28 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HARITON (Gr, Ro, En)

septembrie 27th, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο του Αγ. Χαρίτωνος – 28 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ  

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. HARITON  

28 septembrie

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.

Hariton

Cuviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor în cetatea Iconiei, creştin bine credincios şi ales întru bunătăţi. Acesta în vremea lui Aurelian, rău credinciosul împărat (270-275), s-a arătat Mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos. Cînd a ieşit acea poruncă fără de Dumnezeu de la împăratul prin toate părţile ca să fie siliţi creştinii să jertfească idolilor, iar cei ce nu se vor supune poruncii să fie ucişi, atunci Hariton, în Iconia, la un lucru ca acesta strălucea cu bună credinţă, ca cel mai dintîi dintre creştini; şi a fost prins şi legat de guvernatorul ţării aceleia şi adus la judecata păgînilor, unde l-a întrebat pe el judecătorul, zicînd: „Pentru ce nu te închini zeilor celor cu nume mare, cărora împăratul şi toţi supuşii îşi smeresc capetele lor?” Răspuns-a Hariton: „Toţi idolii păgînilor sînt diavoli, care, oarecînd, pentru mîndria lor, au fost surpaţi din cer în iadul cel mai de jos, căci voiau să se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt.

Iar acum de către oamenii cei fără de minte şi înşelaţi caută să-i cinstească precum pe dumnezei. Însă şi ei, şi cei ce li se închină lor, vor pieri curînd, şi ca şi fumul stingîndu-se se vor pierde, pentru aceea nu mă voi închina lor. Căci eu am pe ade-văratul Dumnezeu, Căruia îi slujesc şi mă închin, Care este ziditor tuturor, Mîntuitor al lumii Care trăieşte în veci”. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

Antim Ivireanul sau străinul care ne-a învăţat limba română

septembrie 27th, 2020 Fără comentarii

Antim Ivireanul sau străinul care ne-a învăţat limba română

Nicolae Pintilie
 SAMSUNG CSC

Prin cuvinte ne unim, cler şi mireni, în rugăciune, formând o adevărată obşte euharistică, popor al lui Dumnezeu. Dintotdeauna, credincioşii s-au rugat împreună cu preoţii lor, în limba pe care au vorbit-o în viaţa de toate zilele, născându-se astfel limba liturgică.

Creştinismul, propovăduit în părţile noastre încă din vremea Sfântului Apostol Andrei şi de către ucenicii Sfântului Apostol Pavel, a prins aici rădăcini adânci. Cum era firesc, dumnezeiasca Liturghie s-a oficiat în limba poporului încă de la începutul organizării Bisericii în aceste părţi.

O dată cu creştinarea popoarelor slave, limba slavă a fost introdusă în administraţie şi în Biserica din Ţările Române. Apoi, a apărut influenţa limbii greceşti ca limbă liturgică, cu precădere în perioada fanariotă. Cu toate acestea, nu s-a încetat niciodată a se ruga româneşte, a se trăi româneşte. Începând cu mitropolitul Dosoftei în Moldova, diaconul Coresi – care a activat atât în Ardeal, cât şi în Ţara Românească şi mitropolitul Antim Ivireanul a dorit ca poporul să se roage în limba strămoşilor. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, Pagini de Sinaxar Tags:

Predică la Duminica a XVIII-a după Rusalii a Mitropolitului Augustin de Florina: BINECUVÂNTAREA LUI HRISTOS

septembrie 26th, 2020 2 comentarii

ÎNALTPREASFINŢITUL AUGUSTIN KANDIOTIS, MITROPOLIT DE FLORINA (GRECIA):

PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A DUPĂ RUSALII

Legături:

* * *

BINECUVÂNTAREA LUI  HRISTOS

(Luca 5:1-11)

„Şi făcând aşa, au prins mulţime multă de peşti”

Iubiţii mei, în ţara în care S-a născut, a trăit, S-a răstignit şi a înviat Domnul nostru Iisus Hristos există un lac haric, lacul Ghenizaret.

Acolo, în jurul lacului Ghenizaret, Şi-a îndreptat paşii Hristos. De ce? Pentru că în acele sate ridicate împrejurul lacului locuiau săracii pescari. Un popor simplu şi fără vicleşug, care se trudea, iar din veniturile pescuitului trăia o viaţă simplă, departe de stricăciunea marilor centre urbane. Şi Hristos îi iubea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături de ei şi dintre aceştia Şi-a ales pe primii ucenici, ca să-i facă pescari de oameni, propovăduitori şi învăţători ai lumii. Nu din universităţi şi din şcoli de filosofi şi de ritori, nu din vile şi palate, ci din jurul lacului Ghenizaret, Hristos Şi-a ales pe primii Săi ucenici, iar prin ei Şi-a întins Împărăţia Lui duhovnicească peste toată lumea. Mare minune! Cum prin nişte oameni analfabeţi, neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat!

PE MALUL LACULUI deci, Hristos. Numai ce L-au văzut, pescarii au alergat la El. Mult popor s-a strâns ca să-L vadă şi să-L asculte. Şi pentru ca acest popor să poată să-L vadă şi să-L audă mai bine, Hristos a intrat într-una dintre corăbiile pescăreşti, într-o corabie al cărei proprietar era Simon, şi a stat la prora corabiei. Prora a devenit un amvon improvizat şi de acolo a început Hristos să înveţe. Citeşte mai departe…

PREDICĂ LA DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII (II) – ARHIM. IOIL KONSTANTAROS

septembrie 26th, 2020 1 comentariu

Arhim. Ioil Konstantaros, Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa

Cuvânt la Duminica a 18-a după Rusalii

(Luca 5: 1-11)

Prin sfânta citire evanghelică din această duminică începe perioada citirilor din Evanghelia după Luca.

Fireşte, toţi creştinii, dar mai mult noi elinii, simţim o deosebită bucurie şi binecuvântare că acest evanghelist elin, medic şi istoric, ucenicul marelui apostol al neamurilor – Pavel, prin desăvârşita lui cunoaştere a limbii eline, a îmbogăţit Biserica şi oferă întregii lumi „cuvintele Vieţii”.

Această pericopă din Duminica I ne emoţionează în mod deosebit, deoarece, printre altele, ne arată că atunci când în viaţa noastră avem binecuvântarea şi ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, atunci toate se întâmplă în cel mai potrivit mod.

Iisus se afla lângă lacul Ghenizaret şi i-a văzut pe pescari că-şi aranjau mrejele de pescuit. Şi după cum cu orice prilej Dumnezeul-Om predica şi săvârşea minuni, aşa şi acum, după ce a intrat în corabia lui Simon (Petru), l-a rugat să tragă corabia câţiva metri de ţărm. De acolo, ca şi cum s-ar fi aflat într-un amvon, „învăţa mulţimile”. Citeşte mai departe…

Categories: Predici Tags:

CÂND ANGLIA ERA ORTODOXĂ: SFÂNTUL SIGIBERT, REGELE ANGLIEI RĂSĂRITENE (27 SEPTEMBRIE)

septembrie 26th, 2020 1 comentariu

  POMENIREA SFÂNTULUI SIGIBERT, REGELE ANGLIEI RĂSĂRITENE

27 septembrie

Sfântul Sigibert după asasinarea fratelui său – Regele Angliei Răsăritene, care ceruse să fie botezat – a plecat în Galatia, unde a fost catehizat cu sârguinţă în credinţa ortodoxă şi botezat.

Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

27 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. CALISTRAT (Gr, Ro, En)

septembrie 26th, 2020 Fără comentarii

Απολυτίκιο του Αγ. Καλλιστράτου – 27 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ 

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. CALISTRAT

 27 septembrie

Pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, si a celor împreuna cu dânsul 49 de sfinti mucenici.

Văzînd zavistnicul vrăjmaş turma cea aleasă a lui Hristos din zi în zi înmulţindu-se, s-a sculat asupra ei cu mare mînie, vrînd ca pe toate oile cele cuvîntătoare să le răpească şi să le piardă. Avînd ca unelte la acest lucru pe cei mai împietriţi şi fără de omenie care s-ar putea numi mai bine fiare iar nu oameni: pe Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), împăraţi păgîni ai Romei, pe aceştia i-a pornit ca pe nişte lupi răpitori asupra turmei lui Hristos şi printr-înşii cu răzbunare şi cu nemilostivire au împuţinat-o. Pentru că, atîta mînie le-a revărsat în inimă asupra creştinilor, încît lăsînd toa-te celelalte griji ale împărăţiei, şi-au îndreptat vederile lor spre aceasta cu toate puterile ca să piardă cu desăvîrşire pe toţi creştinii. Crezînd că acel gînd şi lucru al lor este cel mai cinstit şi mai de căpetenie decît toate celelalte lucrări mari ale împărăţiei şi decît cele slăvite biruinţi şi dănţuiri asupra vrăjmaşilor lor, pentru aceea şi chinuitorii, conglăsuind în răutate, au trimis pe la toate marginile împărăţiei lor, ca de pretutindeni să silească pe creştini la jertfe idoleşti, iar pe cei ce nu se vor supune să-i muncească, să-i ucidă, şi cu felurite morţi să-i piardă. Citeşte mai departe…

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:

27 sept.: SFÂNTUL MUCENIC ANTIM IVIREANUL, MITROPOLITUL ŢĂRII ROMÂNEŞTI (Viaţa, Slujba, Acatistul)

septembrie 26th, 2020 Fără comentarii

*

Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul

(27 Septembrie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Cel mai învăţat şi mai talentat mitropolit care a stat vreodată pe scaunul mitropoliei Ţării Româneşti (1) bărbat de cinste, evlavios şi împodobit cu virtuţile ce se potrivesc cu vrednicia arhierească, Antim Ivireanul a rămas o icoană înconjurată cu evlavie şi cu recunoştinţă pentru tot ce a înfăptuit în ţara şi Biserica Ortodoxă Română, împodobită cu nimbul muceniciei. Era, cum s-a spus, „o vistierie de daruri, ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor”, menit de Dumnezeu pământului românesc, din Iviria lui îndepărtată. Au prisosit în sufletul lui virtuţi alese, un buchet făcut din toate talentele, o simfonie de inspiraţii şi de melodii. N-a îngropat nici un talant şi pe toţi i-a înmulţit (2), fiind „singurul vlădică de mai multe ori artist” (3).

Datele pe care le cunoaştem astăzi despre Mitropolitul Antim, înainte de venirea sa în Ţara Românească, au rămas tot sărace. Din izvoare sigure se ştie că era de origine georgiană (din Iviria, denumire veche a Georgiei sau Gruziei de azi, din sudul Uniunii Sovietice). Părinţii săi se numeau Ioan şi Maria şi el primise la botez numele de Andrei. Anton-Maria del Chiaro, secretarul de limba italiană al lui Constantin Brâncoveanu, l-a cunoscut personal pe Antim şi ne-a lăsat despre el însemnări preţioase. El afirmă că era georgian de origine şi că a căzut din fragedă tinereţe rob, probabil la turcii care invadau deseori Georgia, era „înzestrat cu talente rare” şi „a ridicat la perfecţiune arta tipografică” (4). El însuşi, în marea majoritate a cărţilor tipărite sau traduse, se numeşte fie „Antim Ivireanul” (5), fie „Antim, georgian de neam” (6), fie „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria” (7). Aceasta dovedeşte, printre altele, că el nu şi-a uitat niciodată ţara sa natală şi a căutat să-i sprijine ridicarea ei culturală, punând bazele primei tipografii naţionale, produs al atelierelor tipografice româneşti. La rugămintea lui Vahtang al VI-lea, l-a trimis pe ucenicul său, Mihai Iştvanovici, în Georgia, unde, împreună cu colaboratorii săi, meşteri români şi autohtoni, au tipărit prima carte georgiană: Evangheliarul în anul 1709, la Tbilisi. Citeşte mai departe…

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

27 septembrie: Viata si patimirea Sfintei Noii Mucenite-Fecioare Achilina din Zagliveri (Grecia)

septembrie 26th, 2020 Fără comentarii

ÎNDUIOŞĂTOARE MUCENICIE!

DOAMNE, DĂ-NE MAME CA MAMA SFINTEI ACHILINA ŞI COPII CA SFÂNTA ACHILINA!

Viata si patimirea Sf. Nou Mucenite-Fecioare Achilina din Zagliveri (Grecia)

Sfânta Nou Muceniță-Fecioară Achilia din Zagliveri (Grecia)

 

Sfânta Achilina s-a nascut in anul 1745 și a crescut în satul Zagliveri de lângă Tesalonic, unde viețuiau greci și turci. Părinții ei au fost creștini evlavioși. Mama sa a învățat-o încă din primii ani ai copilăriei să trăiască o viață după poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, încă din fragedă pruncie, Achilina Îl iubea pe Hristos și se ruga fierbinte să-i dea putere ca să nu se lepede niciodată de El.

Într-o zi, s-a întâmplat ca tatăl sfintei să se certe cu un vecin turc, pe care, înfuriat fiind, l-a lovit cu putere și l-a ucis pe loc. Atunci l-au prins străjerii turci și l-au dus la pașa Tesalonicului. Când pașa a văzut că acuzatul se teme pentru viața sa și dorește să scape din mâinile acuzatorilor, i-a spus:

– Îți recomand să îți schimbi credința și să devii turc, numai așa îți voi putea ierta crima pe care ai săvârșit-o! Dacă refuzi, atunci voi porunci să fii ucis prin același mod cu care l-ai ucis pe vecinul tău!
– Pașă al meu, voi deveni turc chiar în acest moment numai să nu-mi faci niciun rău!
Astfel s-a lepădat de credința Ortodoxă, purtând și fesul  turcesc pentru a scăpa de osândirea la moarte.

Mama sfintei s-a întristat profund pentru trecerea la islam a soțului ei, și, din acest motiv, a continuat și cu mai multă râvnă să o învețe pe fetița sa cum să-L mărturisească pe Hristos cu bărbăție și credință. Urmând cuvintele mamei sale copila a prins curaj și a început să se roage cu și mai mare bucurie. 

Când tânăra Achilina a ajuns la vârsta de 18 ani, turcii l-au obligat pe tatăl sfintei să o turcească și pe aceasta. Acela, temându-se să-i refuze, le-a făgăduit că va face orice ca s-o convingă. Atunci s-a dus la ea și i-a spus:

– Fata mea, turcii îmi cer în fiecare zi să te conving să treci la religia musulmană. Eu am facut-o primul, iar acum e rândul tău. Te rog să faci asta cât mai repede, ca să nu mă imboldească de fiecare dată când mă văd.
Atunci sfânta i-a răspuns fără nicio ezitare:

– Crezi că sunt puțin credincioasă ca și tine să mă lepăd de Ziditorul și Făcătorul lumii, de Domnul Iisus Hristos, Care a îndurat răstignire și moarte pentru noi? Sunt gata să rabd orice chin, chiar și moarte, pentru dragostea Mântuitoului meu Iisus Hristos.
Tatăl său, când a văzut că nu a reușit să o convingă, s-a dus la turci și le-a spus să-i facă orice vor, ca să-i schimbe religia. Imediat după aceasta, turcii s-au dus acasă la Achilina, ca să o prindă. Mama sfintei i-a văzut înainte să sosească și și-a dat seama care este scopul vizitei lor. Atunci s-a apropiat de fată și i-a spus emoționată:

– Dulcea mea Achilina, în fiecare zi te-am învățat să păstrezi credința în Mântuitorul Hristos și să nu-L trădezi niciodată. În fiecare zi te-ai rugat la Mântuitorul, ca să îți dea putere să nu te lepezi așa cum a făcut tatăl tau. Acum a sosit ceasul să faci ceea ce ai învățat și să arăți bărbăție!

Sfânta și-a îmbrățișat mama și, cu lacrimi curgându-i pe față, i-a spus:
– Nu te teme maica mea, nu am cum să uit iubirea Mântuitorului meu! Dumnezeu va fi cu mine și mă va întări. Să te rogi pentru mine!

Între timp, turcii au ajuns și au bătut la ușă întrebând de Achilina. Sfânta s-a predat în mâinile lor în timp ce mama sa îi urma plângând până la locul unde avea să aibe loc judecata. Turcii au condus-o pe sfânta la judecător, dar pe mama sa nu au lăsat-o să intre.

Judecătorul i-a poruncit să se lepede de Hristos și să îmbrățișeze credința musulmană, dar sfînta a refuzat. Atunci judecătorul s-a mâniat și a poruncit să o dezbrace de la brâu în sus, apoi să o lege de un stâlp și să o lovească cu varga. Călăii turci au început să o bată cu cruzime mai mult timp, dar sfânta a rămas nevătămată.
După aceasta, turcii au adus-o în fața judecătorului și au încercat, prin diferite făgăduințe, lingușiri și daruri să o facă musulmancă.
De asemenea, un turc bogat, văzându-i frumusețea și minunându-se de curajul ei, i-a zis:
– Fă-te turcoaica, iar eu am să te căsătoresc cu fiul meu. Dacă accepți propunerea mea, vei trăi totdeauna fericită alături de el. Însă Achilina a îndurat cu bucurie bătăile pentru dragostea Mântuitorului și s-a arătat dezinteresată de propunerile viclene ale turcilor. De aceea, judecătorul s-a enervat la culme și a poruncit să o bată mai tare și pentru vreme mai îndelungată. Trupul muceniței-fecioare s-a umplut de răni și sânge, iar haina care mai rămăsese pe ea s-a rupt de tot. Însa sfânta a rămas neclintită în hotărârea ei.

Apoi, pentru a treia oară, au adus-o în fața judecătorului care i-a zis:
– Achilina, nu am răbdare să te mai rog. Ori te vei face musulmancă, ori îți voi rupe oasele unul câte unul!
Atunci sfânta a răspuns cu mărime de suflet:
– Ce are frumos credința voastră, ca să mi-o schimb pe a mea?
Să mă lepăd de Hristosul meu și să cred în falsele minuni ale credinței voastre? Niciodată! Voi sunteți răi și nepocăiți!

Când au auzit aceste cuvinte, cu toții s-au rușinat și au amuțit. Nu știau ce să mai spună în fața cuvintelor pline de adevăr și înțelepciune. Și cum erau înfuriați au bătut-o pentru a treia oară așa de cumplit, încât sfânta era pe punctul de a muri. Atunci au încredințat-o unui creștin, ce se afla de față, să o ducă înapoi acasă.
Când a văzut-o mama sa în ce stare se afla, a îmbrățișat-o și i-a zis:
– Ce-ai făcut, buna mea fetița!?
Sfânta și-a deschis ochii și i-a răspuns:
– Ce altceva să fac, măicuța mea, decât ceea ce m-ai învățat. Mi-am mărturisit credința!

Imediat, mama sa I-a mulțumit lui Dumnezeu, iar sfânta și-a dat sufletul Stăpânului Hristos, luând cununa muceniciei la 27 septembrie 1764. În ziua următoare creștinii au luat sfintele moaște spre a le ingropa. Atunci trupul sfintei a început să răspândească o minunată mireasmă și toți creștinii L-au slăvit pe Dumnezeu si s-au intarit in credinta. De asemenea, în acea noapte a coborât o lumină din cer care a strălucit pe mormântul sfintei, ca o stea luminoasă. Cu aceste minuni a slăvit-o preabunul Dumnezeu, arătând că a fost mulțumit de viața și de mărturisirea sfintei Achilina.

Biserica noastră face pomenirea sfintei mucenițe-fecioare Achilina din Zagliveri la 27 septembrie.

Racla cu Sfintele Moaste ale Sf. Mucenite Achilina se afla in biserica veche a satului Ossa din Sfinta Mitropolie de Langada.

Din periodicul <Vietile Sfintilor cu ilustratii> – Stupul Ortodox.
Traducere: S. M. P.

Fotografii cu Sfintele Moaste: aici

Viata si patimirea Sf. Nou Mucenite-Fecioare Achilina din Zagliveri (Grecia)

 

 

 

 

Categories: Pagini de Sinaxar Tags:

EMISIUNI DEDICATE SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL (Video)

septembrie 26th, 2020 Fără comentarii

EMISIUNI DEDICATE SFÂNTULUI ANTIM IVIREANUL

(Video)

*

*

Categories: ORTODOXIE, VIDEO Tags:

SFÂNTUL IERARH ANTIM IVIREANUL: TÂLCUIREA RUGĂCIUNII DOMNEȘTI

septembrie 26th, 2020 Fără comentarii

SFÂNTUL IERARH ANTIM IVIREANUL:

RUGĂCIUNEA CARE AU ÎNVĂȚAT PRE APOSTOLI  DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS:

„TATĂL NOSTRU CARELE EȘTI ÎN CERIURI”Sf Ierarh Antim Ivireanul_1

ORNAM1

Aicea ne învață să știm cum că n-avem alt tată făru numai pre Dumnezeu cel din ceriuri, precum la Matheiu, în 25 de capete zice: și tată să nu chiemați voi pre pământ, pentru că unul iaste  Tatăl / vostru cel din ceriuri.

Sfințească-se numele tău. Numele lui Dumnezeu se sfințește cu lucrurile și cu faptele cele bune, precum la Matheiu, cap 5  zice: „Într-acesta chip să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre cele bune și să slăvească  pre Tatăl vostru cel din ceriuri”.

Să vie împărătia ta. Aicea se roagă sufletul să-și trimită Dumnezeu împărăția, adecă ajutorul și dreptatea, ca să-l păzească curat și nebântuit de puteria păcatului, dupre cum apostolul către romani în 6 / capete zice: „Să nu împărățească  păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneți întru pohtele lui”. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos, Rugăciuni Tags: