EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL:
„…Mă mir că nu a putut să înţeleagă dragostea… Cel ce va citi aceste însemnări se va mira…”
„1998:

Încep însemnările cu durere în suflet că la începutul acestui an în ţară nu-i linişte, pace şi chiar în Eparhia noastră a Sucevei şi Rădăuţilor. În ţară, vechiul regim comunist prin oamenii săi îşi arată colţii, iar în Eparhia noastră haosul la Centul Eparhial s-a instaurat aproape de la început, fiindcă ÎPS Pimen nu a ştiut să-şi aleagă oamenii potriviţi. Mă refer la Secretarul Eparhial dl. Anton Hrib, care cu tupeul său predomină totul şi ÎPS Sa îl tolerează. Am adus la Sfântul Sinod acest fenomen negativ cu 3-4 ani în urmă, dar totul a fost în zadar. Stau şi mă mir, cum ÎPS Pimen cu care am fost împreună la seminar şi facultate, şi-apoi la Putna, eu ca stareţ, el ca ghid, care ne-am înţeles atât de bine, recunoscând fiecare aptitudinile reciproce şi ne-am împăcat atât de bine, şi-acum a ajuns până aici. Am înţeles că şi-a înaintat demisia la Sfântul Sinod, că nu mai poate conduce din cauză că eu îl deranjez şi nu-i dau ascultare. Mă mir c-a ajuns la aceasta, fiindcă nu mă ştiu cu nimic vinovat. L-am consultat totdeauna; o singură dată la telefon i-am reproşat că trebuia să mă întrebe şi pe mine când s-au repartizat profesorii, la şcolile din Rădăuţi, şi nu la celelalte şcoli din Suceava, Fălticeni, Câmpulung, Gura Humorului, Vatra Dornei. Aşa cum a rânduit, la Rădăuţi, un student extern cu cinci copii (Turtă) a rămas fără catedră, dând la alţi preoţi ore în plus, deşi ei au un salariu, iar în două şcoli (cea Specială şi Nr. 4) nu este niciun preot. Zic: Mă mir că nu a putut să înţeleagă dragostea pe care i-am arătat-o tot timpul de când ne cunoaştem. Dumnezeu va rândui cu dreptate toate la vremea lor. Cel ce va citi aceste însemnări se va mira de ceea ce am scis. Dar trebuie de ştiut că din cauza aceasta mi-am cerut pensionarea, dar Sfântul Sinod nu mi-a aprobat atunci. Poate acum va lua hotarârea de a mi se aproba.”
(Jurnal în manuscris)