Iubiții mei,

praznicul preaslăvit al adormirii Maicii Domnului are 3 paremii/ 3 texte vechitestamentare la Vecernia Mare și anume Fac. 28, 10-17, Iez. 43, 27-44, 4 și Pild. lui Solom. 9, 1-11.

Și ele vin să vorbească despre persoana și rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii.

Pentru că Sfântul Moise o vede, în mod prefigurativ, ca scară (climax) sprijinită de cer [Fac. 28, 12, cf. LXX] și ca „poartă a cerului” (i pili tu uranu) [Fac. 28, 17, cf. Ibidem], Sfântul Iezechiel ca poartă închisă [Iez. 44, 2, cf. Ibidem] iar Sfântul Solomon ca și casă (icon) ce stă pe 7 stâlpi [Pild. lui Solom. 9, 1, cf. Ibidem].

Căci toate vederile sale profetice, alături de numirile sale patristice, sunt folosite în cultul Bisericii.

Astfel, în slujba de azi, Maica lui Dumnezeu a fost numită drept: Născătoare de Dumnezeu, mai cinstită decât toată făptura, casa Celui Preînalt, mântuirea lumii, dumnezeiască sfințenie, Fecioară, palatul Împăratului,sicriul/chivotul sfințeniei, Prea Sfântă, Curată, Mireasă cu totul fără de prihană, Maica Vieții, făclia Luminii celei neapropiate, nădejdea credincioșilor, Stăpână cu totul bună, Mireasa lui Dumnezeu, Maica Luminii celei pururea fiitoare etc.

Și prin fiecare dintre numirile sale s-a arătat legătura sa duhovnicească cu Fiul ei cât și măreția prezenței sale în viața Bisericii, a noastră, a tuturor…

Căci de ce e Maica lui Dumnezeu scară sprijinită de cer? Pentru că pe ea, s-a coborât la noi, Fiul lui Dumnezeu, Care Și-a luat trup din Prea Curata Stăpână.

Și de ce e poartă a cerului? Pentru că prin nașterea Domnului din ea…ne-a dat tuturor intrare în cer.

Și ea, Maica lui Dumnezeu, e poartă închisă, adică pururea Fecioară, pentru că doar Domnul a intrat prin ea…fără să strice fecioria ei.

Și ea, Prea Curata Stăpână, e casa lui Dumnezeu, e palatul Său, pentru că din ea Și-a luat trup Cel mai presus de timp, Domnul nostru Iisus Hristos.

Iar astăzi, la adormirea ei, după cele două săptămâni de post bucuros, o preaslăvim pe Maica Vieții, pe cea care s-a mutat la viață, pe cea care s-a mutat la bucuria veșnică prin adormirea ei.

Pentru că adormire de puțin timp a fost moartea ei…după trei zile Fiul ei înălțând-o cu trupul la cer.

Și Sfânta icoană de față prezintă evenimentul adormirii…prin luarea sfântului ei suflet de către Domnul. După cum vedem în centrul Icoanei…unde sufletul ei este ca un prunc în giulgiu alb.

Dar în partea de sus a Icoanei…Maica lui Dumnezeu stă pe scaun, adică cu trup și suflet, ca o înviată din morți…iconarul îmbinând astfel adormirea ei…cu învierea ei cea de a treia zi și cu înălțarea ei cu trupul la cer de către Domnul.

Pentru că aceasta e diferența marcantă între mărturia Tradiției Bisericii despre moartea și învierea Maicii Domnului și ridicarea/mutarea ei la cer de către Domnul după 3 zile și falsa „dogmă” romano-catolică, recentă, care vorbește despre înălțarea de sine [I. 6] a Maicii Domnului la cer.

Căci noi, creștinii ortodocși, pe 15 august, vorbim despre adormirea ei…fără să avem, după 3 zile, pomenireaînălțării ei, de către Domnul, cu trupul la cer…deși noi mărturisim, în Sinaxarul zilei, învierea ei cea de a treia zi.

Pe când romano-catolicii sărbătoresc pe 15 august „Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria”, chiar dacă, în România, în calendar, au aceeași titulatură praznicală ca noi.

Și de ce noi, deși vorbim despre învierea ei, după 3 zile…pe 15 august sărbătorim…adormirea ei?

De ce adormire și nu înviere?

Pentru că adormirea este deja intrare în viață.

Nu vorbim despre moarte…ci despre moartea ca somn puțin, de scurtă durată…accentuând deopotrivăsfârșitul binecuvântat al Maicii lui Dumnezeu dar și preaslăvirea ei.

Căci Sinaxarul zilei ne spune faptul că Maica Domnului și-a aflat sfârșitul cu 3 zile înainte.

A vestit-o, în mod extatic, Sfântul Arhanghel Gavriil, care i-a vorbit despre moarte ca despre mutare…mutare de la viață…la viața cea veșnică.

Și Maica lui Dumnezeu, când a auzit vestea mutării sale, „s-a bucurat cu bucurie mare, și de poftă și de dor ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage” [Mineiul pe august, ed. BOR 1929, p. 168].

Așa cum postul nostru de acum a fost și este plin de bucurie, de frumusețe duhovnicească, deși el se numeștePostul adormirii Maicii Domnului…și, pentru omul neduhovnicesc, ar presupune tristețe nealinată…

Însă postul nostru e bucuros…după cum vestea adormirii sale a fost bucuroasă.

A umplut-o de bucurie și de rugăciune pe Maica lui Dumnezeu.

În așa fel încât, atunci când a urcat pe munte…măslinii s-au plecat/ i s-au închinat Stăpânei noastre.

Căci creația neînsuflețită cunoaște/recunoaște pe omul plin de har…

Și Maica lui Dumnezeu a primit de la Gavriil stâlpare de finic…s-a pregătit de îngroparea ei…și-a luat la revedere de la toți…și Apostolii Domnului au venit, pe norii slavei, ca să își ia rămas bun de la Stăpâna lumii.

Și alături de ei trei mari Sfinți Ierarhi ai Bisericii: Dionisie Areopagitul, Ierotei și Timotei, paradoxal, în Icoana de față doar ei, dintre participanți, având aureole…și, consternant, niciun Apostol al Domnului neavând.

Însă, cum spuneam și altădată, e o mare eroare faptul că iconarii ortodocși uită…să le pună aureole Sfinților Apostoli în aproape toate scenele iconografice în care apar alături de Domnul sau de Maica Domnului.

Dar Icoana adormirii Maicii Domnului e și o mustrare părintească a celor care neagă (lucru cu totul inexplicabilpentru niște teologi ortodocși, care trebuie să fie fideli Tradiției Bisericii și nu invențiilor eterodoxe de ultimă oră) veridicitatea persoanei și a operei Sfântului Dionisie Areopagitul, implicit și veridicitatea vieții Sfântului Ierarh Ierotei.

Ei au participat la slujba de prohodire a Maicii Domnului pentru că sunt ucenicii Sfântului Apostol Pavel, adicătrăitori în secolul I după Hristos.

Și când Maica Domnului și-a dat duhul, „îndată ochii orbilor s-au luminat și auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat și tot felul de patimă și de boală prea lesne se tămăduia” [Idem, p. 169].

Și Sfântul Apostol Petru a început cântarea prohodirii…și unii duceau patul cu trupul Maicii Domnului iar alții cântau sau purtau în mâini făclii aprinse.

Au îngropat-o în Ghetsimani…Sfântul Apostol Toma, singurul, nefiind de față.

Și trei zile s-au auzit în mormânt glasuri îngerești care cântau…

Iar Dumnezeiescul Toma, când a vrut să vadă trupul Maicii lui Dumnezeu, a treia zi după adormirea ei…a găsit în mormânt numai giulgiul ei.

Pentru că Domnul o înviase pe Maica Sa și o luase la sine.

Domnul și Puterile cerești…împreună cu Sfinții Apostoli, aduși dumnezeiește din locurile unde propovăduiau și, la fel, și marii ierarhi ai Bisericii…

Într-un cor, într-o singură adunare dumnezeiască și omenească…ca să ne învețe prin adormirea ei…cum trebuie să ne prohodim morții.

Nu cu lacrimi păgâne…ci cu bucurie și încredere dumnezeiască!

Pentru că cei care au trăit în Hristos nu sunt morți, ci sunt vii și împreună cu El.

De aceea, astăzi, trăim o zi bucuroasă, preadumnezeiască la mijlocul verii.

Trăim o zi a coacerii duhovnicești, a înțelegerii dumnezeiești.

Pentru că Maica lui Dumnezeu ni se face scară spre cer, ni se face poartă spre Împărăție, ni se face casă de scăpare, ni se face alinare și bucurie, nouă, celor care o cinstim după cuviință și ne rugăm ei în toate zilele vieții noastre…ca să se roage, să se roage neîncetat pentru noi…

Fiindcă aceasta e dragostea: neuitare.

Cea care nu ne uită pe noi…e bucuria vieții noastre.

Și cine nu a trăit și nu trăiește bucuria milei Prea Curatei Stăpâne, cine nu a învățat de la ea curăția, fecioria, simplitatea, frumusețea dumnezeiască, evlavia, candoarea, dorul de Dumnezeu e un om…pustiit de frumusețe.

Pentru că ea este frumusețea vieții noastre, ea e alinarea zilelor noastre, întru Stăpâna noastră ne punemnădejdea mântuirii noastre, pentru că ea e așteptarea și răspunsul nostru de la Domnul.

De aceea vă binecuvântăm cu pace și cu bucurie dumnezeiască în această zi de praznic și suntem încredințați că Maica lui Dumnezeu, pe fiecare în parte, ne va ajuta și alina și ne va învăța să trăim frumos înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

La mulți ani și Domnul slavei, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Dumnezeul nostru, să vă dea vouădragoste pentru Maica Lui și pentru tot ce e frumos și sfânt! Amin.

Sursa: aici