Acasă > Predici > Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA A DOUA ZI DE CRĂCIUN – SOBORUL MAICII DOMNULUI (2012)

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA A DOUA ZI DE CRĂCIUN – SOBORUL MAICII DOMNULUI (2012)

soborul_maicii_domnului_1a

ORNAM1

PREDICĂ LA A DOUA ZI DE CRĂCIUN: SOBORUL MAICII DOMNULUI

„Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că nu mai sunt” (Ieremia, 31:15; Matei, 2:18)

Iubiți frați și surori în Hristos,

În pericopa evanghelică ascultată astăzi, a doua zi de Crăciun, când Biserica noastră prăznuiește și Soborul Maicii Domnului, citând acest verset din Profeția lui Ieremia, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a vrut să sublinieze faptul că, tragedia de nedescris profețită de Proorocul din vechime s-a adeverit la puțin timp după Nașterea Mântuitorului Hristos.

În profeția sa, Ieremia și-a imaginat-o pe Rahela – care era moartă de multă vreme – plângând chiar în mormântul ei pentru ceea ce i s-a întâmplat poporului, copiilor ei. Acum mamele din Betleem plâng pentru uciderea extrem de violentă a copiilor lor, Sfinții Prunci, care sunt priviți de Biserica noastră ca primii Martiri al căror sânge nevinovat a fost vărsat pentru Hristos. A fost nevoie ca Pruncul Hristos să fugă în Egipt pentru a nu avea aceeași soartă. Așa cum i s-a spus Rahelei, copiii ei se vor întoarce din exilul babilonian; tot așa și Pruncul Iisus Se va întoarce din exilul Său din Egipt.

Ieri, în ziua sfântă a Crăciunului, inimile noastre au fost mișcate unic într-un mod tainic de muzica îngerilor, dar acum atât muzica cerească cât și viziunea care se coboară pe pământ s-au dus. Suntem înapoi pe pământ. Experimentăm acea mică părere de rău, chiar dezamăgire, care vine după ce a trecut Crăciunul. Am așteptat atât de mult Nașterea Domnului, dar ea a durat ca un foarte scurt moment în viața noastră! Atmosfera strălucitoare a Crăciunului începe să se stingă iar noi ne întoarcem la rutina monotonă, plictisitoare cu aceleași probleme vechi de sănătate, sărăcie și răutate.

Dar suntem noi în această situație? Gândiți-vă pentru un moment: Dacă asta este tot ceea ce înseamnă pentru noi Crăciunul, atunci aceasta este o deplorabilă bătaie de joc! Da, într-un fel noi nu suntem departe de Irod, care L-a căutat pe Pruncul nevinovat pentru a-L ucide! Dacă Crăciunul ne ridică spiritele pentru un „moment” de o zi, doar ca să le prăbușească la puțin timp după aceea într-o totală disperare, atunci Crăciunul nu este pentru noi ceea ce el a fost pentru păstori, pentru Fecioara Maria și pentru Craii de la Răsărit. Crăciunul este mai degrabă ceea ce a fost pentru Irod, care, extrem de mânios pentru că a fost înșelat de către Magi, a trecut prin sabia morții paisprezece mii de Prunci nevinovați – primii martiri ai Bisericii creștine!

Iubiții mei, Biserica noastră Ortodoxă, de două ori milenară, ne provoacă astăzi să nu călcăm pe urmele pașilor lui Irod. Ea ne cheamă mai degrabă să privim îndeaproape la păstori, la Magi și, în special, la Fecioara Maria, al cărei Sobor îl sărbătorește astăzi. Uitați-vă la păstori: Ei au mers la Betleem să-L vadă pe Pruncul Sfânt în iesle și au privit uimiți de scena pe care au văzut-o. În ziua următoare, ei s-au reîntors la pășune pentru a continua să-și păstorească oile. Aceeași pășune, aceeași rutină, dar ce diferență! Pe drumul de întoarcere, ei cântau cântece îngerești, de parcă măreția unică a acelei nopți sacre ar fi dorit să rămână cu ei pentru totdeauna!

Ei L-au văzut pe Emanoil, Dumnezeu cu noi! Ei au prins o licărire de cer. Totul se schimbase. Radianța firmamentului era mai strălucitoare, viața veche devenise nouă. Viața avea un nou sens, nu mai era blestemată de moarte. Viața lor urma să fie copleșită de bucurie – bucuria fiilor și fiicelor aduși înapoi la Tatăl lor de către Pruncul născut în Betleem, pentru a deveni Unul dintre ei!

Să privim mai atent la Magi. Imediat ce au aflat de intențiile criminale ale lui Irod, ei nu au mai trecut prin Ierusalim, ci s-au întors la casa lor pe o altă cale. Ce înseamnă asta? Da, înseamnă că ei au luat o altă rută pentru a-i zădărnici planurile ucigașe ale lui Irod. Da, dar înseamnă și ceva mai mult. Înseamnă că ei au luat o altă cale și într-un sens duhovnicesc! Pruncul văzut de ei în iesle le-a schimbat complet viețile. Pentru că nimeni care se întâlnește cu Hristos cu voie bună nu se va întoarce acasă așa cum a venit. Valorile lui, atitudinea lui, motivele lui nu mai sunt aceleași. Vechiul mod de viața nu-l mai poate satisface. La Betleem, el găsește o nouă, o mai bună cale de a trăi. Așa cum, cu certitudine, au găsit Magii.

Acum, s-o privim mai îndeaproape pe Fecioara Maria, a doua persoană ca importanță din icoana Nașterii Domnului. Sfântul Evanghelist Luca scrie că în timp ce toți cei care au auzit despre Nașterea lui Hristos s-au minunat despre toate lucrurile care le-au fost spuse lor de către păstori, „Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa” (Luca, 2:19).

Da, ea a ținut tot ceea ce a văzut și a auzit la acest eveniment unic în Istoria Umană, zic, a ținut toate acestea vii în inima sa prin meditație și rugăciune. Ele nu vor dispărea niciodată. Pentru Fecioara Maria, Maica Domnului, nu va fi nici un sentiment de dezamăgire în ziua de după Naștere și niciodată după aceea, chiar dacă „prin sufletul [ei] va trece sabia, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca, 2:35).

Iubiții mei, în cuvinte succinte am văzut ce a însemnat primul Crăciun pentru păstori, pentru Magi și pentru Născătoarea de Dumnezeu. Întrebarea este: Ce înseamnă Crăciunul pentru voi? Ați cântat cu îngerii precum au făcut păstorii? Sau, ați venit la Betleem precum Magii pentru a-I aduce Pruncului nou născut daruri – aur, smirnă și tămâie? Și, ceea ce este cel mai important, ați cugetat în inimile voastre la ceea ce înseamnă într-adevăr Nașterea lui Hristos pentru voi?

Ascultați ce ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan, 1:14). Mă urmăriți încă? Da, Cuvântul a devenit Om fără a înceta să fie Dumnezeu desăvârșit! Aceasta este taina lui Dumnezeu Cel întrupat! El Și-a asumat complet firea umană, atât un trup fizic cât și un suflet rațional – tot ceea ce suntem noi – fără de păcat! Ca Dumnezeu și Om într-o Persoană, Hristos realizează răscumpărarea care vindecă deplin și mântuiește umanitatea căzută – incluzându-ne și pe noi, pe voi și pe mine!

El „S-a sălășluit între noi.” Prin Întrupare, Cuvântul lui Dumnezeu Cel veșnic în slava Sa divină a venit și S-a sălășluit în mijlocul nostru! Cu ce scop? Pentru ca să sfârșească prin a locui în mințile, inimile și sufletele noastre! Acesta este însuși scopul – scopul fundamental – al Întrupării: să facă trecerea de la Emanoil – Dumnezeu cu noi – la Dumnezeu în noi!

Așadar, vă întreb iarăși: Ce înseamnă Crăciunul pentru voi? Într-o încercare de a prinde umilința de nedescris și de neînțeles suferită de Dumnezeu când Și-a asumat trup omenesc, C. S. Lewis, cel care e îndeobște recunoscut ca cel mai mare scriitor creștin din lume al secolului trecut, o asimilează cu asumarea noastră de a deveni viermi, în timp ce suntem ființe umane! Imaginați-vă, voi, ființe umane, create după chipul lui Dumnezeu, devenind viermi! În pofida insuficienței acestei comparații, consider că ea vă poate ajuta să înțelegeți puțin mai mult ce a făcut Dumnezeu pentru noi – pentru a ne face să înțelegem iubirea Lui infinită față de noi. Sfântul Pavel subliniază că, „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le greșelile lor…” (II Cor., 5:19).

Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Și-a asumat voluntar consecințele păcatelor noastre – corupția și moartea – fără a păcătui. El S-a supus unei suferințe nejuste din cauza pasiunilor păcătoase ale ființelor umane și ale îngerilor căzuți. Asta înseamnă că mântuirea este cu mult mai mult decât iertarea păcatelor. Ea este o nouă viață cauzată de reconcilierea noastră cu Dumnezeu.

Hristos S-a născut pentru ca noi să devenim creaturi noi – participanți în însăși dreptatea lui Dumnezeu. Asta înseamnă că mântuirea noastră nu e doar juridică – precum este decizia legală, statică a unui judecător; ea este personală și relațională – precum este iubirea sacrificială, dinamică a unui tată pentru copilul său! Așa precum Clarence Jordan s-a exprimat, “în Hristos, Dumnezeu Și-a întins mâinile pentru a îmbrățișa universul și pe fiecare din el.”

Crăciunul înseamnă mai presus de orice altceva că Dumnezeu vine la noi în Persoană. El nu a trimis un înger sau un Profet. A venit El Însuși. Iată cum s-a rugat cineva în timpul Crăciunului: „Nu-l trimite pe Moise, Doamne, nu-l trimite pe Moise! El a sfărâmat tablele Legii. Nu mi-l trimite pe Ilie, Doamne! Mi-e frică de Ilie – el a adus foc din cer. Nu mi-l trimite pe Pavel, Doamne! El este atât de învățat, încât eu mă simt ca un copil mic când îi citesc epistolele. Doamne Iisuse, vino Tu Însuți! Nu mi-e frică de Tine. Tu ai luat copiii ca pe niște miei în staulul Tău. Tu ai iertat femeia vinovată de adulter. Tu ai vindecat-o pe femeia timidă care s-a atins de haina Ta în mulțimea ce Te înconjura. Nouă nu ne este frică de Tine. Așadar, vino Iisuse Doamne!”. Și El a venit!

Iubiții mei, întocmai ca Magii, noi am văzut steaua și am urmat-o până la Pruncul nou născut în Betleem, adică, aici, în biserica noastră. Ca și ei, noi ne-am închinat Copilului Hristos, I-am adus daruri și L-am primit în ieslea inimilor noastre prin Sfânta Cuminecătură. A venit timpul ca noi să mergem acasă pe o altă cale, calea lui Dumnezeu. Să lăsăm, așadar, în spatele nostru vechi păcate, vechi dușmănii, vechi dureri. Să pășim în viață cu Hristos, mereu conștienți de prezența Lui ca Mântuitorul nostru născut în Betleem, mereu doritori ca El să Se nască în Betleemul inimilor noastre.

Și atunci când vom da jos decorațiile de Crăciun, să fim foarte atenți să nu-L dăm jos pe Hristos. El nu vrea să stea în mansarde sau în beciuri; El vrea să stea în camera de zi a inimilor noastre de-a lungul anului. În fond, prezența Lui cu noi este ceea ce înseamnă Crăciunul! Dacă Hristos locuiește în viețile noastre, nu există dezamăgire în zilele de după Crăciun. Prezența Lui cu noi ne va face toate zilele de după Crăciun calde cu harul și iubirea Sa.

Vizita noastră la Betleem s-a sfârșit și, precum păstorii, ne vom întoarce la datoriile noastre obișnuite cântând cu credință reînnoită Mântuitorului nostru. Precum Magii, noi ne întoarcem acasă nu pe drumul pe care am venit, ci pe un alt drum, drumul lui Hristos – al păcii, al iubirii și al bucuriei. Precum Născătoarea de Dumnezeu, noi vom cugeta la însemnătatea Nașterii lui Hristos în inimile noastre – aceea de a ne da o nouă viziune și o bucurie negrăită pentru anul care ne așteaptă, pentru viața care urmează.

Vă voi lăsa cu aceste cuvinte ale lui Meister Eckhart: „La ce-mi folosește dacă această eternă Naștere a Fiului divin are loc neîncetat, dar nu se întâmplă în inima mea? La ce îmi folosește că Maria este plină de har și nu sunt și eu plin de har? La ce îmi folosește faptul că Creatorul Îl naște pe Fiul Său, dacă nu-L nasc și eu în timpul meu și în cultura mea? Aceasta este, deci, plinirea vremii: Când Fiul lui Dumnezeu Se naște în noi!” Întrebarea mea este: S-a născut Fiul lui Dumnezeu în Betleemul inimilor voastre la acest Crăciun? Ați înțeles că El a ales voluntar să Se împărtășească de întunericul nostru pentru ca noi să devenim capabili a ne împărtăși de Lumina Lui? Ați înțeles? Amin.

26 decembrie 2012

Categories: Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.