Maica Siluana vă răspunde:
DUMNEZEU NU PEDEPSEŞTE AŞA CUM AM FACE-O NOI DACĂ AM FI ÎN LOCUL LUI
Dacă omul are în sufletul său „binele“, de ce să se teamă de Dumnezeu? Să se teamă de Dumnezeu cel care păcătuieşte cu intenţie, cel care greşeşte ştiind că greşeşte şi nu se poate abţine la ispita diavolului. Mie nu mi-e frică de Dumnezeu. Mi-e frică de oameni, dintre care unii îţi bagă în inimă cuţitul de trei ori cât ai zice peşte. Dumnezeu este Bun şi Mare. Te apără şi El cât poate. Nu te poate însă apăra de trimişii diavolului pe pământ, care te înjunghie fără nici o remuşcare. Dacă pe ei nu-i pedepseşte de 2.000 de ani, de ce m-ar pedepsi pe mine Dumnezeu? Cu diavolul risc să am probleme, diavolul coborât printre noi. Chiar Pitagora ne-a spus acum 2.500 de ani: „Nu te teme de zei, teme-te de oameni“. Şi bine a zis.
***
Omule drag,
Mult adevăr este în ceea ce spui, dar încă şi multă confuzie şi neştiinţă.
În primul rând, este adevărat că tu şi toţi cei care au „binele“ în suflet nu aveţi de ce să vă temeţi de Dumnezeu ca de oamenii care-ţi „bagă în inimă cuţitul de trei ori cât ai zice peşte“. Frica de Dumnezeu înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Ea este începutul înţelepciunii şi aceasta se dobândeşte ca dar de la Dumnezeu dacă o cerem şi facem cele de cuviinţă ca s-o păstrăm şi s-o cultivăm.
Apoi, este adevărat că Dumnezeu nu pedepseşte aşa cum am face-o noi, dacă am fi în locul Lui. Şi este la fel de adevărat că acest lucru dă mult curaj celor care au „răul“ în inima lor şi, de multe ori, îi aruncă în deznădejde pe cei care aleg să facă „binele“. Şi acest lucru ar trebui să ne dea de gândit cu privire la sensul vieţii noastre pe pământ. Că doar Dumnezeu nu ne-a adus la existenţă, deşi ştia că vom cădea în neascultare, ca să ne pedepsească sau să ne lase să ne „facem de cap“ fără să ne pedepsească! Nu la pedeapsă s-a gândit şi se gândeşte Dumnezeu, ci la noi, la noi, toţi oamenii şi la fiecare în parte, şi la bucuria noastră de a fi cu El şi ca El.
El a făcut şi face mereu, şi mereu totul ca fiecare dintre noi să-L primească pe Fiul Său făcut Om şi pe Duhul Său cel Sfânt dăruit nouă în Biserică, şi aşa să primim puterea să ne facem, şi noi, fii în Fiul. Restul e ceea ce face omul care se leapădă, sau se îndepărtează, de Dumnezeu, momit de diavolul vrăjmaş, şi duce la durere şi scrâşnire a dinţilor.
Când descoperim asta, nu mai pierdem vremea temându-ne de oamenii care ne pot înjunghia, pentru că El e cu noi şi ne păzeşte sau îndură cu noi cele pe care le pătimim, şi prezenţa Lui simţită e mai dulce decât viaţa şi plăcerile ei trecătoare. Cu El, ce numeam înainte moarte nu e moarte, ci trecere la viaţa mai adevărată, pentru a aştepta împreună cu El şi cu sfinţii Lui învierea de obşte la Viaţa cea fără de sfârşit în bucuria şi desfătarea pentru care am fost creaţi de Dumnezeu.
Abia când ajunge omul să „guste şi să vadă că bun este Dumnezeu“ va descoperi ce este frica de Dumnezeu şi va învăţa înţelepciunea, care pentru înţelepciunea lumii acesteia este nebunie.
Până atunci, om drag, bine faci că te temi de vrăjmaşul diavol şi bine vei face dacă nu vei lupta de unul singur cu el, ci împreună cu Dumnezeu, şi cu sfinţii Lui, şi după rânduiala de două mii de ani a Sfintei Sale Biserici. Iată, Sfântul şi Marele Post te face ostaş de veghe la propria ta fericire de acum şi din veci. Învaţă să urăşti păcatul şi să-L iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele, aşa cum ne porunceşte El, refuzând să confunzi diavolul cu vreun om, oricât de „rău“ ar fi. Învaţă să urăşti păcatul şi să-i iubeşti pe păcătoşi, şi Domnul te va învăţa frica cea bună. Această frică e frica de a-L întrista pe Dumnezeu, frica de a nu-L cunoaşte aşa cum ni se descoperă El în Biserică, frica de a nu auzi de la El în ceasul Judecăţii: „pe tine nu te cunosc“!
Domnul să ne ajute, şi pe noi, şi toţi oamenii, să ne pregătim cu responsabilitate pentru ceasul acela şi, cu mila Lui, să intrăm în bucuria cea veşnică.
Cu dragoste în Domnul,
Maica Siluana
Sursa: doxologia.ro
Nu exista aceasta dualitate Dumnezeu – diavol. El este atotputernic, in deznadejde sau in teama de vrajmas sa nu picam atat timp cat avem prezenta divina alaturi :).
Oamnei iubitori:
Eu pacatosul graiesc, dar poate este mai bine pentru cei care se indoiesc sa fi avut calus si sa tac, de aceea va indemn la pace si sa nu se infioare nimeni! Mai mare pedeapsa decat sa isi vada omul pacatul sau nu este si mai mare durere decat sa ii vezi pe fratii tai pacatuind si sa ii lasi liberi pentru ca Dumnezeu a randuit asa si daca ai dragoste adevarata fata de El nu poti decat sa ii lasi liberi si cu binecuvantarea Lui sa ii mustrii din cand in cand, dar nu prea desc ca ii faci pe plac celui necurat, ii poticnesti si pleaca, pentru ca cel necurat stie ca asta te doare si daca nu mai are putere asupra ta, cauta putere asupra fratilor tai! Dar aceasta pedeapsa e binecuvantare, precum si aceasta purtare a fratilor nostrii!
Binecuvantarea Lui Dumnezeu prin care ne-a lasat liberi sa alegem, dar ne-a spus Cuvantul si asta va rog fratilor si surorilor sa nu uitati si sa il ascultati si sa il priviti in adevar!
De aceea spun pentru fratii mei invatatori si pentru cei care vor sa il vada, tot citatul:
„Frica de Dumnezeu este inceputul credintei, dar nebunii socotesc inteleptiunea invatatura”
De aceea singura frica pe care trebuie sa o avem fata de Dumnezeu este sa nu incalcam Cuvantul Lui si tot ceea ce facem sa facem cu dragoste, nu pentru o rasplata in ceruri sau pe pamant! Adica sa nu mintim sa nu ne ascundem si va veni si dragostea, daca cu dragoste ne vom marturisi. De aceea sa nu facem invatatura din Cuvant, pentru ca sa nu facem invatatura din intelepciune! Ca sa nu antrenam oamenii cu circumstante atenuante de scuze in fata fratilor. Ce am facut? Sunt primul care am facut? Tocmai ca sa fii ultimul iti spun ca nu esti primul si nu esti primul care imi face mie asa si vreau sa nu mai faci! Daca minti, pe tine te minti, daca ma urasti pe tine o sa ajungi sa te urasti pentru ca o sa vrei sa te lupti cu mine si eu nu ma lupt cu tine, ci eu am dragoste fata de tine! Dar asta nu se invata si nici nu se spune ca un text, asta vine de la binecuvantare! Dumnezeu ne avertizeaza ca a ingaduit celui necurat sa vina la om, dar nu are putere asupra deciziei omului daca accepta pe cel necurat sau nu!
Veti ajunge sa iertati voi pe fratii vostrii, dar ei sa nu isi poata ierta gresala!
Le scriu uneori celor invatati si nu imi raspund, pentru ca m-au judecat deja, dar cine sunt eu sa ii cert pentru asta sau sa ii judec la randul meu si sa ma intreb de ce nu au facuto si iata ca deja m-am si intrebat, marturisindu-ma?!
De aceea indemn la pace si amintesc doar Cuvantul, nu ma chinui sa fac vreo lege din el, pentru ca acest Cuvant a fost lasat de Dumnezeu prin Iisus Hristos pentru mantuire nu pentur legi, pentru ca sa nu invete cel necurat cum sa ne faca sa ne poticnim in legi!
De aceea biserica a spus Cuvantul si adevarat lucru este acesta, dar legile bisericii sunt ale bisericii si o sa dau bisericii ce se cuvine bisericii, dar nu uitati ca Templul Lui Dumnezeu este in voi!
Sunt Ortodox, pentru ca sa nu va tulbure nimic din ceea ce spun si spun ca si cum nu as spune eu, dar folositi legea pentru ca sa ajungeti sa simtiti dragostea cea Mare, sa nu o luati ca si pe o lege a acestui pamant, ca sa nu va poticniti intro lege a acestui pamant!
„Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi* dracii cred… şi se înfioară!”
Sa luam aminte cu liniste si pace la Cuvant si cu dragoste sa il implinim!