Dragi femei, n-aveţi ce sărbători pe 8 martie!

Sătul să explic în privat de ce nu serbez pe nimeni de 8 martie, după ce am publicat mai multe texte pe subiect şi în ROST, reiau aici o foarte bună desluşire făcută de prietenul Răzvan Codrescu:

„Toată lumea s-ar cădea să cunoască adevărata poveste a zilei de 8 martie (demagogic numită “internaţională”, căci n-au sărbătorit-o oficial, după modelul Sovietelor, decît ţările din fostul “lagăr socialist”, iar în restul lumii numai anumite cercuri de stînga, marxiste sau marxizante). _Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost făcută şi aprobată în 1910, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective avînd loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o evreică născută la Wiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde şi-a văzut împlinit visul “tinereţii revoluţionare” şi a propăşit pe linia bolşevismului stalinist).

De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (şi cel mai invocat) este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale “femeilor muncitoare”, începînd cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857 (ce-i drept, reprobabil de aspru reprimată de autorităţile “capitaliste” ale vremii).

Ar mai fi însă un motiv important, asupra căruia atrage atenţia, de pildă, un mare teolog şi duhovnic rus contemporan, diac. prof. dr. Andrei Kuraev: pornind de la originea etnică a Clarei Zetkin, autorul este de părere că ea “n-a putut să nu se gîndească” la populara sărbătoare evreiască de Purim (foarte apropiată calendaristic de data de 8 martie), care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi – bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de către iudeii aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, viclena şi sîngeroasa Estera, devenită întruchipare biblică a “eroismului” feminin evreiesc.

Dacă e aşa sau nu, cert rămîne că, prin realele sau doar posibilele ei origini mentale, ziua de 8 Martie reprezintă o convenţie festivă cu totul străină şi de tradiţia noastră folclorică, şi de spiritul creştinismului, astfel încît o conştiinţă naţională şi religioasă creştină nu şi-o poate asuma fără a se trăda esenţial pe sine însăşi.”

Şi revin cu o mai veche propunere privind sărbătorirea femeii la 25 martie, de Buna Vestire.

UPDATE

Incredibil! Patriarhul Daniel a transmis azi un mesaj de „Ziua Internaţională a Femeii”: Binecuvîntare şi omagiu femeii credincioase.
E adevărat că SS Daniel nu e la prima atitudine… discutabilă, dar nu mă aşteptam să legitimeze şi sărbătorile comuniste. Nu m-a mirat că a „binecuvîntat” paşapoartele biometrice, nici că ne-a certat pe cei care am organizat un marş pro-familie şi anti-homosexualitate, nici că duce mai departe „săptămîna de rugăciune comună” cu o cerbicie demnă de o cauză mai bună. Dar de data asta sînt niţel mirat. Pentru că femeia creştină chiar n-are nimic de-a face cu 8 martie, iar a folosi ziua asta pentru a aduce un omagiu femeii creştine e un fel de batjocură. Nicidecum nu e o încreştinare a sărbătorii comuniste, după cum s-or fi gîndit unii în Deal.

Sursa:http://c-tarziu.blogspot.com