Dumnezeu vine la noi ca un copil

Prin nașterea Sa în chip de prunc, Mântuitorul nu doar lasă pe om să aleagă dacă Îl primește sau Îl respinge, ci ne descoperă și un alt adevăr uitat: că în fața lui Dumnezeu suntem cu toții niste prunci ai Săi.

Fiul lui Dumnezeu vine în această lume ca prunc. Dorește să patrundă în inimile noastre fără să ne înspăimânte, fără să-și arate puterea și forța, ci numai prin iubire. Și din acest motiv, orice om ar trebuie să-L primească fără rețineri. Însă pentru că iubim mai mult cele trecătoare, nu mai suntem interesați de nașterea pruncului Dumnezeu în noi.

Să nu uităm că spre deosebire de nașterea noastră biologică, nașterea pruncului Dumnezeu înlăuntrul nostru nu se poate face fără consimțământul și participarea personală a fiecăruia dintre noi. Prin aceasta omul descoperă asemanarea sa cu Dumnezeu, prin faptul că participă la propria sa zămislire: „Omul devine imaginea lui Dumnezeu prin aceea că omul colaborează la nașterea omului” (Sf. Clement din Alexandria).

Hristos ar fi putut să vină pe pamânt într-un trup de adult, căci nimic nu este cu neputință la Dumnezeu, dar vine ca prunc, pentru ca noi să ne îngrijim de El. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mărturisea într-o predică închinată Nașterii Domnului: „Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos respectă libertatea și demnitatea fiecărui om. El nu forțează, nu se impune, ci se propune. El vine în lume smerit, sub forma unui copil inocent, curat, pe care poți să-l iubești sau poți să-l ignori, poți să-l ocrotești sau poți să-l lași să moară. Copilul nu se poate hrăni singur după naștere, nu se poate îmbrăca singur, nu se poate mișca singur, ci pentru toate acestea are nevoie de ajutor. El este dependent de iubirea celor din jur. Deci, Mântuitorul Hristos este Dumnezeu-Copilul, Cel Atotputernic devine cu totul neputincios ca Om. De ce? Pentru că El respectă libertatea noastră și vrea să fie primit cu iubire, așa cum primești un copil, nu de teamă sau din constrângere, ci din convingere. Prin faptul că Dumnezeu vine în lume nu ca om adult cu forța fizică, ci vine în lume ca un copil plăpând, smerit, nevinovat și neajutorat vrea să ne spună că Dumnezeu se propune, nu se impune oamenilor. Daca vrei, Îl primești ca locuitorii din Betleem sau Îl respingi ca locuitorii din casele bogate ale Betleemului. Libertatea aceasta de a-L primi pe Dumnezeu sau de a-L respinge, de a-L iubi sau de a-L ignora, este dată în însuși faptul că Dumnezeu vine la noi ca un copil”.

Să luăm aminte că Hristos nu S-a nascut doar trupește acum două milenii, ci Se naște duhovnicește în sufletul fiecărui credincios, prin Sfintele Taine, prin viața de asceză și prin păzirea sfintelor porunci. „Deci, fiecare din noi Îl putem zămisli pe El în sufletul nostru, nu în chip trupesc, spune Sfantul Simeon Noul Teolog, cum L-a zămislit Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu, ci înțelegător și ființial, prin harul Sfântului Duh”.

Prin nașterea Sa în chip de prunc, Mântuitorul nu doar lasă pe om să aleagă dacă Îl primește sau Îl respinge, ci ne descoperă și un alt adevăr uitat: că în fața lui Dumnezeu suntem cu toții niste prunci ai Săi. Așadar, El devine copil și pentru a ne descoperi cât de mare e iubirea părintească a Tatalui.

Sursa: CrestinOrtodox.ro