Acasă > Diverse > DOXOLOGIA: Comentarii despre ediția 2014 a Eurovision

DOXOLOGIA: Comentarii despre ediția 2014 a Eurovision

Comentarii despre ediția 2014 a Eurovision

Faptul că un travestit, Conchita Wurst (bărbatul-femeie), a câştigat ediția din acest an a Eurovision, a suscitat, cum era și firesc, o serie de comentarii din partea creștinilor din România. Spicuim din aceste luări de poziții și vi le prezentăm în cele ce urmează.

 
Conchita Wurst, câştigător Eurovision 2014, pe scenă FOTO Andres Putting (EBU)

***

Pr. Eugen Tănăsescu: Între toleranţă şi acceptare este o mare diferenţă

(…) Chestiunea „identităţii de gen” pare „cool”, mai ales pentru relativişti. Să fii ce vrei, când vrei, indiferent de normele sociale sau bagajul genetic este un adevărat catharsis pentru omul contemporan, care se simte destul de oprimat şi încorsetat de „sistem” (mare lucru dacă nu cumva politicienii încurajează această filozofie ca o compensare a euro-scepticismului). Riscul îl reprezintă însă chiar… lipsa de identitate. El apare mai clar dacă luam seama la mecanismele stabilirii propriului ego. De regulă, acestea presupun valori ce nu se schimbă de la o zi la alta. Dar nu şi pe termen mai lung. Astfel devine posibilă schimbarea scării de valori a persoanei, poate chiar apariţia tulburărilor de personalitate, ceea ce poate avea ca efect negativ bulversarea întregii vieţi. Dar şi avantaje imense pentru cei ce, mai mult sau mai puţin interesat, vor să-ţi spună ei cine eşti. „Nu ştii tu, nu-i o problemă… te informăm noi!” poate fi un bun slogan de marketing în orice zonă: economic, politic, religios, artistic. „Omul nou” tinde să se repete. O susţine şi textul piesei câştigătoare. Dar pe cine mai interesează mesajul, când ai atâta spectacol imagistic?

(…) În fapt, ceea ce mă îngrijorează cel mai tare este că, în numele libertăţii şi al păcii, putem să pierdem însăşi libertatea şi pacea. De acord că homofobia e păcătoasă. De acord că nu trebuie urât păcătosul, ci doar practica păcătoasă. În fine, de acord că fiul risipitor are tot dreptul să-şi ia viaţa în mâini şi să şi-o facă praf dacă asta vrea. Eu nu pot rămâne decât părinte. Dar în nici un caz nu trebuie să mi se impună să accept alegerea lui. Între toleranţă şi acceptare este o mare diferenţă, deşi Austria pare să creadă că sunt obligatoriu legate una de alta: „For me the most special and honoring thing is that Austria shows tolerance and acceptance and I`m so happy to be this statement”, zice Conchita Wurst.

Dar nu vreau să ajung într-o lume în care, sub masca dialogului civilizat şi a toleranţei, discriminarea pozitivă să-mi jignească sau să-mi discrimineze valorile proprii (încă majoritare).

Nici măcar n-aş dori ca numărul (majoritatea) să stabilească adevărul, deşi este fundamentul democraţiei, dar şi propriul călcâi al lui Ahile. Nu-mi place ca, sub un ton ameninţător, să mi se spună că discriminez doar prin opiniile mele şi pot răspunde juridic pentru delict de opinie. Nu vreau să pierd locul de muncă doar pentru că eu cred altceva decât susţinătorii LGBT şi vreau să o manifest ca atare, cu tot atâtea drepturi şi şanse ca şi ei. Nu vreau ca pruncilor mei să li se spună la şcoală că ei, noi sau eu, ca preot sau creştin, sunt un habotnic şi un retardat ştiinţific doar pentru că nu cred în evoluţionism. (…)

(Sursa: http://adevarul.ro/news/eveniment/lgbt-visionsi-euro-cultul-identitatii-…)

***

Ieromonah Savatie Baștovoi: Duminica „femeii cu barbă”

Femei cu barbă au fost și vor mai fi. Altceva bate la ochi: „Femeia cu barbă”, „Regina Europei” (cum a numit-o unul din crainicii Eurovision) a coborît pe scenă în cadru biblic, întrunind simbolurile apocaliptice.
Dincolo de grotescul părului fals de pe față, cu tot ce presupune lipirea lui (nici măcar nu e barba naturală), personajul în rochie de aur a coborît pe scenă într-un con de lumină aidoma lui Lucifer, ca, pe parcurs, să se transforme într-un „arhanghel” cu păr negru purtat de flăcările iadului în viteză peste lume.

Aceste detalii vizuale, lucrate cu multă meticulozitate și mulți bani de arhitecții Eurovision ne dau de știre că acolo se citește Scriptura, dar se face invers. Cel puțin ca experiment sociologic. De acum, pe lîngă Duminica femeii samarinence, Duminica femeii cananeence, a femeii gîrbove sau a celei cu scurgere de sînge, se pare că vom avea și duminica femeii cu barbă – într-un alt fel de calendar.

(Sursa: http://savatie.wordpress.com/2014/05/11/duminica-femeii-cu-barba/)

***

Daniel Buzdugan: O agresiune la adresa bunului simț

În zilele noastre, femeia cu barbă se vrea admirată, premiată și aplaudată, în loc să fie examinată și eventual internată! Cum poate să mă emoționeze pe mine, ca ființă umană, o asemenea ciudățenie?! În curând normalitatea va fi privită ca un handicap! Câțiva de aici m-au certat că sunt primitiv…. Domnilor, doamnelor ați vota o femeie cu barbă la președenția României, v-ați înscrie copilul la o învățătoare cu barbă? Nu dau cu piatra în nimeni, nu judec, dar nici nu pot fi părtaș la promovarea cu o inconștiență criminală a nefirescului ca un lucru normal!

(Text postat de Daniel Buzdugan pe contul său de Facebook)

***

Anda Elena Pintilie: Vai de barba noastră…

(…) Am lăsat la final o chestiune pe cât de scârboasă, pe atât de gravă. Asemănarea la chip cu Iisus (cel din filme și din icoane) aș vrea să fie doar în imaginația mea… Din păcate, până la proba contrarie, o consider o asemănare voită și bolnavă. Sfidătoare până în pânzele albe. Și, totuși, nu atât de sfidătoare pentru miile de creștini din toată lumea, care au încins telefonul ca să voteze un dumnezeu cu barbă, coafat, machiat și cu sexualitatea în două luntre.

Da, știu, pe față și în ascuns, îmi voi primi caracteristicile corespunzătoare unui neadaptat al lumii în care trăim, nedemn de secolul 21. Însă, revin la întrebarea inițială: ar mai fi fost el sau ea câștigator, dacă-și purta barba la pantaloni sau rochia fără barbă – indiferent de orientarea sa sexuală? Răspunsul meu e nu!
Nu a câștigat o voce, nu a câștigat o femeie, nu a câștigat un bărbat, nu a câștigat un homosexual, nu a câștigat un travestit! A câștigat o barbă, pusă într-un context de șoc, mascaradă, imagine de dat cu votul.
E clar – Eurovision 2014 a fost câștigat de o barbă! Vai de barba noastră…

(Sursa: http://saptepietre.ro/2014/05/vai-de-barba-noastra.html)

***

Florin Budescu: Conchita Wurst şi scandalul sexului neutru

(…) Trecând peste aspectele teologice şi cele ce ţin de morala creştină, trebuie să înţelegem că în Europa din viitorul poate destul de apropiat dacă afirmi că homosexualitatea e un păcat sau că există doar două sexe, masculin şi feminin, nu trei, rişti să fii arestat. Foarte grav!

Monstruozitatea nu se opreşte aici. Se urmăreşte ca, în viitor, dacă părinţii reacţionează la această oroare, încercând să-şi educe copiii în spiritul tradiţiilor creştine, ar putea să le fie aplicate măsuri punitive mai mult sau mai puţin grave, de la retragerea copiilor de la şcoală la… „retragerea” copilului din familie.

(…) Să notăm faptul că, după ce Thomas Neuwirth a câştigat concursul Eurovision din Austria, două grupuri de petiţionari, unul în Belarus şi altul în Rusia, au protestat, cerând cenzurarea naţională a concursului Eurovision, la momentul apariţiei pe scenă a „femeii cu barbă”.

Evident, aceastaeste de asemenea o greşeală, în opinia noastră, pentru că, dacă interzici ceva, faci acel ceva cu atât mai atractiv şi probabil că Neuwirth, alias Wurst, ar avea în Belarus şi Rusia scoruri record de vizionări pe Internet, deci n-ai rezolvat nimic. Fructul interzis e cu atât mai tentant.

Morala acestei poveşti foarte complicate, la care umanitatea încă nu a găsit o soluţie rezonabilă de rezolvare, este că, atunci când alegi rezolvări extreme, radicale, care îl rad de pe faţa pământului pe cel ce nu este de acord cu tine, uitând că pe lumea asta trebuie să găseşti consonanţa dintre morala creştină şi tendinţele anarhice ale lumii noastre în continuă schimbare, rişti să pierzi totul.

Şi, într-un fel sau altul, să-ţi pierzi libertatea.

(Sursa: http://www.stareapresei.ro/galerie-foto-conchita-wurst-si-scandalul-sexu…)

***

Dan Tudorache și Claudiu Balan: Nu cetăţenii Europei au ales un travestit ca învingător

(…) Desigur, propagandiștii LGBT știu foarte bine că un creștin sau un om, care încă nu și-a pierdut firescul din el, face diferența elementară între păcat și păcătos, între talent și deviație, apreciind sau dezaprobând după caz. De aceea, acești neobosiți corifei încearcă în mod constant asimilarea patimii cu ceva pozitiv pentru a-i diminua impactul social până la indiferență și, în final, acceptare din partea majorității încă „homofobă”. În cazul de față, o deviație care repugnă până la scârbă a fost îmbrăcată într-un act artistic, și mai ales într-un joc de lumini. Culmea, una dintre cele mai întunecate orbiri de care poate da dovadă omul, este prezentată în lumină! Una dintre cele mai josnice practici umane este înălțată la înățimea unor aripi de înger.

(…) Nu cetăţenii Europei au ales un travestit ca învingător, cu o melodie mediocră şi o prestaţie horror. Credem încă în dorinţa de normalitate a europenilor, a oamenilor de rând. Nu ştim câtă cinste le face austriecilor un trofeu adus acasă de un fals actor. Ba dimpotrivă, credem că mulți din ei se ruşinează de un bărbat care prin atitudinea lui denigrează nu doar familia şi credinţa în Dumnezeu, ci mai ales însăși firea umană, în care nu există nicio complementaritate între feminitate și barbă. (…)

(Sursa: http://ortodoxiatinerilor.ro/probleme-globale/20266-eurovisionul-comanda…)

***

Bogdan Duca: Să nu mai coborâm pe Dumnezeu…

Odată cu povestea asta cu bărbosul efeminat a reapărut un discurs (ce iese periodic la iveală) cu privire la „adevăratul creştinism”. Oameni care nu cunosc Biblia decât din vagile amintiri rămase după vizionarea desenelor animate „Cartea Cărţilor” şi „Căsuţa zburătoare”, se apucă să ne urecheze că, vezi Doamne! suntem nişte porci intoleranţi care nu ştim cum e cu Iisus şi cu iubirea. Sincer, îi prefer pe ateii ăia direcţi, care se iau la harţă cu Dumnezeu că nu e conform cu standardele lor morale decât pe telenoveliştii ăştia care şi-au fabricat un Iisus după chipul, asemănarea şi dorinţele lor – o combinaţie între un hippie, un personaj de telenovelă şi un profesor de yoga. Am o singură recomandare pentru acest gen de public – deschideţi Noul Testament (măcar) şi citiţi-l. O să vedeţi că nu există speranţă pentru niciun păcătos care nu renunţă la păcatul său. Dacă domnul ăsta Wurst (e cârnat în germană, nu?) renunţă să mai spună că homosexualitatea este un lucru normal, dacă vine în biserică, se spovedeşte, se îmbracă decent şi îşi duce viaţa încercând să se raporteze la normalitate şi nu la propriile sale maladii şi vicii, va ajunge în Rai – împărtăşirea iubirii lui Iisus. Dacă va continua să încerce să distrugă fundamentele creştine ale civilizaţiei noastre, va ajunge în Iad – respingerea iubirii lui Iisus. Să nu mai coborâm pe Dumnezeu după calapodul iubirilor, micimii şi frustrărilor noastre…

(Text postat de Bogdan Duca pe contul său de Facebook)

Categories: Diverse Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.