Am inceput cand inca era zi si am terminat cand inca e noapte. M-am gandit in timpul privegherii – si de aceea am facut semn ca fetele sa spuna “Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii…” – ca femeia nu este superioara barbatului, nici inferioara lui si, cu atat mai putin, egala lui. Dovada, Sfanta Cuvioasa Parascheva de astazi, cea pe care nu am insotit-o nici laolalta cu sfintii barbati (fiindca e o femeie ce se pustnicea asemenea lor), nici n-o putem socoti inferioara nici unui barbat (pentru ca se afla superioara multora dintre ei) si nici superioara vreunui sfant (pentru ca intre sfinti nu exista piticisme si micisme, mariri si supra-venerari). Vedeti fratiile voastre, taina Cuvioasei Parascheva de astazi este taina tuturor femeilor lumii, care atunci cand nu pot naste si nu pot da in pantecele lor rod pentru slava lui Dumnezeu, care este Biserica, si de acolo, din pustie, nasc fii duhovnicesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, iata, ne-am strans laolalta astazi sa fim fii duhovnicesti ai Cuvioasei Parascheva.

In fond si la urma urmei, cati dintre noi stim mare lucru despre ea? Cati dintre noi stim, de exemplu, cati ani a avut cand a murit? Sau cum s-a nevoit? Sau ce gust avea apa aia pe care o bea ea in pustia Iordanului? Sau cum se imbraca? Sau ce haine avea? Sau cate metanii facea pe zi? Nu stim nimic din toate acestea. Ce stim in schimb? Stim ca Dumnezeu si prin ea ne iubeste.

Mi-aduc aminte ca eram elev in clasa a VII-a cand primisem “Meritul pioneresc” si credeam – mare comandant de unitate! – ca, vai de mine, ce important eram! Si a randuit Dumnezeu sa merg la Catedrala Mitropolitana din Iasi, la un forum national al pionierilor, si la un moment dat, profesoara care era organizatoare, conducatoarea grupului nostru, ne-a dus sa vedem racla cu Moastele Sfintei Parascheva. A fost prima data in viata mea cand am inteles ca mai importanta decat toate premiile mele de la scoala si decat toate medaliile mele de pana atunci, si decat toate medaliile pe care as fi putut sa le mai iau in viata, a fost aceasta intalnire cu medalia lui Dumnezeu – Parascheva. E minunata intalnirea cu Moastele Sfintei si cu duhul de acolo, pentru ca este intalnirea cu smerenia lui Dumnezeu.

Multi speculeaza, spun ca Vasile Lupu a cumparat cu bani grei aceste moaste, iar Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae, povesteste cum acesta a dat multe pungi cu aur si cum patriarhul din vremea aceea, Partenie, ar fi aruncat peste zidurile Constantinopolului, cum odinioara Pavel – tineti minte – un scranciob. E important sau nu e important ca Sfintele Moaste au fost cumparate cu bani grei si ca, de fapt, cu banii aceia Patriarhia Ecumenica a mai supravietuit zeci de ani dupa aceea. E important sau nu e important ca a trecut prin toate capitalele Europei, cu exceptia Moscovei, prin toate capitalele Ortodoxiei.

Ziua de astazi este importanta insa prin modul in care am reusit sa ne strangem laolalta, ucenicii Sfintei Cuvioase Parascheva. Nu suntem noi postitori din cale-afara, n-om fi noi purtatori de vesminte pe care sa le dam de fiecare data celor mai saraci decat noi – poate nici n-am indrazni sa ranim saracia parintilor -, n-am facut minuni si poate nu vom face minuni niciodata. Dar o iubim pe Parascheva si prin ea il iubim pe Dumnezeu. Si iata, inca o minune a Sfintei Parascheva este seara de astazi, in care noi ne-am pus sufletele inaintea lui Dumnezeu, am ingenuncheat in rugaciune si ne-am bucurat intreolalta de harul cel mare al Cuvioasei Maicii noastre Parascheva.

De ce este important pentru noi sa sarbatorim de fiecare data cu inima deschisa pe Cuvioasa? Pentru ca ea a fost model multora dintre cuvioasele neamului omenesc si pentru ca, poate si datorita ei – daca nu sigur si datorita ei – mai vorbim inca romaneste si mai cantam inca romaneste in Bisericile noastre, si datorita ei minunatul colier al manastirilor Moldovei n-a fost trecut sub rotile trecutului si nici ras sub senilele buldozerului. Si noi stim cine a pastrat legatura intre sufletul amaratului de monah prigonit prin muntii Moldovei si Dumnezeul Slavei, prigonit si El prin cerurile cosmonautilor si astronautilor. In mod sigur Cuvioasa Parascheva va fi fost dintre cei care au purtat durerea noastra inaintea lui Dumnezeu. Si daca atunci cand ne-a purtat durerea am simtit-o intre noi, de ce n-am simti-o astazi, cand ne poarta bucuria inaintea lui Dumnezeu, cand iata-ne aici, in prag de seara, inaintea lui Dumnezeu, cu dragostea noastra!…

Dumnezeu sa binecuvanteze toate femeile Bisericii si pe toti acei care au luat jugul cel greu al manastirii. Pe noi sa ne invredniceasca sa luam aminte, sa ne cutremuram de fiecare data si sa pricepem ca cea mai mare medalie de merit inaintea lui Dumnezeu este sa ne facem chip si asemanare dupa oamenii lui Dumnezeu, pentru a putea primi asemanarea finala cu Dumnezeu.

Eu va multumesc ca astazi ati fost alaturi si in duhul Cuvioasei Parascheva. Poate ca nu ne vom mai aduce aminte de Cuvioasa Parascheva decat la anul, pe vremea acesta. Dar cu siguranta ea isi va aduce aminte mereu de noi. Imi spunea cineva deunazi ca se afla la un milion de ani lumina departare de Dumnezeu. Si i-am raspuns ca El este la o secunda de noi. Important este ca noi sa fim cat mai aproape unul de celalalt.

Fiti convinsi ca nu ne va lasa Cuvioasa Parascheva niciodata daca ne vom ruga, ci ne va da puterea ei de mana de om care s-a risipit pentru Dumnezeu, ca noi sa nu ne risipim. Amin.

Pr. Constantin Necula, Capela Facultatii de Teologie – Sibiu

Sursa: aici