Acasă > Cuvinte de folos > GHERON IOSIF ISIHASTUL: IA AMINTE, NU TE SOCOTI OM ATUNCI CÂND NU PRIMEŞTI HAR

GHERON IOSIF ISIHASTUL: IA AMINTE, NU TE SOCOTI OM ATUNCI CÂND NU PRIMEŞTI HAR

CATRE ACELASI : ASCULTA UN LUCRU CARE MI S-A INTAMPLAT MIE
 Am primit chiar acum scrisoarea ta si am citit cele ce imi scrii. Ma bucur de sanatatea ta si ma intristez de necazurile tale. Ceea ce imi scrii ti se intampla, fiul meu, pentru ca nu ai rabdare. Tu, fiul meu, cauti pe Hristos, vrei sa intri in cetatea cereasca. Se roaga pentru aceasta duhovnicul tau, se roaga parintii toti, ma rog si eu sarmanul aici, intre stanci. Domnul ne aude pe toti, dar pentru infrangerea semetiei sufletului tau, pentru ca sa se smereasca acesta, pentru a lupta impotriva maniei, furiei, fierbintelii patimilor, egoismului, ti-a trimis un ghimpe – aceasta mica ispita – sa te inghionteasca, sa induri,sa te deranjeze continuu, sa inveti indelunga rabdare. Si incet-incet sa imblanzesti mania, furia si tulburarea, inabusindu-le inlauntrul tau si neingaduind sa iasa afara vreun cuvant greu. Atunci, puterea satanei, care este inabusita o data, de doua ori, de multe ori, pleaca si lasa omul ca pe un miel bland si linistit. Asculta un lucru care mi s-a intamplat mie. Cand eram in lume, cu multi ma certam. Aveam inima de leu. Dar iubirea lui Hristos m-a inmuiat. Daca ar fi sa povestesc cate am patimit in fiecare zi din cauza acestei patimi, ar trebui sa scriu o carte intreaga. Vrand sa ma slobozeasca din legaturile patimii, Dumnezeu a a dus asupra mea toate relele: ocari, batjocura, ispitiri,osandiri pe nedrept. Si nu asa, numai de incercare, ci in stare sa ma ucida. Dar indurand si inabusind inlauntrul meu pe satana cu nemarginita rabdare, am primit eliberarea de rau. Intr-o iarna grea, m-a pandit ispititorul si a ridicat asupra mea toate napastuirile, asa cum stie el sa ispiteasca si cum Domnul il lasa sa incerce. Si daca a incercat de doua-trei ori si atacurile lui au ramas fara rezultat, iata ca un vant puternic a patruns deodata pe usa, care a cutremurat acoperisul casei cu toti cei de fata, ridicand acoperisul acela de piatra in aer ca si cand ar fi fost un avion si facandu-l sa se sfarame de stanca in fata noastra in zapada. Am ramas sub cerul liber, in zapada. Daca vei auzi si felurile ispitelor, nu poti sa te tii fara sa te vatami, judecand pe cei vinovati. Cu toate acestea insa, indurand toate incercarile tale, vei primi ca rasplata atata har pe masura ispitelor, care sunt fara de masura. Sa nu crezi ca daca fugi de o ispita nu va veni alta.Va veni oricum. Si daca te arati fara de curaj in fata uneia, asa vei fi in fata tuturor ispitelor. Pentru ca ispita este inlauntrul nostru. Nu o vezi, fiul meu ? Ia, fii atent ! Ea urca din mijlocul pantecelui spre inima. O aprinde pe aceasta, infierbanta sangele si urca spre gat, ajunge la cap, intuneca mintea. Sta ca un nod in gatul nostru si impiedica chiar si rasuflarea, facand pe om sa se inabuse. Poate sa fie celalalt care atata cel mai rau om, sau poate ispita il pune si pe acela sa te tulbure si sa te intunece pe tine. Domnul il lasa insa pentru ca pentru ca tu sa devii, de fiecare data, mai incercat si sa ajungi la nepatimire. Deoarece, atunci cand tu esti pregatit si il astepti, nu te tulburi, nu te pierzi, nu-ti iesi din fire. Imi scrii ca, daca ai fi cunoscut ca aveai sa primesti har, ai fi suferit o mie de astfel de ispite. De unde stii tu ca, daca ai fi rabdat, n-ai fi primit har? Eu iti spun tie si tuturor fratilor ca nu cunosc alt drum mai scurt ca acela de a suporta ispitele care-ti vin, oricare ar fi felul in care acestea vin. Starea duhovniceasca a omului si harul pe care il are din rabdare se vad. Cum de va rabda pe toti duhovnicul? Pentru ca are rabdare. Aceasta dovedeste ca are har. Are virtute. Virtutea nu are clopotel, ca sa o cunosti dupa sunatul clopotelului. Clopotelul virtutii, daca crezi, este ingaduinta, indelunga rabdare, suferinta. Acestea sunt podoabele monahului si ale oricarui crestin. Daca are in vedere rasplata de sus si harul pe care il va lua de la Domnul, cel ce se lupta toate le va indura. Iata, fratelui celui puternic duhovnicul i-a dat o sarcina grea si oduce, indurand pe cel ispitit. Tie, slab fiind, ti-a dat cea mai mica sarcina. Arata rabdareca sa devii si tu puternic, sa poti indura si tu alaturi pe cel demonizat. Sa-l poti suporta, sa-l slujesti, sa-l rabzi. Mare virtute este aceasta! Stii ce inseamna sa porti in spate si sa induri un nebun? La noi a venit un nebun si mi-a fost mila sa-l alung. De peste tot il izgoneau. L-am primit sa se odihneasca un pic, sa se incalzeasca inima lui de om. Si ce crezi, dupa aceea ? L-am pus la post greu, aducandu-mi aminte de ce spune Domnul: „Neamul acesta cu nimic nu iese, fara numai cu rugaciune si post”. Intr-o buna zi, noi eram toti afara si acesta a inchis toate usile si ferestrele chiliei si ne-a lasat afara. Ne-am rugat indelung de el sa ne deschida, dar in zadar. Ce era de facut ? Am adus un mester care a scos niste scanduri si am deschis. A iesit afara. „Mai, omule, – ii zic – dece ai incuiat si ne-ai lasat afara? – Pentru ca – zice – aveam inauntru ceapa si cartofi si voiam sa postesc singur, sa mananc numai ceapa si cartofi!” Dupa putin timp s-a facut bine, dar a plecat si iarasi a intrat demonul in el. De trei ori a venit, si numai ce se facea bine, pleca si iarasi innebunea si-l stapaneau diavolii. Acum este la spital. Tu ai grija sanu dispretuiesti pe vreunul dintre cei mici, neinsemnati si slabi, dintre cei de nimic ai lumii. Pentru ca acest dispret si jignirea aceasta nu se opreste la acesti nefericiti, ciurca prin acestia la Facatorul si Ziditorul lor, al carui chip sunt toti. Si te vei mira foartein ziua aceea, vazand ca se odihneste Duhul Sfant al lui Dumnezeu mai mult in inima acelora, decat intr-a ta. Eu am slabit foarte mult. sunt ca un slabanog. Nu mai pot face nici zece pasi. Va rog mult sa va rugati pentru mine, pentru ca am multe suflete care cauta la mine sprijin si ajutor. Si credeti-ma, parintilor si fratilor, ca pentru fiecare suflet care este ajutat duc si eu razboiul pe care acesta il are. De aceea si duhovnicul vostru este mereu bolnav. Pentru ca slabeste mult din cauza oboselii mintii si a ispitelor pe care le sufera pentru voi toti. De aceea sa nu spui, fiul meu, lucrul acela pe care il spune demonul, ca parintele duhovnic nu ia in seama cuvantul tau sau osteneala ta si nevoile tale. Cum este posibil sa nu ia in seama toate acestea acela care sufera pentru voi toti? Ai grija ! Alunga gandul acesta si ai rabdare. Dumnezeu va vedea vointa ta cea buna si va usura osteneala ta. Primeste ispita si nu invinui pe unul si pe celalalt. Cand nu induri o incercare sau alta si invinuiesti pe ceilalti, pentru ca Domnul este Cel care ni le da, El Insusi va fi Cel Care ne va pedepsi si ne va certa. Si afla ca nimeni dintre oameni nu poate sa pedepseasca asa cum pedepseste Dumnezeu Cel Atotputernic. De aceea, fiul meu, „luati aminte, nu cumva sa Se manie Stapanul tuturor”. Iubiti voia Acestuia si purtati cele ce vin asupra voastra ca fiind ale voastre, ca nu cumva sa se intample sa ne dea saraciei sufletesti si grairii de rau. Si cand iarasi vei gresi si vei cadea, iarasi caieste-te. Nu deznadajdui. Da-ti curaj si nadejde tie insuti.Spune: „Iarta-ma, Doamne Hristoase, caci ma caiesc”. Sa nu spui: „Nu-mi ramane decat mania lui Dumnezeu”. Oameni suntem! Nu fi scarbit de fratii tai. Poarta greselilelor, ca si ei sa le poarte pe ale tale. Iubeste-i ca sa te iubeasca si ei pe tine si rabda-i ca sa te rabde si ei pe tine. Fii bun si toti vor fi buni cu tine. Supune-ti patimile si vei vedea pe multi avand evlavie nu numai la cuvintele tale, dar si la semnul pe care-l faci cu privirea. Despre ascultarile de care imi scrii, daca sunt multe si nu poti sa le implinesti si-ti aduc tulburare, rog si eu pe duhovnicul tau sa te usureze, sa nu le faci murmurand. Cat despre celelalte cate imi scrii, un lucru arati, ca ai multa slava desarta. Pentrua ceasta fa-te ca un mort, sa te calce toti in picioare. Fa-te pamant. Loveste-te, uraste-te ca pe un neindurator dusman. Uraste-te cu ura desavarsita. Pentru ca daca nu o veirapune, te va rapune ea. Indrazneste, nu-ti fie mila de tine. Cu harul lui Dumnezeu, eu te tin. Dar iti aduc aminte si cuvintele Parintilor, care spun: „Daca nu versi sange, nuprimesti Duh „. Nu te socoti om, atunci cand nu primesti har dumnezeiesc. fara har, inzadar ne-am nascut oameni pe aceasta lume. Atat cat am reusit curatirea sufletului si luminarea, pe care am primit-o fiecare dintre noi aici, tot atat vom vedea pe Hristos deaproape, de clar, ne vom bucura de mireasma Acestuia si a celorlalti si vom tresalta de bucurie si mai mult. Ia aminte, nu te socoti om atunci cand nu primesti har.