Acasă > Cuvinte de folos, Mari duhovnici > O minune din ziua de prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi povestită de bătrânul Iustin Pârvu

O minune din ziua de prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi povestită de bătrânul Iustin Pârvu

O minune din ziua de prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi povestită de bătrânul Iustin Pârvu

parintele-Iustin-Parvu-1024x682

Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neînsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morţi…

Sursa: „Din temniţe spre sinaxare – despre mucenicii prigoanei comuniste”, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008.

Sursa: http://www.pemptousia.ro

Categories: Cuvinte de folos, Mari duhovnici Tags:
  1. Ion
    ianuarie 30th, 2012 la 19:53 | #1

    Vedeti sa nu va cateriseasca ca ati dat un articol despre Parintele Justin….

    • ianuarie 30th, 2012 la 23:31 | #2

      Nu am înțeles deloc comentariul dumneavoastră total deplasat față de subiect! Nu are cine și nici cum să ne caterisească, căci spre luminarea minții dvs, NU facem parte din cler! Am mai auzit astfel de ciudățenii, tocmai de aceea considerăm că poate este necesar a vă aduce la cunoștință cele spuse mai sus. Nu de alta, însă de la astfel de lucruri aruncate fără a ști ceva despre noi și până la înșelare, chiar prostie…e cale scurtă!

      Neștiința este unul dintre cele mai mari păcate! Aruncarea unor vorbe aiurea, ca în cazul frăției tale, poate avea mai multe cauze, mult mai urâte… sper să fie doar neștiința!

      Domnul să vă înțelepțească!

  2. Lucia
    ianuarie 30th, 2012 la 22:19 | #3

    Rugaciunile matale, Parinte Justin, sunt la fel de puternice, poate chiar mai puternice. DE CE nu credeti in DUMNEZEU – CUVANTUL cu HAR?

  3. ianuarie 31st, 2012 la 03:17 | #4

    Ion, Acvila si Lucia…fine suntetzi?

    • februarie 1st, 2012 la 20:25 | #5

      Relena1, în calitate de administrator al acestui blog am și datoria de a modera unele comentarii. Spun unele, întrucât nu toate merită a fi făcute publice, iar motivele sunt diverse!
      Când vrei să trimiți un comentariu la un articol, îl trimiți pentru a-ți exprima părerea, gândurile referitoare la subiectul în cauză, îl trimiți cu scopul de a pune o întrebare referitoare la acea temă, spre lămurirea unor aspecte. Se mai trezesc unii care nu au ce face și scriu tot felul de ciudățenii, ca în cazul de față, însă acestora nu trebuie acordată nici cea mai mică atenție!
      Am răspuns de data aceasta pentru a lua aminte atât persoana ta, cât și ceilalți. Pace!

  4. ANDREI ALEXE
    ianuarie 29th, 2016 la 21:35 | #6

    Mâine la predică voi adăuga şi acest cuvânt care zideşte şi întăreşte speranţa în sufletele dreptmăritorilor creştini…!

  1. mai 28th, 2012 la 13:54 | #1
  2. ianuarie 31st, 2013 la 09:16 | #2
  3. februarie 10th, 2013 la 00:13 | #3