Acasă > Predici > Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: CUVÂNT LA NAŞTEREA DOMNULUI – NAŞTEREA LUI HRISTOS – AŞTEPTAREA TUTUROR NEAMURILOR (2012)

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: CUVÂNT LA NAŞTEREA DOMNULUI – NAŞTEREA LUI HRISTOS – AŞTEPTAREA TUTUROR NEAMURILOR (2012)

polimou_ND

ORNAM1

CUVÂNT LA NAŞTEREA DOMNULUI:

NAŞTEREA LUI HRISTOS – AŞTEPTAREA TUTUROR NEAMURILOR

Iubiți frați și surori în Hristos,

În secolul patru, Creştinătatea a stabilit o zi pentru sărbătorirea evenimentului Nașterii lui Hristos. Înaintea acelui timp, Nașterea lui Hristos era celebrată în ziua Teofaniei împreună cu Botezul Său ca manifestare a Sfintei Treimi. Așa că, din acest moment înainte Crăciunul a fost transferat de pe 6 ianuarie pe 25 decembrie pentru a înlocui sărbătoarea păgână a Soarelui cu cea Creștină în cinstea Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu. În ziua de 25 decembrie toți Creștinii din întreaga lume sărbătoresc Întruparea Logos-ului lui Dumnezeu, Nașterea lui Iisus Hristos – Mântuitorul lumii.

Autorul epistolei către Evrei subliniază că scopul chenozei (kenosiV) lui Hristos a fost ca  „pe Cel micșorat cu puțin față de îngeri, pe Iisus, [să] Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. Căci ducând pe mulți fii la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate și prin Care sunt toate, să desăvârșească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor…și să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” (Evrei, 2:9-10; 15). În timp ce Sfântul Apostol Pavel a afirmat că Logos-ul întrupat a distrus legea morții și a dat o nouă viață fiecărei ființe umane, “căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia” (I Cor., 15:22).

Observați că Hristos a venit să creeze o nouă viață nu numai pentru un grup ales de oameni, ci pentru toți oamenii. Și asta e așa pentru că toți oamenii au fost creați după chipul lui Dumnezeu, și precum prin Adam toți au moștenit mortalitatea, acum prin Hristos toți sunt chemați să moștenească nemurirea. Întrebarea este: A fost așteptarea unui „Mântuitor” un fenomen comun între toate popoarele? Da! Permiteți-mi să subliniez dintru început că nu a existat vreo națiune pe pământ fără asemenea așteptare!

Nădejdea venirii unui Mântuitor reflectă o credință generală în Întruparea lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii. Sfântul Ioan Gură de Aur a teologhisit că, din cauză că firea umană nu se putea ridica la Dumnezeu, Dumnezeu Însuși Se va coborî pe pământ; în timp ce Sfântul Vasile cel Mare afirmă că pogorârea lui Dumnezeu în mijlocul omenirii era singura cale de corectare a dezordinii umane.

Credința în venirea unui Mântuitor a fost transmisă de la o generație la alta de-a lungul Asiei. Confucius (551-479 î. H.), marele filosof din Orientul îndepărtat, a prezis venirea „Unuia Sfânt” ca pe o dorință a poporului. El va fi Dumnezeu-Omul și va avea cea mai înaltă, cea mai salvatoare opinie. Era de așteptat ca El să arate puteri divine și să fie în același timp și Om și Mântuitor. Aceste profeții confucianiste despre venirea „Unuia Sfânt” dezvăluie asemănări izbitoare cu împlinirea lor în Persoana lui Hristos.

În India, simțul păcatului și al vinovăției a generat o dorință aprinsă după un Mântuitor răscumpărător ca o Persoană adevărată, istorică. Religiile Indiei învățau că atunci când oamenii se închinau unui Dumnezeu, pământul era fertil, dar când păcatul a intrat în lume corupția și moartea au dominat.  Ei se rugau ca venirea unui Mântuitor în lume să restabilească această stare fericită. Ei credeau că Mântuitorul era așteptat să elibereze pe toți oamenii din trecut și din prezent prin propria Lui patimă și că mântuirea universală pentru cei vii și pentru cei morți se va arăta.

Pentru aceleași rațiuni, Buddha a descris corupția oamenilor ca pe o cădere din starea de fericire. De fapt, Buddha a subliniat că nu el era așteptatul „Mântuitor” și că după cinci sute de ani învățătura lui nu va mai avea valoare (el a trăit în secolul V î. H.). Dar ceea ce este extrem de important e faptul că el a profețit venirea unui Stăpânitor al păcii, Care nu va fi înțeles nici ca reîncarnarea lui și nici ca divinizarea lui. Buddha a mai subliniat și faptul că el nu trebuie să fie identificat cu Acel Stăpânitor al păcii, și că Acela va fi înțeles ca o diferită personalitate față de el, căci „Acela va fi cuceritorul invizibil al răului și va da pace și justiție lumii… învățăturile Lui vor pătrunde ca lege absolută și vor suna ca o melodie cerească, iar El va sătura pe oameni cu Adevărul adevărat!”

Hinduismul, de asemenea, învață despre necesitatea încarnării Înaltului Dumnezeu pentru mântuirea umanității care nu se poate salva singură. Atitudinea lor cauzează credința în încarnarea repetată. Ultima încarnare era așteptată la sfârșitul veacului rău al acestei lumi. Apariția lui Vișnu ca dumnezeu-om va fi o condiție transcendentă a lui Dumnezeu, pentru a restaura ființele umane și a-i judeca pe cei răi ca și pentru a răsplăti pe cei buni la sfârșitul acestei lumi. Aceste așteptări erau o dorință constantă încă nerealizată, dar lucrurile excelente și faptele răscumpărătoare vor avea loc în realitatea Întrupării lui Dumnezeu.

Perșii așteptau un Mântuitor, pe Dumnezeu-Omul, Care va fi născut dintr-o Fecioară. Profeția ne spune, de asemenea, că Nașterea Lui va fi anunțată de apariția unei stele care va fi diferită de celelalte. Aceea va fi steaua Lui, și El va fi Atoateștiutor pentru înnoirea și curățarea lumii. El va fi Mântuitorul. Așa precum știm cu toții, cei trei Crai, care au venit din Răsărit, probabil din Persia, sunt savanții timpului lor care au venit să I se închine lui Iisus și pentru a-I aduce Lui daruri: „aur, tămâie și smirnă” (Matei, 2:11).

Apariția stelei i-a ajutat pe Crai să înțeleagă urmările extraordinare ale Nașterii lui Hristos. Ei au înțeles că steaua era semnul lui Mesia Însuși, și că El va aduce lumina în lume. Cu toate acestea, la 2000 de ani după ce Magii de la Răsărit I s-au închinat lui Hristos, două treimi din locuitorii acestei lumi nu L-au acceptat încă! Ce tragedie!

În ceea ce-i privește pe grecii din antichitate, ei Îl căutau pe Dumnezeul Cel Înalt și Adevărat sub chip uman, Care ca Dumnezeu și Om, Mântuitor și Răscumpărător, Se va întrupa, așa cum a fost prezis de Aeschylus, (525-456), mare poet de tragedii, în tragedia sa Prometeu înlănțuit. Mântuitorul lui Aeschylus va fi un copil născut dintr-o fecioară și de la Dumnezeu și El va fi un Dumnezeu-Om, așa cum a fost profețit și de Isaia.

Marele filosof Socrate (469-399) a prezis și el venirea lui Dumnezeu în formă umană. Mântuitorul lui Socrate ar fi o Persoană istorică adevărată, un Mântuitor Care va fi trimis de Dumnezeu pentru a reînnoi cosmosul prin spiritul martiriului. El va suferi umilință și va fi țintuit pe un stâlp înalt. Ei, bine, această predicție a lui Socrate a fost văzută de Sfântul Clement din Alexandria ca o descriere exactă a lui Mesia Creștin. De fapt el a scris în opera sa fundamentală, Stromates: „Nu știu dacă există o arătare mai explicită decât aceasta a grecilor care a adus mărturie despre Mântuitorul nostru.”

Gânditorii lumii romane au prezis un timp când un Învățător va „cuceri” totul. Cicero (106-43 î. H.), spre exemplu, a prezis că El va vizita lumea ca Dumnezeu-Omul, predicție împlinită în arătarea lui Pilat către Hristos și spunând: „Iată Omul!” (Ioan, 19:5). Poetul Virgiliu (70-19 î. H.), pare să-l parafrazeze pe Profetul Isaia când spsune: „Fecioara (steaua) vine din nou; deja o nouă generație este trimisă de cerul foarte înalt”. Și el continuă spunând că Cel Care va veni din ceruri va aduce mântuire lumii. Steaua fecioară va însemna întoarcerea Împărăției către Dumnezeul Prea Înalt. Pruncul Care va fi născut este Dumnezeu Însuși, viața în sine.

Iubiți credincioși,

După ce v-am împărtășit toate acestea, trebuie să subliniez că toate religiile și filosofiile antice n-au realizat viziunea adevărată a cunoașterii lui Dumnezeu, nici comuniunea adevărată cu El, nici adevărata mântuire. Ei au ajuns foarte aproape de realitatea Mântuitorului, pentru că previziunile lor erau doar dorințe despre ceea ce avea să se întâmple în viitor. Cu toate acestea, trebuie să adaug imediat că ele reflectă uimitor aceleași așteptări ale Mântuitorului, așteptări care au fost împlinite în Creștinism prin Persoana Mântuitorului Hristos, Logos-ul întrupat al lui Dumnezeu, Care a luat trup omenesc când a venit plinirea vremii.

Profețiile Vechiului Testament n-au fost doar dorințe inspirate de ceea ce teologii numesc logos spermatikos sau rationes seminales, ci revelații făcute de Dumnezeul Cel adevărat pentru mântuirea lumii. Descoperirea venirii lui Mesia n-a fost o bănuială sau o așteptare vagă, ci o profeție care se va realiza în timp. Profeția a fost recunoscută și proclamată de Însuși Hristos; El a subliniat că El este împlinirea profeției divine. El era Mântuitorul lumii Care a venit ca Dumnezeu-Omul pentru a răscumpăra lumea din păcat. El era împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii, plan făcut cunoscut după căderea protopărinților noștri: „Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Facere, 3:15).

Iată înseși cuvintele lui Hristos: „Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (Ioan, 5:39). „Căci dacă ați fi crezut lui Moise, ați fi crezut și Mie, căci despre Mine a scris acela” (Ioan, 5:46). „Şi după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan, 3:14-15). „Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat…Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam” (Ioan, 8:56, 58). Astfel, Hristos Însuși, Mântuitorul lumii, dă existență substanțială profețiilor Vechiului Testament privind venirea lui Mesia. El era adevăratul Mântuitor, „Emanoil”, Dumnezeu cu noi (Isaia, 7:14; Matei, 1:23), trimis de Adevăratul Dumnezeu!

„Cercetați Scripturile…care mărturisesc despre Mine! Ei, bine, unul din cei care au cercetat Scripturile și care L-a identificat pe Mesia cu Iisus Hristos a fost și rabinul Yitzhak Kaduri. Acesta, îndeobște recunoscut ca unul din cei mai proeminenți rabini din Israel, a scris numele lui Mesia pe o bucată de hârtie, cerând ca aceasta să fie păstrată într-un plic timp de un an după moartea sa. Când a fost deschis plicul a fost găsit numele cunoscut de secole: Yehoshua (Yeshua – Iisus) este Mesia.

Iată ce a scris cu câteva luni înainte de moartea sa venerabilul rabin, care a trăit 108 ani, în nota secretă în septembrie, 2005: „Cu privire la abrevierea numelui Mesia, El va ridica oamenii și va dovedi că legea și cuvântul Său sunt adevărate. Aceasta semnez eu în luna milei, Yitzhak Kaduri”. În ebraică, propoziția cu numele ascuns al lui Mesia suna așa: „Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim”. Inițialele indică numele evreiesc al lui Iisus, Yehoshua, care este același nume ca și Yeshua, ambele derivate din aceiași rădăcină ebraică a termenului ‘mântuire’ așa cum se arată în versetele de la Zaharia, 6:11 și I Ezdra, 3:2. Din nefericire, unii din cei care au citit nota au argumentat că maestrul lor nu a lăsat soluția exactă pentru decodarea numelui lui Mesia. Şi marea majoritate a celor circa cincisprezece milioane de evrei din întreaga lume continuă să-L respingă pe Iisus Hristos, pe adevăratul Mesia!

De la primele cuvinte ale Vechiului Testament și până la ultima Profeție a Sfântului Ioan Botezătorul, făgăduințele planului lui Dumnezeu de a mântui lumea au fost împlinite prin Întruparea Logos-ului, Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Și totuși, în multe țări ale lumii, în special în cele islamice, a te închina lui Hristos, Singurul adevărat Mântuitor al lumii, este o realitate interzisă. Îmi amintesc că atunci când mohamedanii au deschis cea mai largă moschee din Europa in 1995, papa de atunci a subliniat că într-o mare parte din lumea islamică libertatea religioasă nu este garantată pentru cei de alte religii.

Radio Vatican chiar a observat atunci că Arabia Saudită, care a decontat construirea moscheii nu permite libertatea cultului pentru Creștini! Și asta se întâmplă pentru că mulți lideri islamici afirmă că Koranul însuși interzice acest lucru și că acesta este un „punct care nu se poate negocia!”. Ei fac asemenea afirmație în timp ce îi acuză pe Creștini că sunt bigoți și fanatici dacă încearcă să predice despre Întruparea Fiului Singurului Dumnezeu adevărat, Care Şi-a asumat trup omenesc pentru a mântui omenirea, da, și pe mahomedani! Ce tragedie strigătoare la cer!

Iubiți prieteni întru credință:

Voi conchide acest cuvânt citând frumoasele cuvinte ale Sfântului Grigorie Teologul, luate din predica sa Despre Sărbătoarea Nașterii lui Hristos: „O nouă unire! O stranie conjunctură! Cel Care are existență în Sine vine întru ființă, Mediatorul dintre Dumnezeire și corporalitatea trupului. Și Cel Care dă bogății devine sărac, pentru că El Își asumă sărăcia trupului meu, pentru ca eu să-mi pot asuma bogăția Dumnezeirii Sale. Cel Care este deplin Se golește de slav Sa pentru puțin timp, pentru ca eu să am parte de desăvârșirea Sa.

„Care sunt bogățiile Bunătății Sale? Care este taina din jurul meu? Am avut parte de chipul Său; nu l-am păstrat; El se împărtășește de trupul meu pentru ca El să-mi mântuiască chipul și să-mi facă trupul nemuritor… El a aprins o lumânare, propriul Său trup și a măturat casa, curățind lumea de păcat…Nu crezi în Dumnezeirea Lui?! Nici chiar demonii nu fac asta, O, tu, care crezi mai puțin decât demonii!”

Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Să-L proclamăm pe El, Cel mai mare Dar făcut vreodată omenirii – până și celor „care cred mai puțin decât demonii!” Amin.

25 decembrie 2012

Categories: Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.