Acasă > TEOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT > DESPRE ŞI DIN CARTEA PROFETULUI AVDIE POMENIT DE BISERICĂ PE 19 NOIEMBRIE

DESPRE ŞI DIN CARTEA PROFETULUI AVDIE POMENIT DE BISERICĂ PE 19 NOIEMBRIE

sf-prooroc-avdie2

 CARTEA PROFETULUI AVDIE     

Cartea  are două direcţii principale, care se intersectează: distrugerea Edomului [cf. Avdie 1:8], citat de asemenea ca Isav [cf. Avdie 6, 8-9,18] şi ca Teman [cf. Avdie 9] şi răzbunarea lui Iuda [cf. Avdie 12], menţionat aici prin nume ca Iuda [cf. Avdie 10,17,18], Ierusalim [cf. Avdie 11,20] şi Muntele Sion [cf. Avdie 17,21], cu sensul mai larg de Israel, ca întreg [cf. Avdie 18-20]. Alăturarea numelor de Iacov şi Isav atrage atenţia asupra legăturii de sânge dintre cele două popoare. Alte prorocii ale acestui proroc se referă la căderea lui Lucifer, la soarta destinată evreilor care L-au respins pe Iisus, la mântuirea neamurilor păgâne şi la izbăvirea ce va să vină din Sion.

Cuviosul Teofan cântă: ,,Luminându-te cu lumina cea dumnezeiască şi cerească, ai spus mai înainte mântuirea ce va să fie oamenilor, preafericite2.’’[1]

  1. Prorocii împotriva lui Edom [Avdie 8,12] 

A. În ziua aceea, zice Domnul, […] voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Isav. Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară. Din pricina măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a pururi! În vremea când tu erai de faţă, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre aceia! [Avdie 8-11]

Fericitul Ieronim învaţă: ,,Prorocul Avdie se exprimă virulent la adresa lui Edom, cel înroşit de sânge, şi la adresa făpturilor născute din pământ. Căci Edom înseamnă roşu, iar Adam înseamnă pământ. Edom este lovit cu sabia Duhului din pricina neîmpăcatei duşmănii pe care i-o poartă fratelui său Iacov.’’2

Sfântul Paulin de Nola (353/4-431) arată într-un poem despre Psalmul 36, că acesta ar fi fost alcătuit de un ,,grup de iudei  aflaţi în robie lângă apa cea plină de amărăciune a Babilonului, într-o vreme când edomiţii îşi manifestau încă o dată duşmănia lor tradiţională faţă de Israel [cf. Iezechiel 35:5]. Cu acel prilej, edomiţii s-au alăturat babilonienilor la distrugerile care s-au făcut atunci în Ierusalim [cf.Avidie 10] – iar psalmistul îi priveşte ca pe nişte potrivnici ai Dumnezeului lui Israel şi ca pe unii sortiţi pieirii.’’[2]

B. Nu te uita la ziua fratelui tău, a prăpădului venit peste el! Nu te veseli de fiii lui Iuda în ziua pieirii lor! Nu grăi trufaş în vremea aceea de strâmtorare! [Avidie 12].

Sfântul Ambrozie de Milan (cca 339-397) atrage atenţia: ,,Căci tot cel ce se bucură de căderea aproapelui se bucură de biruinţa diavolului.’’[3]

       2.   Înfrângerea lui Lucifer [Avdie 4]

Dacă te vei înălţa ca vulturul şi-ţi vei face cuibul tău printre stele, şi de acolo te voi da jos, zice Domnul [Avdie 4].

Fericitul Ieronim spune că versetul acesta se referă la Lucifer, cel ce a fost stea strălucitoare, fecior al dimineţii [Isaia 14:12] şi a fost crescut într-un paradis al bucuriei; lui îi este destinată sentinţa: dacă te vei înălţa ca vulturul şi-ţi vei face cuibul tău printre stele, şi de acolo te voi da jos – zice Domnul [Avdie 4]. Căci el este cel ce a grăit în inima lui: Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului Celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi [Isaia 14:13-14].[4]

     3.  O prorocie către iudei [Avdie 15]

Că aproape este ziua Domnului pentru toate neamurile! Cum ai făcut aşa ţi se va face; fapta se va întoarce asupra ta [Avdie 15].

Sfântul Chiril al Alexandriei (378-444) arată că versetul acesta din Cartea Prorocului Avdie vorbeşte despre soarta iudeilor, care cu toţii au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba [Luca 23:18]. Sfântul Chiril scrie: ,,Ce tulburare a minţii şi nebunie a inimii, fraţilor, ce boală de ocară şi plină de toată minciuna, scornită de pornirile josnice, trage omul spre tot lucrul rău şi adeseori ne împinge să păcătuim chiar şi împotriva slavei dumnezeieşti! Aşa a fost, după cum putem vedea aici, şi cu sinagoga evreilor; căci ei au păcătuit împotriva lui Hristos şi, ca urmare, au avut de suferit tot chinul şi toată ruşinea, condamnaţi fiind prin hotărârea cea dreaptă a lui Dumnezeu să aibă parte de soarta pe care ei înşişi au sortit-o Celui ce i-a ridicat la viaţă. Căci aşa după cum ei L-au târât pe Iisus înaintea lui Pilat, tot astfel ei înşişi au fost daţi pe mâinile romanilor, care i-au făcut robi, luându-le pământurile şi distrugându-le oraşul unde se aflau toată floarea nobilimii lor şi cele mai de cinste şi mai sfinte locuri ale lor, dându-le pe toate pradă focului şi sabiei.În ei s-au împlinit, aşadar, cuvintele sfinţilor proroci care spun: Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui [Isaia 3:11] şi Cum ai făcut aşa ţi se face; fapta se va întoarce asupra ta. [Avdie 15]’’.[5]

Sfântul Teofan cântă, la praznicul prorocului, astfel: ,,Văzând vedeniile cele ce adevărat s-au arătat ţie de la Dumnezeu, ai propovăduit fraţilor celor cu credinţă rea piericiunea cea cumplită şi pierzarea lor cea după dreptate, fericite.’’[6]

     4.  Prorocie despre mântuirea neamurilor 

    Că aproape este ziua Domnului pentru toate neamurile! [Avdie 15]

Sfântul Teofan arată într-una din cântările de la praznicul prorocului: ,,Luminându-te cu lumina cea dumnezeiască şi cerească, ai spus mai înainte mântuirea ce va să fie neamurilor, preafericite.’’[7]

     5.   Izbăvirea din Sion 

   Ci numai în Muntele Sionului va fi mântuire şi sfânt va fi, şi casa lui Iacov va stăpâni pe cei care au stăpânit-o [Avdie 17].

Sfântul Teofan aşterne în cântare cuvintele prorocului despre izbăvirea Muntelui Sion, spunând: ,,Arătatu-te-ai împodobitor Bisericii, preafericite, propovăduind că din Sion va să iasă Mântuitorul, Căruia strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne!”[8] 

 

1 Minei, 19 noiembrie, Sf.Proroc Avdie, Utrenie, canon, peasna a 8-a, alcătuire a lui Teofan

The Church Fathers on the Bible, ed. Frank Sadowski S.S.P., Alba House, NY, 1987, p.170

2 The poem of St.Paulinus of Nola,9, în vol. Ancient Christian Writers, nr. 40, trad. P.G. Walsh, Newman Press, NY, P.363.

[3] Sf.Ambrozie, Concerning repentance, II.VIII, în vol.Letters and Select Works, în col.Nicene and post- Nicene Fathers, vol.X, trad.pr.H.DeRomestin, M.A., ed.Philip Schaff, D.D.L.L.D., Henry Wace D.D., Eerdmans Pub., Grand Rapids, MI, 1979, pp.354-355.

[4] Sf.Ieronim, Letters and Select Works, XXII, to Eustochium, în Nicene and post- Nicene Fathers of Christian Church,vol.VII, trad.W.H.Fremantle, M.A., pr.G.Lewis, M.A., pr.W.G.Martley, M.A., Eerdmans Pub.Co.,Grand Rapids, MI, 974, P.23.

[5] Sfântul Chiril al Alexandriei, Commentary on Gospel of Saint Luke, 23, Hom.151, trad. R.Payne Smith, Studion Publishers, NY, 1983, pp.601-603

[6] Minei, 19 noiembrie, Sf.Proroc Avdie, Utrenie, canon, peasna 1, alcătuire a lui Teofan.

[7] Ibidem, peasna a 3-a.

[8] Ibidem, peasna a 4-a. 

Categories: TEOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT Tags:
  1. Pr. Constantin
    noiembrie 19th, 2014 la 07:58 | #1

    frumos

  1. Nici un trackbacks momentan.