Acasă > APOLOGETICA, BISERICA UCRAINEI, PATRIARHIA ECUMENICĂ, PATRIARHIA MOSCOVEI > Mitropolitul Antonie de Borispol: „Patriarhia Ecumenică acţionează în Ucraina precum un partizan!”

Mitropolitul Antonie de Borispol: „Patriarhia Ecumenică acţionează în Ucraina precum un partizan!”

borisbol romfea

Mitropolitul Antonie de Borispol:

„Patriarhia Ecumenică acţionează în Ucraina precum un partizan”

Duminică, 25 noiembrie 2018

Interviu realizat de Emilios Polygenis

Înaltpreasfinţitul Mitropolit Antonie de Borispol al Biserici Ortodoxe din Ucraina a acordat un interviu Agenției de Știri Bisericești Romfea.gr.

Înaltpreasfinţitul, în interviul său, s-a referit la rezultatele întrunirii Sinodului Bisericii Ucrainene din 13 noiembrie 2018 şi la poziţia Mitropolitului Simeon de Viniţa.

De asemenea, Înaltpreasfinţitul și-a exprimat nelămurirea legată de motivul tăcerii Sfântului Munte în privința unei situații atât de serioase și a subliniat neplăcerea clericilor și a laicilor de a-l vizita.

Mitropolitul Antonie s-a referit și la poziția statului ucrainean după Sinod, la perceperea evenimentelor de către credincioși, dar și la poziția schismaticilor. 

Citiţi mai jos interviul Înaltpreasfinţitului:

Înaltpreasfinţite, pe 13 noiembrie s-a întrunit Sinodul Ierarhiei Bisericii Ucrainene. Care au fost principalele rezultate ale acestei întruniri?

Mai înainte de toate, Sinodul Ierarhiei Bisericii noastre, prin hotărârile sale, a mărturisit şi confirmat unitatea internă a Bisericii noastre.

Știm că reprezentanții statului nostru, care promovează ideea autocefaliei, au promis Patriarhiei Ecumenice că, chipurile, 20 – 25 de arhierei ai Bisericii noastre sigur vor merge la așa-zisul „sinod unionist”, în cadrul căruia ar trebui să se alcătuiască o nouă „Biserică unitară”.

Dacă nu 20, atunci cel puțin 10 arhierei sigur vor merge, – așa credeau și în Fanar.

În mass-media s-a scris că în aceste zile, la Kiev, s-a aflat în secret Mitropolitul Emanuil al Franței în scopul de a pregăti „sinodul unionist”.

Însă, în realitate, doar un singur episcop, adică Mitropolitul Simeon de Viniţa, a refuzat să semneze hotărârile Sinaxei Ierarhiei noastre.

Această poziție a Mitropolitului Simeon a provocat proteste puternice din partea clericilor din Sfânta sa Mitropolie (aproximativ 50 de preoți din orașul Viniţa au protestat și o mulțime de laici i-au susținut), astfel încât Mitropolitul Simeon, chiar dacă el însuși nu a semnat hotărârile, a fost nevoit să dea o declarație oficială că, cu toate acestea, hotărârile Sinodului Ierarhiei sunt obligatorii pentru întreaga Biserică a Ucrainei, inclusiv pentru Sfânta Mitropolie de Viniţa. 

A spus aceasta, deoarece a înțeles că este în pericol să-și piardă eparhia, care nu-l urmează în această chestiune. Acest lucru înseamnă că ideea „autocefaliei constantinopolitane” nu este agreată de poporul și clerul Bisericii noastre.

Nu există „milioane” de credincioși, care, chipurile, așteaptă Tomosul de Autocefalie, așa cum spune mass-media noastră, dar și Patriarhul Bartolomeu, care – după cum se vede – deja în mod oficial a adoptat logica schismaticilor noștri.

De ce spun asta? Deoarece astăzi, din gura Patriarhului Constantinopolului auzim aceleași afirmații și aceeași argumentare, pe care o auzeam de ani de zile de la schismaticii noștri.  

Presupun că așa cum această ideologie a provocat schisma în Ucraina, la fel provoacă deja probleme și la nivel interortodox.

Aș vrea să amintesc aici fragmente din scrisoarea Preafericitului Arhiepiscop Anastasie de Tirana, Durres și al întregii Albanii adresată Patriarhului Chiril al Moscovei, care au fost publicate în presa bisericească, în care Arhiepiscopul Anastasie a spus că în loc să avem unitatea ortodocșilor în Ucraina, vom ajunge la pericolul spargerii unității Ortodoxiei universale.

Luând în considerare toate acestea, Sfântul Sinod a emis comunicatul în care se spune că autocefalia astăzi nu reflectă nevoile bisericești interne, ne este impusă din exterior și Biserica noastră nu va lua parte la „sinodul unionist”, nu se va uni cu schismaticii fără ca aceia să se pocăiască.

Avem impresia că statul nostru împreună cu schismaticii și Patriarhia Ecumenică vor să smulgă o oarecare parte din Biserica noastră canonică. Dar și Biserica noastră și-a arătat unitatea și integritatea.

Dar în mass-media ucraineană se transmite că, chipurile, există 15 împuterniciri de la unii Mitropoliți, care ei înșiși nu vor merge la „sinodul unionist”, dar vor împuternici pe cineva să voteze în numele lor? 

Am citit aceste informații. Sunt închipuiri. Altfel, atunci şi „sinodul unionist” s-ar putea face prin Internet sau pe Skype. De ce să depună efortul de a veni până la Kiev? Dar vorbind serios, vreau să spun două lucruri. Primul. Chiar dacă e valabil acest lucru pe care l-ați spus, faptul acesta arată în ce moduri viclene vor să facă aceste nelegiuiri.  

Și acest fapt nu face cinste mai întâi de toate Patriarhiei Ecumenice care s-a amestecat în această istorie.

Și al doilea. Dacă vreunul din Episcopi va merge acolo, la „sinod”, credincioșii și preoții lor vor fi primii care nu-i vor lăsa să se întoarcă în Mitropoliile lor, cum am văzut deja în Viniţa, dar și într-o altă Mitropolie, al cărei Episcop a făcut niște pași greșiți. Își vor pierde Mitropoliile și vor rămâne cu nimic. 

Toate acestea înseamnă că tema „autocefaliei constantinopolitane” nu-și găsește sprijin în poporul nostru credincios și nu este rezultatul acțiunilor Moscovei, așa cum fals se spune în mod oficial.

 

Ce poziție a adoptat statul dumneavoastră după Sinod?

Autoritățile de stat desfășoară tentative de a-i speria pe episcopi și pe preoți. În ultima săptămână în mass-media ucraineană au apărut zeci de articole cu acuzații murdare (învinuiri) la adresa unor episcopi și preoți de-ai noștri cunoscuți în societate.

Pe lângă acestea, reprezentanții Serviciului de Securitate îi cheamă pe episcopii noștri la discuții.  

Nu este încă prigoană împotriva Bisericii noastre, așa cum era în epoca sovietică, s-au schimbat vremurile, dar se subînțelege ce vor de la noi. Exercită presiune.

Dacă ne-ar presa doar statul sau alte puteri nebisericești, nu ar fi fost pentru noi atât de jignitor și nu ne-ar fi durut, întrucât cunoaștem istoria Bisericii și ne amintim prigoanele.

Dar când o face sau contribuie sau ia parte în secret la aceste proceduri o altă Biserică Locală, mă refer la cea a Constantinopolului, este foarte greu din punct de vedere duhovnicesc și psihologic pentru noi să o primim.

Patriarhia Ecumenică acționează în Ucraina ca un partizan, pe ascuns, ignorând Biserica canonică cu milioane de credincioși, 12.500 de parohii, 90 de Episcopi, 5000 de monahi, ignorând Biserica mare și canonică și luând partea acelora care fac presiuni asupra Bisericii noastre.

Toate acestea pe care le face Fanarul le face împreună cu conducerea politică a țării noastre.

Ieri președintele Ucrainei, dl. P. Poroşenko, a anunțat că pe 27 noiembrie va merge în Fanar pentru a lua parte la întrunirea Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice un funcționar de stat, dl. Pavlenko, care, așa cum se spune, va participa la elaborarea finală sau confirmarea textului Tomosului.

Într-un fel sau altul, observăm lucruri ciudate, când e vorba ca funcționari de stat, mireni, să ia parte la întruniri ale Sfântului Sinod al unei Biserici și încearcă să reglementeze chestiuni bisericești.  

Păcat că vedem acest comportament ciudat la Patriarhia Constantinopolului.

Noi nu suntem de acord cu aceasta și nu vom accepta intervenția politicienilor în chestiunile bisericești.

Cum vede și cum percepe aceste fapte poporul evlavios simplu și clerul?

Observ în această perioadă ceva foarte ciudat , dar și un fenomen dureros.

Aceste acțiuni ilegale ale Patriarhiei Ecumenice discreditează în ochii poporului credincios și ai clerului nostru nu doar Patriarhia Ecumenică, ci și întreaga Ortodoxie de limbă elenă.

Preoții noștri îmi spun că acum mulți credincioși spovedesc la duhovnicii lor gândurile negative la adresa Patriarhiei Ecumenice din cauza acțiunilor ei în Ucraina.

Înțeleg credincioșii noștri că aceste gânduri nu sunt bune pentru un creștin, de aceea le și spovedesc.

Unii preoți, cărora le plăcea să slujească în veșminte elene, le scot și se îmbracă în cele rusești.

Unii clerici ai noștri mergeau des în Sfântul Munte, acum observ că nu mai au o mare dorință de a mai merge.

Sunt nedumeriți Părinții, de ce tace Sfântul Munte? De ce nu spun nimic Părinții Aghioriţi, văzând cum sunt încălcate bazele canonice ale Ortodoxiei universale? 

În general, observ că se naște o oarecare antipatie împotriva tuturor lucrurilor elene. Credincioșii noștri simt durerea că au fost trădați de cei de o credință cu ei, adică de Patriarhia Constantinopolului, care a împlântat cuțitul în spatele Bisericii noastre. 

Credincioșii noștri au senzația că au fost trădați. Și această durere este cea mai puternică și de nesuportat decât toate disputele și conflictele cu schismaticii și uniații, pe care le-am trăit în ultimele decenii.

Observăm, așadar, protestul tăcut la un nivel simplu, cotidian, o oarecare îndepărtare de bogata și frumoasa tradiție eleno-ortodoxă.

Nu vreau să spun că acestea sunt fenomene de masă, dar tendințele sunt acestea. Cred că este o problemă foarte serioasă, întrucât rupturile la nivelul poporului simplu sunt foarte puternice și pe termen lung. 

Din acel motiv, ceea ce face Fanarul în Ucraina, din păcate, se reflectă asupra întregii Ortodoxii de limbă elenă, şi vorbind mai larg – atinge întreg Trupul Ortodoxiei.

Sperăm să se înțeleagă acest lucru în lumea de limbă elenă și noi toți, cu ajutorul lui Dumnezeu, să găsim puteri duhovnicești să le depășim.

Cum se comportă schismaticii în această situație?

Schismaticii nu s-au schimbat. Schismaticii au înțeles ridicarea anatemelor și a caterisirilor lor nu ca pe o alipire a lor la Biserică, ci ca pe o recunoaștere de către Biserică a – chipurile – corectei lor poziții, pentru care au făcut schisma.

Ce înseamnă faptul că Patriarhia Ecumenică i-a recunoscut pe schismatici? Înseamnă că și-a schimbat poziția sa Biserica, dar nu s-au schimbat schismaticii.

De ce este nevoie de pocăința păcătoșilor sau schismaticilor în Biserica? Ca să-și schimbe mintea. Cuvântul elen pentru  „pocăință” («μετάνοια») înseamnă schimbarea minții.

Trebuie ca schismaticii să se schimbe și nu să constrângă Biserica să se schimbe aceasta.

Cu alte cuvinte, un păcătos, în loc să se pocăiască, în loc să-și schimbe viața în fața  lui Dumnezeu, vrea ca Însuși Dumnezeu să se schimbe în fața lui.

Și dacă îi va primi Biserica pe păcătoși fără schimbare, ce se va întâmpla?

Îmi amintește de parabola evanghelică a Domnului despre invitații la nuntă, când a venit împăratul „ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut” (Matei 22, 11-12).

Nu îi va primi Biserica pe nepocăiți la sânul ei. Dacă îi primește, îi va alunga.

Vedem că schismaticii nu s-au schimbat din 11 octombrie, când Patriarhia Constantinopolului a luat deciziile ei.

Schismaticii rămân ostili, agresivi la adresa Bisericii noastre.

Acest lucru l-au înțeles și l-au confirmat deja Bisericile Ortodoxe ale Serbiei și Poloniei și le suntem recunoscători.

Pe lângă acestea, schismaticii, pe care i-a recunoscut Patriarhia ecumenică, nu au preoția și arhieria fără impedimente (sunt opriți de la cele sfinte).

Dacă celelalte Biserici Ortodoxe Locale nu spun „nu”-ul lor categoric, așa cum l-au spus deja Bisericile Serbiei și Poloniei, atunci mâine vor fi nevoite să coliturghisească cu oameni, care nu au și nu au avut niciodată hirotonie canonică.

La începutul schismei, hirotoniile episcopilor schismatici le-au făcut unii aventurieri, care nu erau nici măcar preoți, i-au înșelat pe primii schismatici și i-au „hirotonit” în „demnitatea arhierească”, aveau și probleme de natură morală.

Vreau să menționez că, începând din primăvara anului 2018, când a început toată această istorie cu Tomosul, niciuna dintre Bisericile Autocefale Locale nu și-a exprimat acordul cu acțiunile Patriarhiei Ecumenice în Ucraina.

Poziția Bisericilor Serbiei și Poloniei, care au refuzat să recunoască legalizarea schismaticilor ucraineni, ne arată și ne dă speranța că niciuna dintre celelalte Biserici nu va avea altă poziție, care să difere de poziția celor două Biserici în cauză.

Aceasta înseamnă, după părerea mea, că Patriarhia Ecumenică, dacă nu-și schimbă părerea, se îndreaptă cu certitudine spre un impas.

Să se oprească, să deschidă dialogul cu noi și cu Biserica Rusă și cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Locale.

Împreună vom găsi soluția. Suntem pregătiți pentru dialog. Altfel ne vom pierde cu toții și în primul rând Patriarhia Constantinopolului, dar și întreaga Biserică Ortodoxă.

 

Traducere: www.acvila30.ro  ; sursa: romfea.gr

 

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.