23 IUNIE – Moartea mucenicească a Părintelui Mathiás Pavlídis

iunie 23rd, 2017 Fără comentarii

Moartea mucenicească a Părintelui Mathiás Pavlídis

Părintele Mathiás Pavlídis s-a născut în 1878 în satul Ghípsou din Cipru. La vârsta de 17 ani a plecat la Ierusalim, unde a intrat în obștea părinților de la Locurile Sfinte și s-a înscris la Școala Teologică a Sfintei Cruci. În 1903 și-a terminat studiile, iar un an mai târziu avea să fie hirotonit diacon. În anul 1910 avea să fie hirotonit preot, iar apoi, arhimandrit.

mattheospavlides-in

Părintele Mathiás Pavlídis

Din motive care țineau de viața bisericească și politica tulbure din vremea aceea, în aprilie 1917 a părăsit Sfintele Locuri și s-a mutat în orașul Nazillí din Asia Mică (azi, Turcia) unde a fost profesor de religie pentru comunitatea greacă de acolo.

În acest oraș, în luna iunie a anului 1919, Părintele Mathiás a pătimit chinuri și moarte mucenicească, fiind tras în țeapă de către un grup de soldați turci.


Sursa: K. Kokkinóftas, Arhimandritul Mathiás Pavlídis (1878-1919), Vestitorul Bisericesc 4 (1992) pp. 113-116.

http://www.pemptousia.ro/

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: ESTE NEVOIE DE SARE!

iunie 22nd, 2017 Fără comentarii

coperta-1-doar

Este nevoie de sare. Există sare? Există. Cine sunt aceia care sunt sare duhovnicească?

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

23 IUNIE 1444 – 23 IUNIE 2017: 573 DE ANI DE LA STRĂMUTAREA ÎN CORTURILE CEREŞTI A SFÂNTULUI MARCU EVGHENICUL, STÂLPUL ORTODOXIEI

iunie 22nd, 2017 Fără comentarii

* * *

Alte articole:

 Părintele nostru între sfinţi Marcu Eugenicul (1392-1444), mitropolitul Efesului, s-a născut Manuel, din Gheorghe şi Maria, amândoi din neam credincios şi viţă slăvită în Constantinopolului, capitala Imperiului Roman şi a Patriarhatului Ecumenic al Bisericii Ortodoxe.

În vremea aceea, partea răsăriteană a Imperiului fusese cucerită de turci, şi împăratul Manuel căuta să încheie o înţelegere cu papa Martin V, nădăjduind să adune un sinod ecumenic pentru a pregăti unirea catolicilor cu Biserica Ortodoxă, şi prin aceasta să dobândească oştiri din partea monarhiilor din Apus. După neizbutita cucerire asupra Constantinopolului din 1422 de către sultanul Murad II, noul împărat Ioan VIII Paleologul leagă iar înţelegeri cu noul papă, Eugenie IV, punând început pregătirilor pentru un sinod ecumenic. Patriarhii Alexandriei, Antiohiei şi ai Ierusalimului nu primesc participarea la sinod, dar trimit în silă împuterniciţii lor. Citeşte mai departe…

Categories: Rugăciuni Tags:

Mândria nu ne permite să ne izbăvim de patimi- Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

iunie 22nd, 2017 Fără comentarii

Mândria nu ne permite să ne izbăvim de patimi

Dumnezeu ia în considerare mai mult smerenia pe care o avem, şi mai puţin osteneala pe care o depunem. Dacă avem mândrie, care aduce şi căderile, iar noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne izbăvească de ele, iar nu de mândrie, şi El ne ascultă şi ne slobozeşte de ele, ce folos dobândim? Pentru aceasta Bunul Dumnezeu nu ne ascultă, căci multele căderi ne ajută să ne smerim.

Foto: Bogdan Zamfirescu

‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei?

‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas.

A fost întrebat de un altul:

‒ De ce atunci când mă rog ca să mă slobozesc de vreo patimă sau pentru vreun cunoscut al meu, câteodată mă aude Dumnezeu, iar alteori nu, deşi mă ostenesc în rugăciune?

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:

Gândurile rele care ne chinuie la sărbătorile mari – Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

iunie 22nd, 2017 Fără comentarii

Gândurile rele care ne chinuie la sărbătorile mari

Nu știi? La sărbătorile mari Hristos, Maica Domnului și Sfinții au o mare bucurie și prăznuiesc, dau binecuvântări și daruri duhovnicești oamenilor. Pe acest pământ, părinții cinstesc zilele de naștere ale copiilor lor, regii scutesc pe unii oameni de pedepse atunci când li se naște un moștenitor, sfinții de ce să nu prăznuiască? De aceea, diavolul, pentru că știe aceste lucruri, făurește gânduri rele, pentru ca oamenii să fie lipsiți de darurile dumnezeiești și să nu se bucure, nici să primească vreun folos de la acea sărbătoare.

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

 Gheronda, de ce la sărbătorile mai mari, de obicei, ne vin unele gânduri rele?

Nu știi? La sărbătorile mari Hristos, Maica Domnului și Sfinții au o mare bucurie și prăznuiesc, dau binecuvântări și daruri duhovnicești oamenilor. Pe acest pământ, părinții cinstesc zilele de naștere ale copiilor lor, regii scutesc pe unii oameni de pedepse atunci când li se naște un moștenitor, sfinții de ce să nu prăznuiască?

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:

Pe cine războiește diavolul și în cine lucrează? (+ Hierotheos Vlachos)

iunie 22nd, 2017 Fără comentarii

Pe cine războiește diavolul și în cine lucrează?

Pe cine razboieste diavolul si in cine lucreaza?

Este de trebuinţă să cercetăm, însă, mai atent şi să vedem cine sunt cei pe care diavolul îi luptă, împotriva cui îşi îndreaptă el cu precădere furia şi, totodată, în cine are putinţa mai mare de a se sălăşlui şi a lucra.

Fără de nici o îndoială, toţi oamenii sunt luptaţi de diavol. Ura sa împotriva oamenilor este atât de mare, încât, după cum spun Sfinţii Părinţi, dacă Dumnezeu nu ar ţine lumea cu iubirea Sa, diavolul de multă vreme ar fi pierdut-o. În chip felurit a voit să ridice război şi împotriva lui Hristos însuşi. Ne sunt cunoscute cele trei ispitiri la care L-a supus pe Mântuitorul. Vedem în Sfânta Scriptură că după Botez „Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul” (Matei 4:1). Însă acestea nu au fost singurele ispitiri pe care le-a avut de înfruntat Mântuitorul. Până în ultima clipă a fost luptat cu furie de diavol, care le aducea oamenilor gânduri rele împotriva Lui.

La fel se întâmplă şi cu oamenii. Sunt războiţi cu o furie cumplită de diavol, care îi urăşte şi îi pizmuieşte. Nu poate accepta faptul că cei ce se luptă vor fi încununaţi cu slavă. Sfântul Ioan Scărarul scrie că atâta vreme cât omul se îndeletniceşte cu pământurile pe care le stăpâneşte şi le cultivă, cu negoţul pe mare [„atâta cât omul e un simplu vieţuitor sau un corăbier, sau un plugar”], vrăjmaşii împărăţiei nu se întrarmează în chip atât de groaznic asupra lui. Când acesta ia, însă, „pecetea (semnul de ostaş), pavăza, sabia, arcul şi s-a îmbrăcat în veşmântul de ostaş, atunci ei scrâşnesc din dinţi împotriva lui şi se sârguiesc în tot felul să-l răpuna1. Socotesc că aici Sfântul Ioan îi are în vedere mai cu seamă pe monahi. Aşadar, pe monahi diavolul îi luptă cu o furie încă mai mare. Voieşte, dacă îi stă în putinţă, să-i nimicească în chip desăvârşit. Sfântul Theognost spune că atât de mare este furia diavolului împotriva omului care se luptă şi „cu atâta pizmă ne ispiteşte urătorul de oameni, încât ne face să ne scârbim chiar şi de viaţă”.

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE Tags:

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: TREBUIE SĂ-ȚI FACI TIMP!

iunie 21st, 2017 Fără comentarii

coperta-1-doar

Trebuie să-ți faci timp, ca să-L cunoşti tu însuţi pe Hristos, să înveţi să comunici cu El şi după aceea să-l înveţi şi pe copilul tău, să-i vorbeşti de Biserică, de slujbe, de Dumnezeiasca Liturghie, de toată taina mântuirii în Hristos. Da, trebuie să-ți faci puţin timp. Nu spun să-ţi faci atâta timp cât îşi făceau sfinţii şi asceţii. De exemplu, Sfântul Arsenie: acesta din momentul în care soarele apunea până când răsărea din nou, de la apus la răsărit, şapte – opt ore întregi stătea drept, ţinea o batistă, plângea fără încetare şi se ruga la Hristos. Unde sunt astăzi oamenii rugăciunii? În toată Elada să cauţi, nu vei găsi. Poate doar în vreo peşteră din Sfântul Munte; acolo va fi vreun sufleţel sfânt care să stea toată noaptea, ca o lumânare aprinsă, să se roage şi să implore. Acum pentru alte lucruri își fac timp oamenii. Îmi spunea un poliţist: Treziţi-vă voi, predicatorii, lumea se pierde; de la apusul soarelui până la orele dimineţii doamne şi domnişoare joacă cărţi şi apoi se întorc acasă cu taxiul. Ore întregi pentru jocuri de cărţi, pentru fotbal, pentru chefuri păcătoase.

Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

22 IUNIE: SF. IERARH GRIGORIE DASCĂLU

iunie 21st, 2017 4 comentarii

Sf. Ierarh Grigorie Dascălu,
Mitropolitul Ţării Româneşti

(22 Iunie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

1765 – 22 Iunie 1834

„Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoţi şi credincioşi i-ai povăţuit, pe tineri i-ai învăţat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înţeleptele învăţături au rămas tezaur nepreţuit Bisericii noastre dreptmăritoare“.

Frumosul condac al slujbei Sfântului Ierarh Grigorie al IV-lea Dascălu ilustrează în câteva cuvinte virtuţile cu care şi-a împodobit viaţa duhovnicească. Povăţuitor, milostiv, ales cărturar, Sfântul Grigorie Dascălu rămâne un adevărat exemplu pentru credincioşii de pretutindeni. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

Sfântul Alban, cel dintâi mucenic al Angliei – 22 iunie

iunie 21st, 2017 Fără comentarii

Sfântul Alban, cel dintâi mucenic al Angliei – 22 iunie

Biserica din insulele britanice va începe să crească doar atunci când va începe să-şi venereze proprii ei sfinţi.

Sfântul Arsenie al Parosului (+1877)

Troparul Sfântului Alban, glasul al III-lea:

“Cu credinţă, evlavie şi cucernicie, să ne grăbim la sfântul altar al minunatului mucenic Alban, cel cari dintâiul în Bretania şi-a vărsat sângele pentru Hristos Domnul, pentru Care şi-a pus şi viaţa sa. Iar noi să ne rugăm ca prin chinurile sale, sufletele noastre să dobândească milă şi mântuire”.

Sfântul Alban era cetăţean roman, idolatru, de obârşie smerită şi trăia în Verulamium (azi Saint Alban, în Anglia), la câteva mile depărtare, în nord-vestul Londrei. Odată, atunci când fusese declanşată persecuţia împotriva creştinilor, Alban a găzduit un preot misionar, pe nume Amfivalus, care era urmărit.

sfantul-mucenic-alban

Văzându-l Alban pe cel găzduit că stăruieşte în rugăciune ziua şi noaptea, a fost atins de harul lui Dumnezeu şi a început să-i urmeze exemplul şi să-l întrebe cele despre credinţă. Învăţăturile sfântului preot i-au înlăturat orice urmă de superstiţie idolească, luminându-l, mai apoi, prin sfântul Botez. În cele din urmă, ighemonul roman a fost înştiinţat despre locul unde era găzduit misionarul, ascuns în casa lui Alban, şi a trimis soldaţii pentru a-l prinde. Când aceştia au ajuns la casa lui Alban, l-au găsit pe acesta din urmă îmbrăcat în hainele preotului, care între timp plecase. Alban nu a opus rezistenţă, a fost condus la judecătorie, găsindu-l pe judecător înaintea altarului zeilor mincinoşi, gata de a aduce jertfă. Dându-şi seama că fusese păcălit, judecătorul s-a mâniat şi l-a ameninţat cu moartea pe Alban dacă va refuza să-l predea pe fugar ori să-şi arate respectul faţă de zei. Atunci când fusese întrebat cine este, Alban a răspuns cu îndrăzneală, zicând că este creştin, atât după nume, cât şi după felul de viaţă, şi a luat în râs idolii neînsufleţiţi care nu doar că nu-i pot auzi pe cei care li se-nchină şi le aduc rugăciuni, ci mai mult, le aduc acelora osânda veşnică.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags:

Sfântul Grigorie Dascălul – 22 iunie

iunie 21st, 2017 Fără comentarii

Sfântul Grigorie Dascălul

Acest luminat dascăl şi ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai de seamă mitropolit al Ţării Româneşti din secolul XIX. S-a născut în Bucureşti, în anul 1765, din părinţi iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vârsta de şapte ani, a fost dat să înveţe carte la şcoala elinească de la Mănăstirea Sfântul Sava. Aici se împrieteneşte cu monahul Gherontie de la Mănăstirea Neamţ, căruia îi devine ucenic. Dorind să slujească toată viaţa lui Hristos, după terminarea studiilor, tânărul ucenic părăseşte casa părintească şi se duce cu monahul Gherontie la Mănăstirea Neamţ, unde îl cunoaşte pe Cuviosul stareţ Paisie Velicikovski şi gustă din frumuseţea vieţii duhovniceşti.

Prin anul 1790 este călugărit şi hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este rânduit, împreună cu duhovnicescul său părinte Gherontie, la traducerea operelor Sfinţilor Părinţi din limba greacă în limba română. În anul 1812 călătoresc amândoi la Sfântul Munte unde se nevoiesc în apropiere de Mănăstirea Vatopedi. La întoarcere, monahul Gherontie este ucis de tâlhari aproape de Dunăre, iar ierodiaconul Grigorie se întoarce singur la metanie.

Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE, Pagini de Sinaxar Tags: