Acasă > Cuvinte de folos, ORTODOXIE > Curățirea de gânduri

Curățirea de gânduri

Curățirea de gânduri

Curatirea de ganduri

La început, curăţirea are o orientare morală.

„Curăţirea, în esenţă, este nevoinţa pe care o face omul când se fereşte să facă lucruri rele şi face lucruri bune. Adică începe cu o morală; are o orientare morală la început. Omul învaţă sa postească şi tot ce mai e nevoie pentru a înainta în stadiile de început.”

Pentru că orice păcat şi patimă este un rezultat al conlucrării dintre energia demonică şi propria noastră voinţă, de aceea şi curăţirea se dobândeşte odată cu alungarea din suflet a energiilor diavolului.

În Evanghelii vedem că Hristos alunga demonii ca să-i elibereze pe oamenii stăpâniţi de diavol. În această perspectivă ermineutică [a curăţirii] trebuie să vedem tămăduirile demonizaţilor.

Dar, desigur, Părinţii Bisericii definesc concret curăţirea ca pe eliberarea inimii şi a minţii de sub stăpânirea gândurilor şi a patimilor. Ca să înţelegem la ce anume se referă Sfinţii Părinţi când vorbesc despre curăţire, trebuie să subliniem că sufletul omului are două energii: energia noetică şi energia raţională. Omul, prin energia noetică, intră în contact cu Dumnezeu, iar prin energia raţională cunoaşte lumea înconjurătoare. În starea lor firească, energia noetică se află în inimă şi are pomenirea lui Dumnezeu, iar energia raţională se află în creier şi alcătuieşte gândurile. Când aceste energii se amestecă, iar gândurile din intelect iau în stăpânire mintea şi coboară în inima – adica în partea pătimitoare a sufletului, unde se află pofta si iuțimea –atunci se naște necurăția minții și a inimii. Astfel, curățirea, în tradiția ortodoxă, este înțeleasă ca eliberarea energiei noetice de gânduri-nu doar de gîndurile rele, ci și de cele bune.

“Ce înseamnă curățirea? Curățirea înseamnă să se ducă din minte toate gândurile și să rămână numai un singur gând. Iar gândul ăsta este pomenirea lui Dumnezeu, întipărirea în inima omului a pomenirii lui Dumnezeu, care lucrează de acum 24 de ore din  24”

În starea de cădere, mintea este stăpânită de multe gânduri, fiind în stare de nefuncţionare, de aceea trebuie activată.

„Punem în funcţiune ceva nefuncţional, iar ceva-ul ăsta este mintea. O curăţim, o frecăm bine-bine, scoatem toate înţelesurile din minte, toate gândurile; mintea asta o facem de-un-singur-gând, începe rugăciunea de-un-singur-gând; nu de multe gânduri, de-un-singur-gând. Şi aceasta este tămăduirea minţii, aceasta este redobândirea pomenirii lui Dumnezeu Şi mintea aceasta îşi recapătă de-acum memoria pe care o pierduse.”

Astfel, omul începe cu lucrurile exterioare, adică cu evitarea păcatului, iar după aceea înaintează spre lumea sa lăuntrică.

„Vedem la Părinţi că există curăţirea, există şi luminarea. Iar curăţirea am subliniat că nu înseamnă o curăţire în sens pur moral, ci într-un sens moral care are o semnificaţie ascetică. Vasăzică, la Părinţi, curăţirea este o stare ascetică, la care omul ajunge după o luptă, nu doar de evitare a păcatului, pentru că evitarea păcatului face oricum parte din nevoinţă, parte intregrantă din nevointă, ci şi de curăţire a inimii.

Curăţirea inimii nu înseamnă doar să eviţi păcătul. Curăţirea inimii înseamnă să plece din inimă orice gând, şi să se ducă în raţiunea omului. Să fie ținuteîin rațiune toate gândurile, adică modul în care gândeşte omul, iar inima să rămână fară gânduri. Numai cu un singur gând, numai cu rugăciunea. Acest lucru este extrem de important.

Odată dobândită, se numeşte Rugăciunea inimii; se mai numeşte şi rugăciune de-un-singur-gând. Este un singur gând, care e însăşi rugăciunea, care înseamnă pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, Aceasta este curăţirea inimii, după Sfinţii Părinţi. Nu doar evitarea păcatului. Aici,, în Grecia, s-a impus o concepţie puritană despre starea de curăţie a omului.”

Este o învăţătură de bază a Părinţilor faptul că mintea trebuie să se golească de toate gândurile, şi bune, şi rele. Desigur, gândurile, chiar şi gândurile viclene, trebuie să existe în raţiune, pentru că altfel omul nu poate să trăiască în mediul înconjurător; astfel, când Părinţii spun că trebuie să nu avem gânduri, nu înţeleg să eliminăm gândurile din raţiune-intelect, ci din mintea care lucrează în inimă.

Trebuie ca mintea omului să se curățească de toate prejudecăţile. Dar ce anume înţeleg Părinţii prin asta? Înţeleg și prejudecăţile morale, şi prejudecăţile imorale, şi aici este ciudăţenia, că cineva trebuie să elimine absolut toate gândurile.”

Unii citesc scrierile patristice, şi nu au sesizat distincţia dintre minte şi intelect, au impresia că trebuie să elimine toate gândurile viclene din rațiune şi să lase acolo numai gândurile bune. Aceasta însă nu este o interpretare corectă, nici ceva care să poată fi realizat.

„Cine face asta o să ajungă până la urmă puritan, ori mai degrabă o să ajungă la balamuc; nu aşa se fac lucrurile. Scopul nu e să elimini gândurile viclene, pentru că, dacă nu ştii ce-i un gând viclean, cum o să ştii de ce să te fereşti? Cum să elimini gândurile viclene? Este posibil aşa ceva?

E ca şi cum nu te-ai mai gândi deloc la lucruri rele, ci doar la lucruri bune. Bine, atunci cum o să fii Părinte duhovnicesc şi-o să îndrumi lumea, dacă nu ai, ca să zic aşa, în cap, adică în raţiunea ta, gânduri viclene? Trebuie sa ştii ce sunt lucrurile acestea viclene. Dacă n-ai viclenia în cap, şi vine diavolul, o să-i cazi imediat în gheare, pentru că nu să ştii să discerni. Nu sunt posibile lucrurile acestea.

Dar Părinţii nu vorbesc despre eliminarea gândurilor din raţiune, pentru că din raţiune n-ai cum să elimini gândurile, lucrul ăsta este exclus, pentru că scopul raţiunii e tocmai să raţioneze, să gândească. Când spunem, «gând» înţelegem ceea ce avem în gândirea omului, dar eliminarea gândurilor se face nu din gândirea omului, ci din mintea omului. Mintea trebuie curăţită de gânduri şi să se golească de tot, ceea ce înseamnă că mintea trebuie să scape nu doar de gândurile rele, ci şi de cele bune, şi să se golească de tot. Şi numai atunci, din moment ce raţiunea se ocupă cu bazele Rugăciunii minţii, atunci poate rugăciunea să meargă din raţiune în minte, după ce a avut loc separarea lor. Asta înţeleg Părinţii când vorbesc despre curăţire.”

Ierotheos, mitropolitul Nafpaktosului

Dogmatica empirică, vol II, Editura Doxologia

http://www.crestinortodox.ro/

 

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.