Acasă > Cuvinte de folos, Predici > Pr. Dr. Dumitru Măcăilă – PREDICĂ LA DUMINICA A ȘASEA DUPĂ CINCIZECIME: IISUS ȘI PARALITICUL – UN PĂCĂTOS ESTE IERTAT

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă – PREDICĂ LA DUMINICA A ȘASEA DUPĂ CINCIZECIME: IISUS ȘI PARALITICUL – UN PĂCĂTOS ESTE IERTAT

Vindecarea-Slabanogului-300x284

PREDICĂ LA DUMINICA A ȘASEA DUPĂ CINCIZECIME:

IISUS ȘI PARALITICUL – UN PĂCĂTOS ESTE IERTAT

Moto: „Şi Iisus văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” (Matei, 9:2)

  Iubiți frați şi surori în Hristos,

Dacă citim textele paralele ale pericopei evanghelice de astăzi, care pot fi găsite la Evangheliștii Marcu, cap. 2:3-12 și Luca, cap. 5:18-26, putem observa că Sfântul Apostol și Evanghelist Matei pare să fi lăsat în afară cea mai interesantă partea a istoriei. Spun aceasta pentru că sfinții Marcu și Luca ne-au informat că acest slăbănog nu s-a apropiat de Iisus ca toți ceilalți; el a fost coborât prin acoperișul casei. Sfântul Matei n-a inclus această parte a poveștii de simplu interes uman, pentru că el pare a fi mult mai interesat în a prezenta Evanghelia.

După toate astea, ce este mai important, să știi că un om a fost coborât prin acoperiș, sau să știi că Iisus are autoritatea de a ierta păcatele? Sfântul Matei, pur și simplu, nu are timp de poveste, chiar dacă e o poveste fascinantă. Scopul lui e acela de a prezenta Evanghelia, vestea cea bună că Mesia Cel prezis de Prooroci a venit să-i mântuiască pe păcătoși.

Iată cum ne informează sfântul Matei: „Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Observați că Iisus a luat în considerație credinţa lor, adică a altora! Nu vreau să sugerez că slăbănogul a fost mântuit, excluzând credința lui personală. Dar vreau să subliniez că, credința acestor patru oameni a avut ceva de făcut cu vindecarea paraliticului și, cel mai important, cu iertarea lui!

Da. Iisus a răspuns credinței lor când l-a vindecat pe slăbănog și când i-a dăruit iertarea păcatelor lui. Apropo, n-ar trebui ca acest fapt, prin el însuși, să ne încurajeze să ne rugăm tot mai frecvent și tot mai fervent pentru alții? Cu certitudine, ar trebui! Credința celor patru oameni a adus slăbănogului nu numai binecuvântarea vindecării – i-a adus lui și iertarea păcatelor!

Iubiți credincioși: Poate ne întrebăm de ce a mers Iisus dincolo de ceea ce au căutat acești patru oameni? Să încercăm să înțelegem motivele Sale în lumina cuvintelor Sfântului Apostol Pavel adresate Efesenilor: „Iar Celui Ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică și întru Hristos Iisus, în toate neamurile veacului veacurilor! Amin” (3: 20-21; subliniere adăugată).

În primul rând, noi înțelegem din cuvintele Apostolului Pavel că Dumnezeu Își aduce Sieși slavă depășind cererile și așteptările noastre când ne binecuvântează. Nu există nici o îndoială că Dumnezeu S-a preamărit pe Sine prin ceea ce i-a făcut slăbănogului. Când mulțimile au văzut miracolul, ele au fost înfricoșate și L-au slăvit pe Dumnezeu Care a dat asemenea putere oamenilor (Matei, 9:8).

În al doilea rând, Hristos a iertat păcatele slăbănogului, pentru că acest lucru i-a dat lui curajul de a sta în prezența lui Dumnezeu. „Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Această expresie se găsește de trei ori în Evanghelia sfântului Matei. Se află aici și apoi puțin mai jos în același capitol, când, după ce a vindecat o femeie care suferea de scurgerea sângelui de doisprezece ani, Iisus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credința ta te-a mântuit!” (Matei, 9:22).

Credința acestei femei a fost profundă; ea a crezut că va fi vindecată doar dacă va atinge haina lui Iisus. De fapt, cu certitudine mulți au fost vindecați atingând haina Domnului nostru Iisus Hristos fără ca Scriptura să consemneze aceasta explicit; totuși, această femeie părea înfricoșată și n-a îndrăznit să-I ceară lui Iisus permisiunea de a-I atinge haina, așa că ea a „furat” o atingere și a fost vindecată.

Iisus n-a vrut s-o lase în anonimat, așa că a chemat-o, ceea ce a făcut-o să se simtă extrem de înfricoșată. Cum putea ea, o femeie care a „furat” o vindecare, să stea în fața lui Iisus, în special, în această mulțime? Ea a avut credință puternică pentru a fi vindecată, dar teama ei creștea gândindu-se că trebuie să se apropie de Fiul lui Dumnezeu. Totuși, după ce a chemat-o în față, Iisus i-a adresat aceste cuvinte divine mângâietoare: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a mântuit!”

Altă dată, ucenicii erau într-o barcă când Iisus S-a apropiat de ei, mergând pe mare. Ei erau înfricoșați „zicând că e nălucă și de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” (Matei, 14:26-27). Ucenicii nu știau Cine era, și erau îngroziți de moarte. Putem să-i învinovățim? Apoi Iisus le-a vorbit: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”

Iubiții mei: Întocmai ca și femeia cu scurgere de sânge și precum ucenicii, paraliticul din pericopa evanghelică de astăzi era într-adevăr înfricoșat. Toți erau înfricoșați să fie în prezența Domnului. Slăbănogul e posibil să fi avut o măsură de credință, destul pentru a crede că poate fi vindecat. Sub nici o formă nu-l putem învinovăți pentru că era înfricoșat. De fapt, dacă el credea cu adevărat că Iisus este Mesia Cel prezis de Profeți, atunci faptul că era înfricoșat în prezența Lui e un lucru bun. Cum ar putea el, un păcătos vinovat, să se apropie de Mesia, Fiul lui Dumnezeu, și, pe deasupra, să fie și vindecat?!

Această întrebare posibilă pe care și-a pus-o slăbănogul lui însuși, mă determină să subliniez al treilea motiv pentru care Iisus i-a iertat omului păcatele sale: El afirma că este Fiul lui Dumnezeu! Ei bine, nimic n-ar fi putut să fi subliniat această afirmație a Sa mai puternic și mai îndrăzneț decât iertarea publică a păcatelor slăbănogului! De fapt, așa cum vă amintiți din Evanghelie, cărturarii au înțeles acest punct!

Ei chiar au început să raționeze în termeni teologici: „Acesta huleşte!… Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?” (Matei, 9: 3; Luca, 5: 21). Încercați să reflectați: Iisus a fost acuzat că hulește pentru că El a afirmat că este Cine este El – Fiul lui Dumnezeu! El știe secretele inimilor, acordă iertarea păcatelor, o putere care aparține doar lui Dumnezeu chiar în conformitate cu admiterea cărturarilor, și vindecă doar prin puterea cuvântului Său. Aceasta este evidență perfectă pentru divinitatea Sa!

La un moment dat, Iisus le-a spus liderilor evrei: „Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele aruncați cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.” (Ioan, 10:32-33). Dar Iisus i-a adus la tăcere totală cu înțelepciunea Sa, divină infailibilă, așa cum nici o ființă umană n-ar fi putut s-o facă: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu să nu credeți în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeți în Mine, credeți în aceste lucrări, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl” (Ioan 10:37-38).

De data aceasta, cărturarii n-au mai protestat public, nici n-au mai încercat să-L conteste pe Iisus în fața mulțimilor. Nu L-au provocat pe Iisus pentru că El nu le-a dat timp s-o facă! El i-a prins cu garda jos, dându-le pe față gândurile lor înainte ca ei să poată protesta! Ei bine, acest fapt singur este una din cele mai puternice probe că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu!

Gândiți-vă la acest lucru: Logica cărturarilor era fără defect! Ei nu puteau fi mai exacți în deducția pe care au făcut-o. Totuși, tragedia constă în faptul că ei nu vor merge acolo unde îi duce evidența izbitoare! Permiteți-mi să vă amintesc de logica succesiunii evenimentelor. Întâi, Hristos afirmă indirect că are autoritatea de a ierta păcatele și-l iartă pe paralitic. În al doilea rând, El dă pe față gândurile ascunse ale cărturarilor, care au obiectat la afirmația lui Hristos că este hulă. Apoi, El dă test pentru autoritatea Sa divină, întrebându-i pe cărturari: „Căci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te și umblă?” (Matei 9:5).

Iubiți credincioși: Poate sunteți familiari cu expresia: „Fă ceva sau închide gura!” Da, această expresie înseamnă că cineva trebuie să dovedească că, ale lui cuvinte lucrează, sau să nu mai vorbească. Dar Iisus nu vorbește aici doar despre abilitatea de a exprima anumite cuvinte. El întreabă: „Cine poate vorbi aceste cuvinte și să arate că cuvintele sale au realizat într-adevăr ceea ce a fost spus?”

În acel sens, este mai ușor să spui, „Iertate sunt păcatele sale,” decât este să spui, „Scoală-te și umblă!” Voi nu puteți vedea imediat rezultatul iertării păcatelor, pentru că acest lucru are loc în inima penitentului, și ”fructele” sunt vizibile peste timp. Astfel, este mai ușor să faci această declarație, pentru că acesta nu poate fi supus la test empiric. Dar dacă Iisus ar fi spus, „Scoală-te și umblă”,  El trebuie fie să valideze acest lucru vindecându-l pe om într-o clipă, or El va fi arătat că cuvintele lui sunt goale.

Iisus Hristos Se pune la test prin ceea ce spune. Dar El face acest lucru într-un mod foarte ingenios. El a legat abilitatea Lui de a vindeca cu autoritatea Sa de a ierta păcatele. Logica a condus pe cărturari să raționeze că nimeni nu poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu! Aceeași logică ar fi trebuit să-i conducă pe ei să concluzioneze că El este Dumnezeu dacă poate ierta păcatele. Și acum Iisus a adăugat o legătură logică suplimentară: Dacă El este capabil să vindece un slăbănog, atunci, în mod sigur, El poate să ierte păcatele! Dacă Iisus poate să-l vindece pe slăbănog, atunci El trebuie să fie Dumnezeu!

„Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta!” (Matei, 9:6). Omul s-a ridicat și a mers acasă, exact așa cum a poruncit Iisus. Trebuie să fie doar o singură concluzie la povestea Evangheliei de astăzi, adică, Iisus Hristos trebuie să fie Dumnezeu! Dar nimeni în mulțime nu pare să înțeleagă acest lucru!

Cărturarii sunt tăcuți. Mulțimea este extrem de impresionată, dar ei nu reușesc să recunoască că Iisus este Fiul lui Dumnezeu întrupat! Tragic, nu? Totuși, ceea ce este mai tragic este faptul că două treimi din mulțimile de astăzi sunt încă de partea cărturarilor și fariseilor ca și a mulțimilor din pericopa evanghelică de astăzi. Dar despre voi ce se poate spune? Unde vă aflați?

La puțin timp după săvârșirea minunii, Iisus a avut alt argument cu fariseii, care s-au simțit ofensați din cauză că El a stat la masă cu vameșii și cu păcătoșii. Mântuitorul Hristos le-a spus: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Matei, 9: 12-13).

Iubiții mei, Iisus a săvârșit astăzi o minune, pentru a arăta că El nu numai că avea autoritatea să vindece, ci să și mântuiască oamenii din păcatele lor, îmbrățișându-i cu harul iertării. Sfânta Scriptură ne spune că noi toți suntem păcătoși, „fiindcă toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Rom., 3: 23). Întrebarea este: De ce atât de mulți dintre noi șovăim când e vorba să venim la picioarele lui Hristos, să fim îmbrățișați de El în Sfânta Taină a Mărturisirii, să simțim iubirea divină mângâietoare, iertătoare a lui Hristos? De ce? Amin.

24 iulie, 2011.

Categories: Cuvinte de folos, Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: