Latinul, Interpretări la Evanghelii 38, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Sursa: doxologia.ro

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: