Acasă > Alegeri de ierarhi, BISERICA ELADEI, Hirotonii, Mari duhovnici > HIROTONIA UNUI ADEVĂRAT EPISCOP ORTODOX – AUGUSTIN KANDIOTIS – ŞI ÎNFLĂCĂRATA SA OMILIE (AUDIO, gr)

HIROTONIA UNUI ADEVĂRAT EPISCOP ORTODOX – AUGUSTIN KANDIOTIS – ŞI ÎNFLĂCĂRATA SA OMILIE (AUDIO, gr)

HIROTONIA UNUI ADEVĂRAT EPISCOP ORTODOX

 ŞI ÎNFLĂCĂRATA SA OMILIE

Formați-vă o părere despre hirotonia ortodoxă a unui episcop, care nu a rugat pe nimeni ca să devină episcop, care a fost prigonit de episcopi, pentru că îi mustra deoarece urmăreau transferul în mitropolii mai bogate și mai importante şi pentru alte devieri de la credinţă. Cu doi ani înainte de hirotonia sa, Sinodul i-a interzis să predice pe tot întinsul Greciei şi erau gata să-l caterisească. Era atât de incredibil că va deveni episcop pe cât de incredibil e să răsară soarele de la apus. Însă cei care îl prigoniseră au votat pentru promovarea lui!

La hirotonia lui a fost evidentă prezenţa Sfântului Duh şi au participat 15.000 de credincioşi din întreaga Grecie.

Urmăriţi câteva mici fragmente de la hirotonie şi pulsul poporului credincios. Cei care înțelegeți limba greacă ascultaţi şi omilia înflăcărată a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis.

Cei mai mulţi dintre episcopii de astăzi sunt aleşi prin metode anti-ortodoxe, de aceea nu vorbesc când ORTODOXIA este trădată de rasoforii mici şi mari.

Bătrânul ierarh luptător, Părintele Augustin Kandiotis, spunea în omilia sa din 3-5-1964 despre ei: 

  • „Din păcate, masoneria a intrat şi în Biserică. Citiţi numere mai vechi din „SPITHA” şi o veţi vedea. Eu am denunţat oficial cu dovezi că şi episcopi şi mitropoliţi şi patriarhi sunt masoni… Ca să ajungi episcop fie trebuie să treci prin gradele masoneriei, fie dacă nu treci – deoarece nu toți episcopii sunt masoni, dar este un fapt real că există astfel de suspecţi în Biserică – nu ajungi episcop… Ei (masonii) nu fac publice numele acelora atâta timp cât trăiesc, ci le dezvăluie după ce mor. Noi însă îi cunoaştem şi îi urmărim.”

  • Ca să devii episcop astăzi, fie trebuie să faci tumbe în loja masonilor şi să te închini diavolului – ce diavol-episcop vei ajunge? -, fie masoneria va permite să ajungi episcop, dacă nu te vei lupta împotriva ei şi vei manifesta politeţe faţă de ea. De aceea, îi vezi pe toţi aceştia care sunt candidaţi la episcopat că tac, niciunul din ei nu vorbeşte, cu foarte puține excepţii. Ştiu foarte bine că îi va mânca şarpele. 
  • Măi, de o mie de ori diacon, de o mie de ori călugăr şi să strig zi şi noapte că sunteţi satane, decât să-mi daţi mitre şi cârje. Şi dacă o să mă faceţi episcop, ce se va întâmpla? Vi le dăruiesc pe toate, măi, diavolilor. Doulgheris, care era un luminător, un soare – nu se găsea un predicator mai instruit şi mai capabil şi mai puternic şi mai activ! – şi totuşi nu a ajuns episcop. A fost votat episcop, în sud, în Cipru. S-au adunat toţi masonii şi au spus: Doulgheris episcop? Ne va mânca. Dacă devine acesta episcop, ne va desființa. Au spus „nu” masonii şi nu l-au făcut episcop, ci a murit ieromonah… Sub prigoană. Şi înăuntrul Bisericii se află masoneria…

Astăzi, puţini clerici superiori conștientizează nevrednicia lor şi responsabilitatea demnităţii episcopale. Aceştia puţini seamănă cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care plecau în pustie, ca să nu devină episcopi. Acolo îi afla poporul şi îi ridica în demnităţile episcopale şi erau de-Dumnzeu-chemați (θεόκλητοι) şi de-popor-chemați (δημόκλητοι).  

Astăzi sunt rare aceste exemple, de aceea nu avem sfinţi episcopi. Ocupă funcţiile  episcopale nişte nulităţi, niște superficiali şi ambiţioşi, fără viață duhovnicească şi sfinţenie, care nu sunt buni nici de curieri în mitropoliile lor. Starețul zugrăveşte minunat modul ascensiunii lor în ierarhia bisericească. Să ne rugăm, ca Dumnezeu să arate din nou sfinţi şi viteji ierarhi şi să izbăvească Biserica Sa de oameni neevlavioși, ambiţioşi şi necredincioşi. Episcopul Florinei, când spunea cuvintele de mai sus, era predicator prigonit şi devenise pentru mustrarea pe care o făcea la adresa episcopilor răi ca o minge de fotbal la picioarele lor.       

Sfântul Sinod, la instigarea episcopilor răi, a interzis predica sa în toată Elada pe 1-4-1965. Atunci, în mod unanim, presa elenă s-a ridicat împotriva acestei hotărâri şi l-a sprijinit pe predicatorul prigonit. O mare parte din parlamentarii de la putere şi din opoziţie a făcut interpelări în parlament şi a trimis telegrame Sfântului Sinod. Poporul elen s-a ridicat împotriva hotărârii nedrepte şi Sfântul Sinod a revocat interdicţia câteva zile mai târziu, pe 20-4-1965 (vezi «AΠΟΛΟΓIΑ του ιεροκήρυκος Aρχιμ. Aυγουστίνου N. Kαντιώτου», εκδόσεις Συνδέσμου φοιτητών “Aσπίς της Oρθοδοξίας”, Aθήνα 1965 = „Apărarea predicatorului Arhim. Augustin N. Kandiotis”, ediţia Asociaţiei studenţilor „Aspis tis Orthodoxias”, Atena, 1965).        

Soarele a răsărit de la apus! Ce şanse erau ca părintele Augustin Kandiotis să ajungă episcop?! O spune el însuşi: „Dacă soarele va  răsări de la apus, atunci şi eu voi ajunge episcop”. Şi totuşi, soarele a răsărit de la apus şi minunea a avut loc!   

Predicatorul prigonit, care cu puţin timp înainte fusese ameninţat cu caterisirea, este ales de Sfântul Sinod Episcop de Florina! Cei care îl prigoniseră semnau promovarea lui! Lupta Episcopului (de acum înainte) Augustin devine mai dură. Deviza lui „Nu-mi voi sacrifica principiile de dragul tronului, ci o mie de tronuri voi sacrifica pentru Hristos şi adevăr” devine faptă. 

Să nu deznădăjduim aşadar pentru balastul, care intră în Biserică. Noi suntem vinovaţi şi păcatele noastre. Dacă ne vom pocăi şi dacă ne vom ruga lui Dumnezeu, vom vedea noi minuni. Vom vedea din nou ierarhi sfinţi în Biserică.

traducere: http://acvila30.ro/ source: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.