Acasă > Predici > PREDICĂ LA APOSTOLUL DIN DUMINICA a 25-a DUPĂ RUSALII – Pr. James Thornton

PREDICĂ LA APOSTOLUL DIN DUMINICA a 25-a DUPĂ RUSALII – Pr. James Thornton

Pr. James Thornton

PREDICĂ LA APOSTOLUL DIN DUMINICA a 25-a DUPĂ RUSALII

“Din Apostol Citire….”, Pr. James Thornton

Ed. Egumenița, Trad.: Radu Hagiu

„SMERENIA, BLÂNDEŢEA, ÎNDELUNGA-RĂBDARE”

Efeseni 4, 1-6

Mergem astăzi mai departe cu tâlcuirea Epistolei către Efeseni a Sfântului Pa vel. Vă amintiţi că săptămâna trecută am vorbit despre versetele din capitolul al doilea, legate de strădaniile Sfântului Pavel de a pune capăt vrajbei din Biserica ortodoxă dintre iudei şi elini şi de a arăta că aceste deosebiri sunt lipsite de înţeles pentru un creştin, adică pentru omul cel nou, adus la viaţă de Iisus Hristos. Apostolul de astăzi, din versetele de început ale capitolului al patrulea, este o pledoarie grăitoare pentru unirea Duhului din Biserică. Este vorba nu doar de o unire între iudei şi elini, ci de o unire în înţelesul cel mai cuprinzător – unitate în cuget, unitate în duh, unitate în ţeluri şi unitate în mijloace. Suntem una, susţine Sfântul Pavel, în Sfânta Treime, numind fiecare dintre Ipostasurile Dumnezeieşti- Duhul, Domnul şi Tatăl unite întru un Dumnezeu. Mai mult, spune Sfântul Apostol, suntem un trup (…), o credinţă, un botez.

Un trup. Cum suntem trup? Sfântul Ioan Gură de Aur spune că trupul cel unul de care vorbeşte Sfântul Pavel cuprinde credincioşii din întreaga lume, toţi cei ce sunt, cei ce au fost şi cei ce vor fi. Aşadar, prin expresia un trup se înţeleg toate mădularele Sfintei Biserici: toţi acei oameni din Vechiul Legământ care au fost plăcuţi lui dumnezeu şi creştinii din veacurile viitoare ce vor fi plăcuţi lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă, deşi fiinţează şi ea în timp, aşa cum vedem din această tâlcuire, este mai presus de timp. Să fie lin|pede că această unitate este una în bine şi în adevăr. Ne nevoim în acest un trup pentru aceleaşi ţeluri bune, adică pentru mântuirea sufletelor noastre şi ale fraţilor şi surorilor în Hristos.

O credinţă. Suntem de o credinţă. La Dumnezeiasca Liturghie, rostim toţi, împreună – fie cu gura, fie cu inima -, Simbolul Credinţei, Crezul. Articol după articol, acesta desluşeşte cu de-amănuntul credinţa ortodoxă pe care o împărtăşim cu toţi. Sfântul Simbol exprimă ceea ce cunoaştem despre Dumnezeul în Treime -Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; despre misiunea lui Hristos pe pământ; despre cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică întemeiată de Hristos; despre dobândirea unirii cu Dumnezeu prin iertarea păcatelor (căci păcatul este lucrul care ne desparte de Dumnezeu) şi despre credinţa noastră într-o lume ce va veni. împărtăşim astfel o [singură] credinţă. Alte biserici au adus adăugiri la Crez, în pofida poruncilor limpezi ale Sinoadelor Ecumenice care opreau astfel de adaosuri; altele au respins Crezul cu totul. Desigur, nu judecăm sinceritatea sau starea duhovnicească finală a membrilor acestor biserici. Dumnezeu este singurul Judecător al sincerităţii sau al stării duhovniceşti a oamenilor. Ştim, însă, că nu împărtăşim aceeaşi credinţă cu cei ce rostesc alte crezuri sau care resping Crezul Sfintelor Sinoade Ecumenice, împărtăşim, totuşi, aceeaşi credinţă unul cu celălalt. Mai mult, nu numai că împărtăşim o credinţă în înţelesul doctrinar al cuvântului, ci o facem şi în alt înţeles – prin convingerea că Hristos Dumnezeu este Mântuitorul nostru, prin încrederea în făgăduinţele Sale şi prin faptul că ne încredinţăm cu totul Lui.

Sursa: http://sfapostolipetrusipavel.wordpress.com

Categories: Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.

%d bloggers like this: