Acasă > Cuvinte de folos, Fără categorie, Predici > Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (2011)

Pr. Dr. Dumitru Măcăilă: PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (2011)

GennisiTheotokou03

PREDICĂ LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI (2011)

          Iubiţi fraţi şi surori în Hristos,

În calitatea noastră de creștini ortodocși, noi venerăm ca sfânt tot ceea ce ţine de viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ţara în care S-a născut şi a trăit o numim Ţara Sfântă. Apa râului Iordan, în care Mântuitorul lumii a fost botezat de către Înaintemergătorul, este încă considerată a fi sfințită. Noi arătăm mare respect și dragoste pentru fiecare picior de pământ pe care a călcat Iisus.

Simțim o atracție negrăită pentru țărmul Mării Galileei, numită și Marea sau Lacul Tiberiadei, orășelul Nain, cetatea Capernaum, fântâna lui Iacob din Samaria, drumul către Emmaus, lacul Vitezda, drumul spre Ierihon, Muntele Schimbării la Față, Grădina Ghetsimani – atât de mult încât simpla menționare a acestor lucruri aduce o licărire de bucurie „din afara acestei lumi” în inima discipolului devotat al lui Hristos.

Ce s-ar putea spune despre Crucea pe care El a murit și a cărei Înălțare o vom celebra în șase zile de acum? E necesar să vă reamintesc cât de sfânt este pentru noi lemnul care L-a purtat pe Domnul spre moarte? Ce-ar trebui să spunem despre Mormântul în care a fost înmormântat, spre a intra acolo unde stăpânea Moartea, locul de unde a înviat triumfal a treia zi, după Scripturi? Dacă cugetați asupra acestor lucruri sfinte, ar fi greu pentru cineva să nu creadă că ele vă deschid porțile sufletului, lăsând harul Sfântului Duh să pătrundă și să reverse în ființa voastră intimă o bucurie inefabilă.

Încercați să reflectați: Dacă acestea pot fi spuse vorbind despre lucruri materiale, precum: lemn, drum, oraș, fântână, grădină, apă, și altele asemenea, ce-am putea spune despre Mama care L-a născut pe Iisus?! Ce-am putea spune despre Femeia care a călătorit spre Betleem – unde L-a născut pe Pruncul Iisus; care s-a grăbit spre Egipt, ascunzând Pruncul ei divino-uman? Ea s-a îngrijit de El ca Prunc, L-a hrănit, da, L-a hrănit pe Stăpânul Universului, și L-a crescut pe El până a atins vârsta bărbăției. Ea a fost prima care L-a sărutat la naștere, și ultima care L-a văzut înainte de a muri.

Suntem noi, ciudați, așa după cum cred unii eterodocși, dac-o onorăm și o iubim într-un mod special pe cea care este „Maica Domnului [nostru]” (Luca, 1:43)? Nu este, pur și simplu, bun simț s-o venerăm pe cea care este „mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,” tocmai pentru că, fiind inspirată de Duhul Sfânt, ea a profețit spunând cuvinte cu valoare perpetuă: „Că, iată, de acum, mă vor ferici toate neamurile” (Luca, 1:48)?

Iubiți credincioși: O cale importantă prin care Biserica își arată această venerație specială pentru pururea Fecioară Maria este ciclul de nouă sărbători în cinstea ei în timpul anului calendaristic. Astăzi am ajuns la prima din aceste zile festive din anul nostru bisericesc care a început acum opt zile: Nașterea Născătoarei de Dumnezeu.

Povestea Nașterii Fecioarei Maria a ajuns la noi pe calea vechii Tradiții sfinte a Bisericii noastre. Părinții Fecioarei au fost Ioachim și Ana. Ei erau coborâtori dintr-o familie regală și respectiv una preoțească. Amândoi duceau o viață ireproșabilă. Practicau ce predicau, dând mărturie publică pentru dragostea lor de Dumnezeu și de semeni. S-a spus că ei își împărțeau ceea ce aveau în trei: o parte o ofereau lui Dumnezeu, o alta o dădeau săracilor, iar ultima parte o foloseau pentru susținerea lor zilnică.

Căsătoria lor a fost una fericită și pașnică pentru vreo cincizeci de ani; totuși, era un nor negru în umbra căruia trăiau: ei nu aveau copii. S-au rugat adesea îndurerați, în special atunci când prietenii și vecinii lor vorbeau despre ei, despre situația lor. Permiteți-mi să subliniez că – la poporul ales al lui Dumnezeu din Vechiul Testament – era considerat ceva rușinos să nu ai o familie completă. Aceasta se explică prin faptul că oamenii așteptau ca Mesia Cel făgăduit de prooroci să Se nască și fiecare nou-născut de parte bărbătească aducea o anticipare plină de bucurie că El e posibil să fi venit în cele din urmă.

La marile sărbători, Ioachim era obișnuit să călătorească la mărețul templu din Ierusalim pentru a se închina. Acesta se afla cam la 100 de km depărtare de orașul său de reședință, Nazaret. Odată s-a dus la templu pentru a aduce jertfă Domnului; dar marele preot nu i-a acceptat darul și i-a spus: ”Domnul și-a luat binecuvântarea Sa de la tine din cauza păcatelor tale!” Alți oameni din templu îl arătau cu degetul, pentru că el nu avea copii.

Foarte trist și dezamăgit, Ioachim a ieșit afară din templu. S-a simțit rănit profund să audă toate aceste lucruri. Era atât de trist, încât nici nu s-a mai întors acasă, ci s-a dus într-un loc pustiu. Acolo, se spune că pentru circa patruzeci de zile s-a rugat, a postit și a plâns vărsând înaintea lui Dumnezeu toată tristețea inimii sale, implorându-L pe Creatorul său să-l ajute.

Între timp, soția sa, Ana, era în Nazaret. Curând după aceea, ea a aflat ce s-a întâmplat cu soțul ei. O durere profundă i-a pătruns ființa. A mers în gradina din jurul casei sub un copac. Când a văzut un cuib de pasăre printre crengi și puii păsării zburând în jur, a izbucnit în plâns: „Doamne, Dumnezeule, fericită este întreaga Ta creație! Păsările aerului, animalele câmpului și iarba pământului! Uită-Te la mine, Doamne, și ascultă-mi rugăciunea!”

Deodată, îngerul Domnului s-a arătat, spunându-i: „Ana, Domnul ți-a auzit rugăciunea. Tu vei naște o copilă și ea va fi binecuvântată în întreaga lume. Numele ei va fi Maria.” Ana a fost copleșită de bucurie la aflarea acestei vești! Ea a făcut o făgăduință să ofere fiica ei slujirii lui Dumnezeu: „Fie ca ea să-I slujească Domnului ziua și noaptea, atât cât va trăi, lăudând Prea Sfânt numele  Lui!”

Și Ioachim a auzit vestea cea bună adusă de către vizitatorul îngeresc. El a zidit un altar și a adus jertfă de mulțumire. La puțin timp după aceea, el a mers la templu, unde a întâlnit-o pe soția sa, Ana, și, după ce s-au rugat împreună în templu, s-au reîntors în Nazaret.

Dumnezeu Și-a ținut făgăduința. Ioachim și Ana au devenit părinții unei fetițe, pe care au numit-o Maria, Miriam în ebraică. Toate rudele și vecinii lor au venit să se bucure la nașterea acestei mult-dorite copile pentru care s-au rugat atât de mult. Biserica noastră Ortodoxă, de două ori milenară, celebrează această naștere a Mariei în fiecare an în a opta zi din noul an bisericesc, și apoi, în ziua imediat următoare, ea cinstește memoria dumnezeieștilor ei Părinți, Ioachim și Ana.

Acesta este modul în care Tradiția veche a Bisericii înfățișează Nașterea Maicii Domnului. Diferitele imnuri de la Vecernie și Utrenie, pe care unii dintre voi le-ați ascultat aseară și astăzi dimineață, sunt pline de referințe poetice frumoase la adresa Nașterii Fecioarei.

Iubiți credincioși: În Simbolul de credință, noi mărturisim cu fermitate că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Noi credem cu tărie acest adevăr minunat – că El S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om pentru a ne mântui pe noi din moartea veșnică. În același timp, noi mărturisim că Fecioara Maria este Maica Domnului, care I-a dat trup lui Hristos, Dumnezeu-Omului, trup din trupul ei, os din oasele ei!

Cum aș putea încheia mai adecvat acest modest cuvânt decât prin a repeta mărețul tropar al acestei mari sărbători, imn care rezumă semnificația unică a acestei zile sfinte:

„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.” Amin.

8 septembrie 2011.

  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.