Acasă > BISERICA ELADEI, Cuvinte de folos > ÎPS NICOLAE, MITROPOLIT DE MESOGAIAS ŞI LAVREOTIKIS: DESPRE IERTARE

ÎPS NICOLAE, MITROPOLIT DE MESOGAIAS ŞI LAVREOTIKIS: DESPRE IERTARE

DESPRE IERTARE

Predica din cadrul Vecerniei Iertării (Duminica lăsatului sec de brânză), despre virtuțile sufletului: iertarea, cedarea, îngăduința, lărgirea inimii, anahoreza, deschiderea minții, perihoreza dumnezeiască 

Înalpreasfinţitul Nicolae, Mitropolit de Mesogaías şi Lavreotikís 
  

nik mes lavr

Iubiții mei frați,

Cântări de slavă, laudă și binecuvântare pentru numele Preasfântului Dumnezeu ies din gurile și sufletele noastre în aceste zile, în care ni se oferă din nou această ocazie unică și binecuvântată de a păși în perioada Postului Mare. Într-o asemenea zi ne adunăm cu toții ca să pornim împreună, ca un singur trup, în această binecuvântată călătorie, în acest binecuvântat traseu pe drumurile și cărările sfântului post, cu scopul de a ajunge încă de astăzi, așa cum ne anunță frumoasele tropare pe care le-am auzit, la bucuria, binecuvântarea și slava Învierii. Cu toții descoperim în adâncul sufletului nostru dorința arzătoare de a trăi bucuria acestei mari sărbători a Paștelui, pentru a ajunge fiecare din noi la Învierea sa personală. Rătăcind prin această lume, în ciuda greutăților, a necazurilor, a conflictelor lăuntrice și exterioare, încercăm și noi să ne atingem scopul, să ajungem încet-încet și cu răbdare la destinația noastră, să ne așezăm un pic sub umbra copacilor, pentru a ne răcori puțin sufletul și a ne lumina mintea și astfel, întăriți, să ne continuăm drumul.

Pornim așadar la acest drum binecuvântat, care începe în seara Duminicii lăsatului sec de brânză cu această preafrumoasă slujbă a Vecerniei, care este numită Vecernia Iertării. Văd că au venit foarte mulți preoți, am numărat aproximativ 60 în momentul în care au sosit. Toți aceștia au săvârșit slujba vecerniei la bisericile lor, apoi și-au lăsat parohiile și au venit aici, ca să fim toți împreună, clerici și mireni, pentru a ne împăca, pentru a ne strânge mâinile, pentru a ne cere iertare unul de la altul și a ne continua drumul. Toate troparele din aceste zile fac trimitere la această nevoință. În fața noastră se află, așa cum am mai spus, frumoasa perioadă a Postului Mare, presărată cu slujbe unice. Să vorbim oare despre Liturghia darurilor mai înainte sfințite, despre Paraclisul Maicii Domnului, despre marele canon, despre Pavecernițele mari, despre primele cinci duminici, despre slujba Imnului acatist? După cum vedeți, avem o mulțime de ocazii pentru a ne răcori sufletele cu apa care izvorăște din aceste preafrumoase slujbe. Și, deși avem toată această aleasă cină întinsă în fața noastră, nimic nu va putea să ne odihnească sufletul și să transforme dorința noastră în experiență, dacă nu este îndeplinită o anumită condiție: cultivarea virtuților. De aceea, an de an tot vorbim despre virtuți. Anul trecut am discutat despre cele patru virtuți prezente în troparele pe care le vom auzi în zilele următoare. Am vorbit despre virtuțile pomenite în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: «[…] iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale».

Azi dimineață, la laude, am ascultat un tropar care ne anunță următoarele: «Călătoria virtuților s-a deschis. Cei ce voiți să vă nevoiți, intrați!». Așadar, Biserica ne adresează următoarea chemare: s-a deschis calea cultivării virtuților. Cel care vrea, să intre, încingându-se cu nevoința cea binecuvântată a virtuților, care ar trebui să împodobească viața fiecăruia dintre noi. De asemenea, alt tropar zice: «Sosit-a vremea începutului luptelor celor duhovnicești». E ca și cum ne-ar zice: poate că ne-am relaxat, că am devenit indiferenți, că ne-am lăsat duși de val, că ne-am făcut indolenți. Însă a sosit vremea în care Biserica ne oferă din nou ocazia de a ne nevoi mai mult, îndemnându-ne să pornim pe acest drum, să începem această nevoință, fiecare cum poate și în măsura puterilor și dispoziției sale, numai nu pierdeți această ocazie. Acesta este sensul troparelor amintite mai sus. Și, de la bun început, ne vorbește despre mari virtuți; ne vorbește despre milostenie, despre rugăciune, despre iertare, despre credință. Credința noastră trebuie să fie ca un zid, iar rugăciunea noastră ca un coif, ca o platoșă, și așa mai departe, așa cum se menționează în tropare.

Inspirându-se din textele scripturistice, imnografii nu se sfiesc în a descrie posibilitățile pe care le are fiecare din noi, iubiții mei frați, de a intra, de a lucra în acest binecuvântat laborator de virtuți, care este Postul Mare. Biserica ne va vorbi despre virtuți și în Săptămâna Mare, cu prilejul pericopei evanghelice referitoare la cele zece fecioare. Iată ce spune o cântare din această zi: «De lenea sufletului meu dormitând eu, Mire Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din virtuți, și m-am asemănat fecioarelor celor neînțelepte, trândăvind în vremea lucrării». Cu alte cuvinte, am adormit duhovnicește, am devenit trândav, și nu am păstrat aprinsă candela virtuților. Așadar din nou ni se vorbește despre virtuți. De altfel, pe toată durata Postului Mare, troparele ne amintesc de virtuți. Dacă în această primă săptămână ne vorbesc despre virtutea postului, în următoarea săptămână ne vor vorbi despre milostenie, apoi iar despre post, despre rugăciune, etc. Deci m-am gândit că anul acesta, cu ocazia Vercerniei Iertării, ar fi foarte frumos să abordăm din nou subiectul virtuților, pentru a «fotografia» starea în care se află sufletul nostru și a analiza puțin relația noastră cu Dumnezeu. Oricâte Sfinte Liturghii ale darurilor mai înainte sfințite am săvârși, oricât post am ține, oricât de mult am merge la Biserică să ne împărtășim, dacă nu cultivăm virtuțile, dacă ne lăsăm stăpâniți de diverse patimi, sentimente și pofte necuviincioase, nu este posibil să gustăm din această binecuvântată perioadă duhovnicească, care este rezumată minunat în antifoanele, adică în psalmii care se cântă la strană.

Pentru astăzi m-am gândit să vorbim despre virtutea, de la care și-a luat numele și vecernia pe care tocmai am săvârșit-o, și anume despre virtutea iertării. Sfinții Părinți ai Bisericii ne vorbesc despre ceva foarte important, ceva care izvorăște din experiența și din mintea lor luminată, și anume despre lărgirea spațiului sufletesc. Ce înseamnă acest lucru? De multe ori vedem că sufletele noastre sunt înguste, strânse, sărace, neprimind nimic, în afară de egoismul nostru propriu, și pe nimeni, în afară de propria noastră persoană. Nu încape nimic altceva în ele decât numai slujirea slugarnică a voinței noastre egoiste.

Să vedem deci câteva virtuți referitoare la lărgirea sufletului, începând chiar cu virtutea iertării. Și oare ce înseamnă a ierta? Înseamnă a deschide ușa sufletului nostru, pentru a-i face loc să intre celui care ne-a supărat, celui care ne-a mâhnit, celui care ne-a amărât, celui care este total diferit față de noi și care ne deranjează. Acest lucru este esențial. De aceea, încă de la începutul Postului mare, Biserica ne oferă ocazia de a ne ierta unii pe alții. Drept pentru care se adună toți credincioșii laolaltă, pentru a-și împărți îmbrățișarea iertării. Să pornim deci la drum fără să avem nimic care să ne despartă, care să ne amărască, care să ne împartă. Să nu pășim pe acest drum singuri, ci toți împreună, uniți într-un cuget. Sursa şi continuarea: pemptousia.ro

Categories: BISERICA ELADEI, Cuvinte de folos Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.