Acasă > Hramuri, ORTODOXIE > India: Sfântul Apostol Toma

India: Sfântul Apostol Toma

India: Sfantul Apostol Toma

India: Sfântul Apostol Toma

În liniștea caldei după-amiezi de octombrie, cântecul ușor, cu inflexiuni indiene, al femeii așezată pe jos în dreapta altarului, nu are cum să nu-ți atragă atenția… În biserică am rămas doar noi – eu, care fac câteva fotografii și ea, intrată tăcut, de curând, în lăcașul sfânt… Stau așa, față în față, doar ea și Maica Domnului cu Pruncul din icoana pictată în anul 50 de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca și pe care Sfântul Apostol Toma a adus-o cu el de la Ierusalim în India, în anul 52 după Hristos.

Restaurată, icoana aceasta poartă amprenta gustului estetic indian, din care cauză pentru privitorul european este puțin ciudată, dar peste ea a rămas binecuvântarea Maicii Domnului și cu siguranță, în cele 20 de secole de când se află pe subcontinentul indian, icoana aceasta a făcut multe minuni – pentru că altfel nu se explică comuniunea dintre femeia din fața mea si Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, evlavia și liniștea sufletească, dragostea și recunoștința pe care cântecul indiencei le exprimă, dincolo de cuvintele de neînțeles pentru mine…

Momentul de liniște sufletească, de răgaz, ca de secvență de film oprit în loc, trăit alături de creștina din biserica Sf Ap Toma m-a uimit… Adevărat este că în India, timpul are altă dimensiune, aici parcă se dilată, atâta vreme cât indienii iși permit să strabată cu mașina 180 km în 6-7 ore și nu-i deranjează (din Sri Lanka, trecând prin toată India de la sud la nord și până în Nepal, tot traficul pe șosele – fără reguli de circulație, fără semafoare, polițai și chiar fără carnete de conducere, dar cu maxim respect al participanților la trafic, unii față de alții, cu infinită toleranța și total fără nervi, tot traficul se desfășoară cu… 30 km pe oră!). Este adevărat și că, cel puțin pentru femei, India rămane o societate tradiționalistă, indiferent de ce religie îmbrațișează fiecare, portul tuturor fiind de secole același: elegantul sari si voalul care de cele mai multe ori le acoperă capul (am văzut si măturatoare de stradă cu o aparență la fel de elegantă, am văzut lucratoare în construcții cărând pe cap ligheane cu resturi de la demolări, tot în sari îmbracate, precum și foarte multe femei pe motocicletă, asemenea!); așa încât îți poți da seama cu greu dacă femeia din fața ta este creștină sau nu (doar cele care au un punct pe frunte știi sigur că sunt brahmane). Într-o lume a culorilor care te încantă la nivel de stradă, nu poți identifica, european fiind, creștinii indieni; și totuși aceștia există și sunt o comunitate închegată și cu credință și tradiții puternice, păstrate intacte din primul veac după Hristos și până în prezent.

Biserica Ortodoxă Malankara Indiană are 24 milioane de credincioși (mai mult decât populația României), dar aceștia reprezintă doar 2% din totalul populației de 1,2 miliarde locuitori. Creștinii ortodocși (necalcedonieni) indieni afirmă ca au indiscutabil încreștinare apostolică, Sf Ap Toma Geamănul, Toma Necredinciosul fiind cel care i-a luminat în chiar primul secol, aducând Cuvântul Evangheliei lui Hrisos în pământul unor popoare atât de sălbatice, încât și astăzi, în proporție de 98%, populația Indiei este închinatoare la idoli.

Faptele Sfântului Apostol Toma în India

După Înalțarea Domnului, Sfinții Apostoli au tras la sorți, pentru a vedea încotro o va apuca fiecare pentru a vesti Cuvântul lui Dumnezeu; lui Toma i-a revenit sarcina să meargă pentru a lumina ținuturile întunecate de pagânism locuite de indieni (India), parți ( azi Armenia, Irak, Siria, Iran, Afganistan), mezi (Iran), perși (Iran), hircanieni (Iran, Turkmenistan) si bactrieni (Uzbekistan); se pare că a fost singurul apostol care a propăvăduit majoritar în afara Imperiului Roman. Cum Toma era la început înspăimântat la gândul de a merge la neamuri atât de sălbatice, Domnul Iisus i s-a arătat, întarindu-l și făgăduindu-i că Însuși îl va însoți. Când Gundafor, regele Indiei, a dorit să ridice cel mai frumos dintre palate lumii, a trimis un evreu, Abban (Hebban) în Palestina, pentru a găsi un arhitect bun, cu experiență în construcția palatelor romane. Domnul Iisus I s-a arătat lui Abban în piață, propunându-i să-i vândă un rob al Său, constructor, contra sumei de trei livre de argint, iar la vânzare a semnat un act in care scria: „ Eu, Iisus, fiul lui Iosif tâmplarul, vând pe robul Meu Toma, lui Abban”. În India, regele Gundafor i-a incredințat Sf Ap Toma sume foarte mari de bani, timp de doi ani, pentru construcția palatului, pe care însă acesta le-a împărțit in totalitate săracilor. Când regele Gundafor a venit să își vadă palatul, Sf Ap Toma i-a spus că într-adevăr i-a construit un palat de o neasemuită frumusețe, dar pe care regele nu îl poate vedea în timpul vieții, ci doar după ce va părăsi această viață, palat în care va locui cu bucurie, în veci! Regele, considerând că Toma și-a bătut joc de el, l-a trimis la închisoare, împreună cu Abban, care îl adusese. La scurtă vreme, fratele regelui, Gad, a murit și, ajuns în cer, îngerul Domnului l-a lăsat să aleagă în ce casă dorește să locuiască. Și-a ales cel mai frumos palat, dar îngerul i-a zis: acel palat aparține fratelui tău Gundafor și a fost construit din banii regelui, de către Toma. Domnul i-a permis lui Gad să se întoarcă pe pământ și să ceară fratelui său să-i vândă palatul cel minunat. Fratele reînviat i-a povestit toate acestea regelui Gundafor care, convins acum de existența și atotputernicia Domnului și de faptul că Toma constructorul este apostolul Său, i-a eliberat din temniță pe Toma și pe Abban și, împreună cu fratele său Gad, s-a botezat.

Cum în istoria Indiei, pană în sec al 19-lea, nu a existat nici un rege cu numele Gundafor, cartea Faptele lui Toma, datând din jurul anului 200, scrisă in limba siriacă în Edessa (Mesopotamia, azi orasul Sanli Urfa din sudul Turciei) și transmisă integral pană în zilele noastre în versiuni în limbile armeană, etiopiană, latină și slavonă, s-a considerat că este pură ficțiune, fără nici o valoare istorică.Insă în anul 1834, în nord-vestul Indiei (Punjab) și în Afganistan s-a descoperit un mare număr de monezi care aveau înscris, pe o parte, numele regelui Gundafor în limba greacă, iar pe verso în Pali. De asemenea, s-au descoperit și monezi cu numele fratelui său, Gad, precum si pietre cu înscrisuri– toate acestea datând de la mijlocul secolului întâi după Hristos, adică exact în perioada în care Sf Ap Toma și-a început misiunea sa asiatică, astfel încât relatările încep sa devină credibile și pentru oamenii de știință. Faptul că în prezent în nord-vestul Indiei nu mai există centre crestine puternice nu înseamnă că ele nu au existat, în decursul istoriei semnalându-se și situații în care, din diverse motive, s-au consemnat convertiri în masă la islam sau la budhism – de exemplu în Africa (Egipt, Etiopia), Arabia, Persia, Asia Centrală sau China.

Mai departe, cartea faptele lui Toma vorbește despre plecarea Sf Apostol Toma către alte meleaguri indiene, cufundate în adâncurile pagânătății, în Milapur și Kalamida, în sudul Indiei, acolo unde domnea regele Mazdai. În urma convertirii la adevărata credință a unui mare număr de supuși ai regelui, chiar și a reginei Terțiana și a rudei sale Migdonia, regele îl condamnă pe străinul Toma la moarte în chinuri, sfârșitul mucenicesc fiind primit cu bucurie de catre Sfântul Apostol, ca o slobozire și o răscumpărare din trup și o trecere spre viața cea veșnică, cu negrăitele sale bunătăți. Moartea mucenicească a Sf. Ap. Toma s-a petrecut în sud-estul Indiei, în Mylapore, azi un district al metropolei Chennai ( Madras), în data de 21 decembrie 72 dH, pe colina numită de atunci Muntele Sf Ap Toma.

Chennai, pe urmele Sf Ap Toma : My Lord and my God!

În Chennai ( fostul Madras), în sud-estul Indiei, prezența Sfântului Apostol Toma este extrem de vie! Creștinii care ajung aici căutând urmele pașilor Sfântului Apostol Toma se îndreaptă către trei centre, toate trei afișând pe bannere mari, ca un laitmotiv aceeași exclamație: „My Lord and my God!”- referire directă la momentul la care „necredinciosul” Toma, după ce pune degetul pe rana din coasta a Mântuitorului, I se închină, exclamând cu bucurie „Domnul meu și Dumnezeul meu!”(Ioan, 20,28), întărind astfel tuturor credința în Învierea Fiului lui Dumnezeu în trupul cu care a patimit, biruind moartea – suprema biruință a Luminii asupra întunericului! Cele trei locuri de pelerinaj din Chennai sunt:

Muntele Mic ( Chinnamalai) cu peștera în care Sf Ap Toma a locuit, ascunzându-se de urmăritorii săi. În peștera micuță se păstrează, în apropierea ferestrei, urma mâinii sfântului apostol, o palmă mare, care te face să te gândești la statura sa impunătoare… În imediata vecinătate se află o altă grotă, foarte mică, din care Sfântul Apostol scotea apa (izvorul tămăduitor al Sf Ap Toma) și tot aici , la intrare, în interior, se află sculptată de către Sfântul Apostol, în stâncă,o cruce despre care se spune că uneori sângerează, iar petele roșii apărute nu pot fi scoase cu nici un fel de substanță de curățat! Afară, in fața acestei mici grote, este o lespede de piatră cu urma tălpii Sfântului Apostol. Mica bisericuță a fost construită în anul 1559. Cei doi paznici creștini, un bărbat și o femeie, au fost foarte prietenoși, impresionați probabil că venim tocmai din România să ne închinăm apostolului „lor”.

Muntele Sf Toma este o colină situată la periferia orașului, în apropierea aeroportului, colină de pe care poți fotografia o panoramă foarte frumoasă a metropolei Chennai. Aici este locul în care Sf Ap Toma a fost martirizat. Locația se numea Mylapore și în secolul întâi era, într-adevăr, situată în afara cetății. Întreg muntele este acum un complex creștin, cuprinzând biserici, școală confesională, cimitir, statui creștine de mari dimensiuni, un fel de parc în miniatură – totul sub deviza mare, afișată chiar de la intrare ”Domnul meu și Dumnezeul meu!” Biserica veche este construită din anul 1523 de către portughezi. Noi am intrat într-o biserică micuță în care se află icoana Măicuței Domnului pictată la anul 50 de catre Sf Ap și Ev Luca, sfinte moaște ale Sf Ap Toma, precum și sfințenii aduse din Țara Sfântă și, ramânând singuri, ne-am rugat Sfântului Apostol, citindu-i Acatistul.

La final de zi, la Catedrala Sf Ap Toma era cât pe ce să nu mai ajungem, renunțând la vizită pentru ca știam ca este… catolică. Dar cand am ajuns în zona ei, ghidul nostru (hindus) a insistat atât de mult, încât ne-a fost jenă să refuzăm! A fost ca un fel de chemare a Sfântului Apostol Toma pentru noi, necredincioșii, pentru că într-adevar, locul este extrem de important! Catedrala a fost construită in anul 1606 peste mormântul ( gol) al Sf Ap Toma și este o mândrie pentru creștinii indieni să afirme că în lume există doar 3 catedrale construite direct peste morminte ale unor apostoli: Catedrala Sf Petru de la Roma , catedrala Sf Iacob cel Mare de la Santiago de Compostella (Spania) și această catedrală a Sf Ap Toma din Chennai. Dar până să găsim intrarea către mormântul Sfântului Apostol (aflată in spatele curții) am intrat pentru câteva minute în catedrală, unde urma să se oficieze o nuntă crestină. Conform ritualului lor, mireasa îmbrăcată in rochie albă de mireasă ( modelul cunoscut!) era în fața altarului și aștepta, linistită, venirea alaiului cu mirele, în biserică fiind la acel moment doar câteva persoane, probabil din familia ei.


Nu ne-am putut abține să nu facem câteva fotografii ale participantelor la ceremonie, îmbrăcate în tradiționalele sariuri pline de culoare… Am coborât apoi treptele către mormântul Sfântului Apostol, loc în care se fac multe minuni și în ziua de astăzi, apoi am mers în micuțul muzeu alăturat, în care am descoperit, expuse într-o vitrină, vârful lancei cu care a fost omorât  Sfântul Apostol, precum și sfinte moaște ale acestuia. Presa vremii a consemnat că în timpul puternicului tsunami din anul 2004, când coastele Chennaiului au fost măturate de valuri uriașe, ucigașe, această catedrală, în care deja erau adăpostite persoane sinistrate, nu a fost nicicum atinsă, deși se află la doar cațiva metri de mare, iar apa a lovit toate clădirile dimprejur. Minunea este pusă pe seama Sf Ap Toma, despre care se povestește că la un moment dat în timpul vieții sale a scos din apă un copac uriaș, căzut acolo și care nu a putut fi mișcat nici de către un elefant, dar Sfântul Apostol l-a tras folosind brâul său. Preotul paroh afirmă în interviu că o bucată din acest copac a fost înfiptă de către Sf Ap Toma într-un loc care acum este exact în fața actualei intrări dinspre plajă a catedralei, spunând că de acest punct apa nu va trece niciodată!

Moaștele Sf Ap Toma au fost luate de către un negustor și duse la Edessa, Mesopotamia, în jurul anului 200 (ocazie cu care a fost scrisă acolo și cartea Faptele lui Toma). În anul 1144 Edessa a fost cucerită de musulmani, iar sfintele moaște, luate de cruciați, au stat pentru o scurtă vreme în insula Chios din Grecia, pentru ca la 6 septembrie 1258 să ajungă în Italia, la Ortona, unde pot fi venerate și astăzi; Sf Apostol Toma este protectorul acestui oraș italian. Un deget al Sf Ap Toma se afla și la Biserica Sf Nicolae de la Bari.

Biserica Ortodoxă Indiană / Biserica Siriană Ortodoxă Malankara s-a autodenumit încă de la începutul existenței sale ca fiind Biserica Sfantului Toma, iar sfântul apostol este declarat astăzi sfântul patron al Indiei, Sri Lanka și Pakistanului – dar și protectorul arhitecților, constructorilor, dulgherilor, pietrarilor, topografilor, geometrilor, al teologilor, al nevăzătorilor sau al… persoanelor care se îndoiesc ( „necredincioșilor”). Este sărbătorit de către biserica noastra în Duminica Tomii (prima duminica dupa Paști), în 6 octombrie (Sf Ap Toma) și în 30 iunie (împreuna cu toți ceilalți apostoli, la soborul Sfinților Apostoli). Biserica Indiană l-a sărbatorit timp de secole pe Sf Apostol Toma în data de 21 decembrie, data martiriului său, dar pentru că această dată este in Postul Crăciunului, sărbătoarea a fost schimbată la data de 3 iulie, dată la care sfintele moaște au fost transferate din Mylapore (Chennai) în Edessa ( Mesopotamia).

„Toma cel minunat a deschis izvorul dogmelor, Stăpâne, celor de Dumnezeu înțelepțiți : că de coasta Ta atingându-se, îndoite lucrări și îndoite firi împreună a cunoscut și a strigat: Tu ești Dumnezeul meu și Stăpanul, Tu și Domnul măririi, Cel ce pentru mine trup Te-ai făcut. ” (Stihira la Doamne strigat-am, 6 octombrie).Sfinte Apostole Toma, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi, atât de puțin credincioșii…

Bisericile Coptă (Egipt), Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană fac parte din grupa Bisericilor vechi-orientale. Acestea își păstrează în titulatura oficială numele „ortodox”, dar nu sunt comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia; s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat.Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține, conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ – firi), omenească și dumnezeiască, „nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate”. Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).

Deși începând cu secolul al XX-lea se poartă un dialog teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.

Maria Chiculescu
Miriam Turism

http://www.crestinortodox.ro/

Categories: Hramuri, ORTODOXIE Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.