Acasă > ORTODOXIE, Predici > Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

Pescuirea minunata

PREDICĂ LA DUMINICA A OPTSPREZECEA DUPĂ CINCIZECIME (2012)

          Moto: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele” (Luca, 5:5)

          Iubiți frați și surori în Hristos,

Într-o dimineață, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a găsit patru pescari într-o barcă, care era foarte aproape de țărm. Ei s-au trudit toată noaptea și n-au prins nimic. După ce a folosit barca lui Petru pentru a se adresa mulțimilor, Hristos i-a spus: „Mână la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți” (v. 4). Mână la adânc! Această comandă este o puternică chemare la acțiune. “Mână la adânc” este un cuvânt vital în viața unui Creștin adevărat. Fiul lui Dumnezeu S-a lansat întru adânc pe toată distanța din ceruri pentru a veni la tine și la mine.

Acum El stă la ușa inimii voastre bătând și chemându-vă să-i deschideți. Așadar, de ce să nu vă mișcați pe acei câțiva centimetri de necredință și indiferență și să-I deschideți cu credință pentru a-L lăsa să intre! Fiul risipitor a trebuit să se lanseze în adânc, departe de păcat pentru a se întoarce înapoi la tatăl său. Nu stați, răsfățându-vă în păcat, da, separați de Dumnezeu; întoarceți-vă la Tatăl! Veniți mai aproape de El prin pocăință. Mișcați-vă mai aproape de El, primind cu vrednicie a Sfânta Euharistie.

Apropiați-vă de El prin iubire, prin slujire. Amintiți-vă primirea de bun venit pe care a primit-o fiul risipitor când s-a întors la tatăl său. Nu stați nemișcați. Niciodată nu veți reuși să ajungeți la ceruri dacă veți sta pe aceeași treaptă a scării vieții voastre. Mișcați-vă către o mai profundă cunoaștere a Lui, pe Care cunoscându-L este egal cu a dobândi viață veșnică. Lansați-vă în adâncul cunoașterii Lui! Peștii mari nu sunt lângă țărm; ei sunt în adânc!

Ascultați răspunsul lui Petru la chemarea lui Hristos: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele” (v. 5). Gândiți-vă pentru o clipă la Petru: El și-a petrecut întreaga viață pescuind pe lacul Ghenizaret; știa totul despre meseria de pescar. Așa că, porunca lui Hristos de a se lansa în adânc și a-și lăsa mrejele jos pentru a pescui era împotriva cunoștințelor și experienței lui. Cel mai bun simț al lui îi spunea că această comandă era nebunească. Experiența unei vieți de pescar îl sfătuia să nu se supună Stăpânului. Totuși, el s-a supus! „…dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” Rezultatul a fost dincolo de orice așteptări: o barcă plină cu pești!

          Iubiți credincioși,

Adverbul dar este unul din acele cuvinte cheie care deschid noi drumuri în labirintul vieții. Cineva poate înțelege lipsa de curaj și neliniștea din fraza lui Petru. Însă cuvântul dar vine și spune, „În pofida unei nopți de muncă lungi, epuizante, fără succes, voi încerca din nou dacă Tu spui asta”. Există o poveste care ne vine din Grecia antică. Când cei 300 de spartani stăteau ferm la Termopile, li s-a spus: „Perșii sunt atât de mulți, săgețile lor vor înnora soarele”. Spartanii, însă,  au răspuns: „Dar, noi vom lupta în umbră!” Voi știți rezultatul acelei bătălii.

Amintiți-vă din nou de Petru într-un punct diferit al vieții sale – după o noapte amară ca urmare a lepădării față de Stăpânul său de trei ori. Era deprimat, plin de sentimente de vinovăție. Presupuneți că Petru și-ar fi sfârșit viața precum a făcut Iuda, câștigându-și pierderea veșnică. Dar Petru nu s-a sinucis – așa cum a făcut Iuda. El a ieșit afară și a plâns cu amar” (Matei, 26:75). În timp ce plângea, el poate să fi zis: „Doamne, m-am lepădat de Tine în mod rușinos, dar în pofida lepădării mele, făcută posibilă de lașitatea mea, Îți cer iertare!”

Tocmai din cauza acestui plâns cu amar, Hristos Cel înviat îl restaurează și-l autorizează pe Petru din nou cu cuvintele: „Paște mielușeii Mei…Păstorește oile Mele…Paște oile Mele!” (Ioan, 21:15, 16, 17). După ce s-a pocăit, Petru a continuat să-și dovedească încrederea pe care o merita jertfindu-și viața pentru Hristos. Îmi amintesc de un afiș în care un om era total deprimat și spunea: „Eu renunț!” La același avizier, jos, într-un colț, era scena răstignirii lui Hristos și sub ea cuvintele: “Eu nu am renunțat!Da, El nu a renunțat! Pe când atârna pe Cruce, Hristos S-a rugat: „Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!” (Luca, 22:42). Calvarul Crucii n-a fost îndepărtat, dar el a fost urmat de Înviere – pecetea mântuirii noastre!

      Iubiți credincioși,

Există atât de multe capcane așezate împotriva noastră de către diavol! De multe ori, pentru a folosi cuvintele Sfântului Apostol Pavel, pentru ca să ne înșele, „Satana se preface în înger al luminii” (II Cor., 11:14). Ceea ce este și mai înfricoșător e faptul că Însuși Hristos l-a numit pe diavol „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan, 12:31). Depinde de noi să-i permitem diavolului să fie și stăpânitorul nostru.

Când cinicii acestei lumi îți spun, „Noi suntem creaturi ai sorții oarbe și este o prostie să te îndrepți spre Dumnezeu pentru sfaturi,” nu te lăsa robit de acest sfat diabolic! Răspunde-i cârtitorului cinic așa: „Prietene, credința mea, hrănită de cuvântul lui Dumnezeu mă învață să am în ceruri un Tată Care Se îngrijește de mine!” „Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniță și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările!” (Luca, 12:24).

„Tu nu poți schimba planul lui Dumnezeu în ceea ce te privește! Rugăciunile tale sunt ridicole”, strigă cinicul. Dacă credința ta este ca grăuntele de muștar, tu îi vei răspunde celui cinic: „Cum aș putea eu să n-am încredere în cuvântul Dumnezeului și Mântuitorului meu Care a spus: Cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine oare el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, oare el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!” (Matei, 7:9-11).

„Ce-ți spune asta despre credința în Dumnezeu”, răspunde cinicul. „Ce bine face? Nu vezi că oamenii răi prosperă și cei drepți suferă? Nu înțelegi că în această lume n-are nici un sens să fii bun”? „Dar”, trebuie să te îndemne glasul credinței, „tu niciodată nu judeci o piesă de teatru până nu vezi ultimul act. Scena răstignirii, cea mai mare nedreptate comisă de omenire împotriva Fiului lui Dumnezeu fără de păcat, a fost urmată de Înviere. Noi nici nu putem concepe răstignirea fără Înviere! Așa că, nu judeca niciodată o persoană până ce n-ai văzut-o în ultimul act – stând înaintea scaunului de Judecată al lui Hristos. Atunci vei înțelege dacă merită sau nu să fii bun în această lume. Atunci vei vedea dacă cel rău sau cel drept va prospera!”

Te împiedică trecutul? Dacă asta ți se întâmplă – este din cauză că tu ascunzi un păcat care a devenit tot mai insuportabil pentru conștiința ta cu fiecare zi ce trece? Nu ezita să urmezi pașii fiului risipitor – întoarce-te la Tatăl! „Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, spune Hristos (Matei, 5:8). Nu te aștepta să-L vezi sau să-L cunoști pe Dumnezeu dacă tu trăiești cu păcate nemărturisite. Vei fi ca cinicii acestei lumi. Sfântul Ioan Scărarul scrie că, „Puritatea îl face pe ucenicul ei un teolog care înțelege singur dogma Sfintei Treimi”. Adevărata puritate a inimii e realizată prin pocăință zilnică. Sfântul Isaac Sirul subliniază că, „Cel ce dorește să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice trebuie să aibă grijă de puritatea sufletului său”. Trebuie adică să ne autodisciplinăm!

Fiți atenți la mijloacele harului pe care Domnul ni le oferă: rugăciunea, Sfintele Taine, Sfânta Scriptură, Dumnezeiasca Liturghie. De câte ori nu spunem noi că suntem prea obosiți și nu avem chef de rugăciune sau de citit Scrisoarea lui Dumnezeu către noi sau să venim la biserică? Când ne simțim așa, pericopa evanghelică de astăzi ne spune: Vino, vino la biserică chiar atunci când nu ai chef să vii! Vino, n-are importanță ce prezice meteorologul despre starea vremii! Vino, chiar și atunci când ai stat până târziu în noaptea precedentă!

Vino, chiar și atunci când te doare fiecare os din trupul tău! Vino! Fă acest lucru oricum! Ceea ce tu vei câștiga făcând aceasta este pe departe dincolo de orice efort pe care îl faci. Vino, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste” la masa mântuirii. Petru, Andrei, Ioan, Iacob au venit; și-au aruncat mrejele la adânc și au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele” (v. 6).

Cineva ar putea spune: „M-am străduit, în modul pe care-l știu cel mai bine să fac ceea ce este corect și toate speranțele mele s-au ruinat”. Amintiți-vă cuvintele lui Petru, care s-a trudit toată noaptea și n-a prins nici un pește: „Dar după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”(v. 5). Sfântul Pavel ne avertizează despre câteva lucruri pe care viața ni le poate pune în față: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos?Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Rom., 8:35).

Și, cu o credință în măsură să mute munții, Sfântul Pavel declară: „Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile…și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus Domnul nostru” (Rom., 8:37-39).

Dar, cu toate acestea! Într-un mod foarte real, aceasta este ceea ce este Credința noastră. Ea aruncă o privire detașată la tot răul din lume. Ea înfruntă toate confuziile vieții, toate frustrările, suferințele, dezastrele și spune: „Dar!” În răstignirea lui Hristos toți agenții celui rău au făcut tot ceea ce puteau să facă ca agenți ai răului:       Iuda, Caiafa, Pilat și mulțimile. În pofida acestui rău extrem, „când se lumina de ziua întâi a săptămânii”, îngerul Domnului le-a spus femeilor mironosițe: „Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut” (Matei, 28:1,6).

„Domnul nu întârzie cu făgăduința Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toți să vină la pocăință”, spune Sfântul Petru. Și apoi continuă Apostolul: „Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui” (II Petru, 3:9-10). Nu par aceste cuvinte să descrie foarte exact efectele unei distrugeri nucleare? Da! Și totuși, în ciuda acestei realități apocaliptice, noi așteptăm un „cer nou și un pământ nou”când Hristos va fi totul în toate (Apoc., 21:1).

Aceasta a fost Credința primului secol Creștin; aceasta este Credința noastră Ortodoxă în secolul douăzeci și unu. Așadar, de ce nu vă lansați în adâncul Credinței noastre pentru a vedea minuni cum n-ați mai văzut? Tu poți spune cu Sfântul Petru: „Stăpâne, noi am trudit toată viața în această lume fără Dumnezeu și n-am prins nimic! Ajută-ne să-Ți ascultăm glasul, să ne lansăm în adâncul Credinței noastre, să-Ți ascultăm porunca și să ‘prindem’ bucuria veșniciei în Împărăția Ta”. Amin.

23 septembrie 2012

Categories: ORTODOXIE, Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.