Acasă > Predici > Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DUPĂ CINCIZECIME: GRIJILE VIEȚII (2014)

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DUPĂ CINCIZECIME: GRIJILE VIEȚII (2014)

Pred Munte

PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DUPĂ CINCIZECIME: GRIJILE VIEȚII 

Moto: Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Matei, 6:27)

Iubiți frați și surori în Hristos,

Un american, pe nume Jay Adams, ne spune povestea unui om numit Joe care era îngrijorat mereu. Oricând era văzut de cineva, fața lui arăta posomorâtă și trasă, pentru că, se pare, el purta greutățile lumii pe umerii săi. Totuși, odată, Joe a devenit imaginea optimismului; era radiant. Oricine putea observa schimbarea, pentru că chipul lui contrasta izbitor cu cel care fusese până atunci.

În final, unul din prietenii săi l-a întrebat ce s-a întâmplat cu el. „Ei, bine,” s-a confesat el, ”așa după cum știi, eu am fost întotdeauna foarte îngrijorat. Am decis că acest lucru este pe cât de neînțelept pe atât de nesănătos, așa că l-am angajat pe cineva să se îngrijoreze pentru mine.” „Și cât te costă aceasta?” l-a întrebat prietenul său. Joe i-a răspuns: „A, cam 1000 de dolari pe săptămână.” Dar prietenul său l-a mai întrebat uimit: „Și cum îți poți permite să-l plătești?” Iar Joe i-a răspuns foarte calm: „Asta este grija lui!”

Noi toți putem zâmbi auzind această poveste, dar știm că grijile vieții se constituie în unul din păcatele care-l asaltă cel mai mult pe Creștin. Sunt două zone majore care ne fac pe noi să eșuăm ca următori ai lui Hristos. Prima zonă e cea în care ne desprindem de trecut fără nici un folos; a doua este preocuparea negarantată pentru viitor. Ei, bine, a doua boală este cea despre care a vorbit Domnul nostru Iisus Hristos în pericopa evanghelică de astăzi: „Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?” (Matei, 6:25).

Prietenii mei, e posibil să vă surprindă să aflați că Mântuitorul Iisus Hristos a identificat îngrijorarea cu una din formele materialismului. Cei mai mulți dintre noi sunt un pic neliniștiți de problema materialismului; cel mai mult suntem așa când suntem comparați cu cei care trăiesc în țări slab dezvoltate. Totuși, fiindcă marea majoritate a credincioșilor din țara noastră pot vedea că mulți din cei care îi înconjoară sunt mai prosperi decât ei, aceștia consideră că orice mesaj negativ despre materialism trebuie să se aplice altora, nu lor!

Cu toate acestea, materialismul nu are nimic de-a face cu suma de bani pe care voi sau eu o avem la bancă. Și asta este așa pentru că materialismul este în primul rând o atitudine față de bani și importanța pe care le-o acordăm. Este o chestiune de priorități inversate. Putem presupune că materialismul este o dorință necuvenită pentru lux; dar Hristos l-a identificat cu preocuparea necuvenită pentru lucrurile necesare, precum mâncarea și îmbrăcămintea.

„Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult?” (Matei, 6:22-23). Observați că Iisus folosește o imagine foarte obișnuită; și totuși, a fost destul de greu pentru unii să înțeleagă exact această imagine. Pentru mintea din antichitate, ochiul era ca o fereastră care permitea luminii să pătrundă în corp. Condiția de sănătate a ochiului determina cantitatea de lumină care intra în corp. Un ochi nesănătos făcea obscură lumina care intra în corp, supunându-l pe acesta la întuneric.

Ascultați sfatul autorului cărții Proverbelor: „Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ți pune iscusința ta în aceasta. Oare vrei să te uiți cu ochii cum ea se risipește? Căci bogăția face aripi ca un vultur care se înalță către cer. Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi și nu pofti bucatele lui!” (Pilde, 23:4-6). Regele Solomon le împărtășește acest sfat supușilor săi fiindcă el vrea ca ei să înțeleagă că cel a cărui inimă este înrobită de bogățiile pământești are ochi rău; căutând lucruri pentru sine, el neglijează nevoile altora. Dimpotrivă, cel care este generos cu alții are ochi sănătoși. Viziunea lui asupra propriilor nevoi nu este distorsionată, desfigurată. De fapt, el vede bogăția lui materială ca aparținând lui Dumnezeu și din această cauză el trebuie s-o folosească pe aceasta pentru a-i ajuta pe cei în nevoi.

„Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult?” (Matei, 6:23). Materialismul este o boală care afectează întregul trup. Ca o picătură de otravă care otrăvește întregul pahar cu apă, tot așa și materialismul corupe omul întreg și afectează întregul trup al lui Hristos (I Cor., 12:26). Îi întunecă viziunea și face vederea scurtă. El nici nu poate vedea cerul clar și nici nu poate percepe ceea ce-i trebuie cu adevărat. Materialismul nu este un defect minor în gândirea cuiva; el este ca un virus care a intrat în circulația sângelui și afectează distructiv întreaga ființă a celui dominat de el.

Mântuitorul Hristos ne învață să ne adunăm comori în cer, nu pe pământ! Această învățătură cristică izvorăște dintr-o altă învățătură evanghelică, adică, inima noastră este atrasă de lucrul în care noi investim cel mai mult. Ea izvorăște și din principiul că materialismul este o boală care are efecte ce merg foarte adânc, foarte departe. Iisus subliniază raționamentul Său divin cu certitudinea infailibilă că, „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona” (Matei, 6:24).

În termeni simpli, banul este fie sclavul tău, fie stăpânul tău! Banii sunt ca poftele noastre trupești. Fie le vom stăpâni, fie ele ne vor stăpâni! Cineva poate căuta să se amăgească pe el însuși crezând că poate urmări ambele scopuri simultan – pe Dumnezeu și banul! Totuși, Mântuitorul Atoateștiutor vrea ca noi să înțelegem clar că numai unul ne va fi stăpânul!

Dacă unii dintre voi încă aveți dificultate în a înțelege de ce Mântuitorul a spus că „Nimeni nu poate să slujească la doi domni,” în timp ce vorbea despre bogății și Dumnezeu, cred că analogia cu cei care sunt dependenți de droguri vă va ajuta să înțelegeți acest lucru. Materialismul este destul de asemănător cu dependența de droguri. Întâi, omul începe să le folosească, dar în cele din urmă drogurile îl folosesc pe el! Trupul lui își creează o toleranță pentru o anumită cantitate de droguri și apoi el găsește că trebuie să aibă tot mai multe.

În cele din urmă, drogul este stăpânul lui și el este sclavul drogului. Cu cât cineva are mai mulți bani, cu atât dorește și mai mulți! Cu cât cineva este mai dominat de dorința de a avea mai mulți bani, cu atât mai mult este înrobit de această dorință. Asta este exact ceea ce Hristos a vrut să ne comunice. Așadar, materialismul este distrugător de suflete pentru că, precum comunismul, sau oricare altă ideologie totalitară, el nu este satisfăcut până când controlul lui asupra omului nu devine total!

Vă amintiți poate că liderii evreilor L-au respins pe Hristos ca pe Mesia cel profețit în primul rând pentru motive politice și economice (Ioan, 11:47-48). De fapt, Evanghelia ne spune că arhiereul era în realitate cel care deținea afacerile de la bursa ce avea loc în incinta templului! Pentru iudeu, urmărirea câștigului financiar și practicarea dreptății erau considerate sinonime! Și totuși, Hristos subliniază clar că ele sunt antitetice, opuse! Cineva poate sluji fie lui Dumnezeu, fie banului! Unul din cei doi va deveni în mod fundamental stăpânul tău, celălalt sclavul tău! Iată de ce, cei care Îi urmează lui Hristos nu trebuie să perceapă bunurile lor materiale ca pe un mijloc de asigurare a confortului în această viață pământească, în schimb ei trebuie să investească în lucruri veșnice!

Iubiți credincioși, cei mai mulți dintre noi cred despre materialism că este o dorință excesivă de a deveni bogat pentru propriile scopuri egoiste. Totuși, materialismul are două forme distincte. Prima este arghirofilia, iubirea de arginți, ca o pasiune dominantă a vieții noastre. Noi simțim o dorință insațiabilă pentru tot mai mult și mai mult lux! Avem o casă mare, vrem una și mai mare!

Cu toate acestea, nu acesta este cel mai rău fel de materialism. Cel mai rău materialism, care ne obsedează pe mulți dintre noi, este adesea unul care izvorăște din acele lucruri care nu sunt benevole, ci obligatorii; nu din cele de lux, ci din cele necesare! Observați încă odată că Iisus ne-a spus să nu ne îngrijim despre mâncare și îmbrăcăminte! Nu ne-a vorbit despre fripturi și vinuri și nici măcar despre un costum de lucru de mâna a doua. Aici aflăm noi că materialismul își ridică capul său urât: grija necuvenită pentru lucruri materiale! Este grija care ne distrage devastator, subminându-ne credința și schimbând direcția energiei noastre spirituale. Aceasta este ceea ce Mântuitorul Hristos a identificat ca materialism. Aceasta este ceea ce El a numit păcat!

Sfătuindu-ne să nu ne îngrijorăm, sub nici o formă Mântuitorul Hristos nu ne învață să nu ne folosim mințile! Credința nu este opusă gândirii sănătoase; de fapt, Credința adevărată trebuie să fie înrădăcinată în gândire! Noi trebuie să considerăm păsările cerului și florile câmpului pentru a putea înțelege că îngrijorarea este atât ilogică cât și distrugătoare de suflet! Iarăși, îngrijorarea nu trebuie să fie confundată cu preocuparea firească, genuină. Îngrijorarea este, mai degrabă, risipirea puterilor noastre mentale cu lucruri care sunt dincolo de controlul nostru! Sub acest aspect, îngrijorarea este antiteza Credinței!

Și este așa, pentru că Credința percepe problemele posibile cu privirea ațintită către puterea infinită și preocuparea Dumnezeului Care ne-a mântuit din moartea veșnică! Îngrijorarea vede numai obstacole și cugetă asupra tuturor potențialelor posibilități devastatoare, în timp ce nu acordă nici o atenție proniei divine care lucrează în viețile noastre. Vă sugerez ca astăzi după masă să citiți din nou pericopa evanghelică de astăzi, în special versetele 25 până la 32 din Sf. Evanghelie după Matei, capitolul 6. În acele versete veți vedea încă odată cât de perfect a conturat Mântuitorul Hristos motivele pentru care îngrijorarea este atât nebunească cât și lipsită de credință!

Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” ne-a întrebat Domnul nostru astăzi. Dacă aveți vreo îndoială asupra singurului răspuns la această întrebare retorică, o altă întrebare pusă de Sf. Pavel romanilor vă poate ajuta: „El, Care pe Însuși Fiul Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții pentru noi toți, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?” (Romani, 8:32). Iubiții mei, singurele „realizări” ale îngrijorării sunt lipsa de credință, îndoiala și frica. Ea ne distrage atenția de la lucruri cu mai înaltă prioritate, paralizându-ne spiritual, făcându-ne incapabili să realizăm ceea ce este necesar în acel moment. Noi nu putem, prin îngrijorare, să adăugăm nici un cot staturii noastre sau duratei vieții noastre. De fapt, toate evidențele indică că tot ceea ce putem face îngrijorându-ne este să ne scurtăm viața sau să ne slăbim credința!

Vă las cu acest sfat valabil pentru orice timp al Sf. Ioan Gură de Aur: „Vedeți cum clarifică Iisus ceea ce a fost obscur comparându-l cu ceea ce este evident de la sine? Puteți voi să adăugați un cot, sau chiar cea mai mică măsură la durata vieții voastre trupești, îngrijorându-vă despre ea? Puteți voi, fiind neliniștiți despre mâncare, adăuga câteva momente vieții voastre? De aici este clar că nu silința noastră, ci pronia lui Dumnezeu, chiar acolo unde noi părem să fim activi, este cea care în final însoțește totul. În lumina providenței divine, nici una din neliniștile și îngrijorările noastre, străduințele noastre sau oricare alte lucruri asemănătoare nu vor ajunge la nimic, ci toate se vor trece complet.”

Așadar, „nu duceți grijă spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă!” (Matei, 6: 31-33). Amin.

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă, Parohia Buna Vestire, Constanța, 29 iunie, 2014.

Categories: Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.