Acasă > ECUMENISM > Panaghiotis Simatis: SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI: „DIALOGURILE MINCIUNII” (I)

Panaghiotis Simatis: SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI: „DIALOGURILE MINCIUNII” (I)

În vederea crucialei întâlniri a Comisiei Teologice Mixte la Viena

 

Sfinţii învaţă POCĂINŢA CATOLICILOR.

Panaghiotis Simatis:

SFÂNTUL IUSTIN POPOVICI:  „DIALOGURILE MINCIUNII”

 


Fanarul şi Roma desfiinţează pocăinţa, singurul drum de întoarcere al catolicilor în Biserica Nedespărţită, cea UNA.

 

        Urmarea dialogurilor nu este pocăinţa catolicilor, ci preluarea ideilor eretice chiar şi de către episcopi. Aşa cum Mitropolitul Hrisostomos de Messinia care – corupt de „cercurile” ecumeniste –contestă credinţa în Biserica Nedespărţită cea Una. Şi cu toate acestea Sfântul Sinod l-a ales reprezentant al său la Viena.
           Care este unicul mod de revenire a ereticilor în Biserica cea Una din care au plecat? Conform cu învăţătura Părinţilor noştri, şi nu potrivit învăţăturilor Patriarhului Bartolomeu şi a teologiei ziziouliene pe care o propagă reprezentantul nostru la dialoguri, kir Hrisostomos, singurul mod este pocăinţa.
        Aşa ne învăţă Sfinţii Bisericii, tâlcuind ortodox şi autentic învăţătura Evangheliei şi a Sinoadelor Ecumenice: POCĂINŢA şi numai POCĂINŢA. Nu DIALOGURILE care se ridică ÎMPOTRIVA EVANGHELIEI. Iar unul dintre primii care au clarificat această temă este marele  Apostol Pavel: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, îndepărtează-te” (Tit 3,10).
       Dar pe sfinţi, patriarhul şi toţi ecumeniştii îi ocolesc. Noi, prin dialoguri vom rezolva problema – insistă -, iar nu prin pocăinţă. Mai alaltăieri, „ortodoxul” Patriarh al Serbiei Irineu, a reluat toate filosofiile ereziei ecumenismului (thriskeftika.blogspot.com/2010/09/blog-post_573.html):
       „Dialogul ecumenic, a spus, nu urmăreşte unificarea (unification) Bisericii, ci unitatea în diversitate”. În felul acesta, avându-l drept maistru principal pe patriarh, ajutor în fabricarea teoriilor ne-teologice pe Mitropolitul Ioannis de Pergam, iar propagator şi plagiator al acestora pe Mitropolitul Hrisostomos de Messinia, se construiesc teorii ecumeniste prin care se încearcă împăcarea cele incompatibile, erezia cu adevărul.
         Dar vom da cuvântul Sfinţilor Părinţi, nu doar sfinţilor din timpurile vechi, ci şi celor din veacul XX, precum cunoscutului Profesor Universitar şi Sfânt contemporan Iustin Popovici, care a trăit în mijlocul nostru cu câteva decenii în urmă, care i-a cunoscut pe catolici şi pe ereticii ecumenişti ai epocii noastre, a întrerupt pomenirea lor şi prin scrierile sale pulverizează afirmaţiile anumitor păstori ortodocşi, care ezită să se diferenţieze radical de patriarhii ecumenişti, şi de aceea susţin că principiile de bază referitoare la confruntarea ereticilor nu pot fi valabile astăzi; parcă Biserica nu are o învăţătură diacronică, parcă Hristos nu este „ieri şi azi şi în veci Acelaşi”.
         Iată deci, câteva texte patristice reprezentative: Sfântul Maxim consemnează: „De semnalat că se cuvine celor iubitori de Dumnezeu a-i învăţa pe cei rătăciţi şi a-i atrage la cunoştinţa adevărului prin întreaga vieţuire” (Maxim Mărturisitorul, Comentarii la Epistola a VIII-a a Sfântului Dionisie Areopagitul, Ed. „To Byzantion”, Vol. XV, D, pag. 450).
         În Tomosul Patriarhal din 1351 citim: „Pentru toate acestea… au fost chemaţi de Biserică la pocăinţă… Iar cei care nu au primit, vorbind împotrivă, „Căile Tale nevoind a le cunoaţte”, căci au stăruit în cele pe care le-au cunoscut greşit de la început”. Iar în continuare, Patriarhul de atunci al Constantinopolului i-a rugat „învăţându-i, mustrându-i, chemându-i pe toţi la pocăinţă…” (Ioannis Romanidis, Teologia Dogmatică şi Simbolică, Vol. II p. 240).
        De asemenea, în Epistola lor către împăratul Mihail (1273 d.Hr.), Părinţii aghioriţi scriu: „Nu putem să-l primim pe papa, dacă nu se va pocăi”. Şi-i spun cuvintele de mai jos ale Sfântului Grigorie Teologul: „Sigur că dacă nu s-au păcătuit, nici eu nu-i primesc. Îi voi primi doar dacă se vor pleca, dacă se vor apropia cu vrednicie, dacă vor îndrepta răul pe care l-au făcut”. Şi îl întreabă aghioriţii pe împărat (aşa cum îl întrebăm şi noi astăzi pe patriarh): „Unde este însă îndreptarea aceluia (a papei) şi celor ai lui? Unde este pocăinţa către bine?” (Luptele monahilor pentru Ortodoxie, Sfânta Mănăstire Cuviosul Grigorie din Sfântul Munte, pag. 234-235).
         Scrie şi Vasilie cel Mare: „Căci se cuvine întru îngăduinţă şi blândeţe a învăţa sau a mustra pe cei cu dispoziţie contrară, aşteptând pocăinţa lor…”. Sfântul Simeon al Tesalonicului mai zice că „latinii doar prin pocăinţă este posibil să se ridice din cădere şi să revină la Ortodoxie…” (Bilalis Sp., „Ortodoxie şi papism”, Vol. II, pag. 624).
       În sfârşit, Sfântul secolului nostru, Iustin Popovici, întreabă: „Există vreun medicament şi vreo ieşire” din ereziile papism-ecumenismului? «Există, sigur că există: Pocăinţa… „Pocăinţă întru cunoştinţa adevărului” (II Timotei 2, 25). Altfel, nimeni nu poate să creadă în a-tot-mântuitoarea Evanghelie a Dumnezeului-Om: „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!” (Marcu 1,15)… Pocăinţa este medicamentul şi pentru acest „a-tot-păcat” al papismului» (Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, pag. 220-221). (VA URMA)

(Trad. FRĂŢIA ORTODOXĂ MISIONARĂ “SFINŢII TREI NOI IERARHI”, Sursa: http://aktines.blogspot.com/2010/09/blog-post_3397.html)

Categories: ECUMENISM Tags:
  1. Caliopie
    septembrie 25th, 2010 la 15:09 | #1

    VORBESC SFINTII:

    (Sfantul Ipolit este deosebit de expresiv, de concret si de clar.
    Sa urmarim descrierea facuta de el Antihristului)

    Asa cum Hristos, scrie Sfantul,a fost vestit de profeti ca fiind un leu, intocmai este prezentat de catre scrieri si Antihristul din pricina modului sau tiranic si violent de a fi. Va incerca sa semene intru totul cu Hristos. Hristos se arata ca un miel si acesta va aparea astfel in afara,dar inlauntrul lui va fi lup. Asa cum Domnul si-a trimis apostolii la neamuri, asa si el isi va trimite instrumentele sale. A adunat Mantuitorul mioarele ratacite, asa va face si acesta… Va savarsi minuni infricosatoare pentru a insela lumea.
    Se va arata mai intai, in mod prefacut, ca fiind bland si bun, linistit si plin de evlavie, aducator de pace si neiubitor de nedreptate si de daruri.
    Toate acestea le prevestim, continua sfantul, ca sa le stiti si sa fiti pregatiti pentru ceasul acela de mare durere si de naprasnica tulburare si ca sa stiti care este calea de intoarcere.
    Apostazia va indeparta atunci harul divin si forta vrajmasului va parea mai mare.

  1. Nici un trackbacks momentan.