Acasă > Predici > PREDICĂ LA SFINŢII TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ŞI IOAN (A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA)

PREDICĂ LA SFINŢII TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ŞI IOAN (A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

LA SFINŢII TREI IERARHI VASILE, GRIGORIE ŞI IOAN

ORNAM1

ORNAM1

CEI TREI IERARHI – MODEL DE LUPTĂTORI

Biserica noastră Ortodoxă este ca o grădină. În ea se găsesc flori cu bună-mireasmă nemuritoare. Flori duhovniceşti sunt şi cei Trei Ierarhi, pe care îi sărbătorim astăzi – Sfinţii Vasile, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Astăzi îi vom privi pe aceşti sfinţi ca luptători. Pentru că viaţa aceasta este o luptă şi un război. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptători.

Şi epoca lor a fost marcată de defecte, răutăţi, patimi, crime, scandaluri, rătăciri, erezii…, dar ei n-au fost atraşi. S-au împotrivit. S-au războit. În felul acesta au devenit modele ale luptătorilor taberei creştine.

Marele Vasilie s-a născut în Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregătit intelectual. Douăzeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a întâlnit pe prietenul său nepreţuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricăciunea cetăţii. În Atena erau adunaţi toţi copiii bogaţi; părinţii le trimiteau bani, iar ei îi cheltuiau. Acolo existau şi femei stricate. Dar cei doi prieteni au rămas ca nişte crini în mijlocul spinilor.

Din Atena, Vasilie s-a întors în Cezareea. Atunci domina arianismul. Împăratul l-a trimis pe Modest să-i constrângă pe episcopi să semneze. Toţi au semnat declaraţia că sunt arieni. A ajuns şi în Cezareea. – Ce vrei?, îl întreabă Marele Vasilie. – O semnătură. – Nu se poate. Împăratul meu îmi interzice să semnez aşa ceva. – Nu te temi de împărat? – Ce-o să-mi facă? – Îţi va confisca averea sau te va trimite în exil sau la moarte! Marele Vasilie a răspuns: – Şi altceva mai rău mai ai? Confiscarea averii? Nu am decât o rasă şi câteva cărţi. Exil? „Al Domnului e pământul şi plinirea lui” (Psalmul 23, 1); oriunde aş merge, exilat sunt. Moarte? Pentru mine moartea este o binefacere. Nu cedez… A auzit Modest şi s-a mirat.

Împotrivire în Atena ca student, împotrivire şi în Cezareea ca episcop în faţa lui Modest şi a împăratului.

Grigorie Teologul. Şi duhul împotrivirii acestuia îl vedem în Atena. Nu l-a influenţat mediul rău. Coleg l-a avut pe Iulian Paravatul, împăratul idolatru de mai târziu. Nu a fost amăgit de el. S-a războit împotriva ideilor lui Iulian.

Apoi, s-a dus în satul său, în Arianz, unde a devenit cleric şi apoi episcop. L-au chemat la Constantinopol când domina arianismul. Arienii ocupaseră toate bisericile în afară de una foarte mică – Sfânta Anastasia. Acolo, Sfântul Grigorie a rostit faimoasele lui Cuvinte teologice despre Sfânta Treime şi de acolo a primit numele de Teologul. La început nu-i dădeau importanţă, dar apoi a început să zguduie întreaga cetate prin predicile lui. Arienii turbau împotriva lui. Şi în ziua de Paşti au intrat cu ciomege şi pietre şi au început să lovească cu pietre pe cei din biserică. A fost rănit şi Grigorie. Aproape pe jumătate mort a scăpat din acea dramă pentru credinţa ortodoxă.

S-a luptat împotriva lui Iulian, s-a luptat împotriva arienilor, s-a luptat împotriva ereziilor timpului său.

Dar să venim la Ioan Gură de Aur.

Ioan Gură de Aur. Întreaga lui viaţă este o luptă. În scrierile şi în omiliile lui foloseşte cuvintele luptă, război, arme, nevoinţă, întrecere. Zice undeva: Vin din luptă! Şi când îl aude cineva crede că este în război. Da, în război duhovnicesc împotriva ereticilor, s–a luptat Gură de Aur. S-a luptat împotriva celebrărilor şi distracţiilor idolatre, a teatrelor, a hipodromurilor, a dansurilor desfrânate, a bogaţilor nemilostivi şi a luxului. S-a luptat împotriva lui Eutropiu. Cine era Eutropiu? Era favoritul împărătesei Eudoxia. Doar ce ajunsese prim-ministru, că şi începu jafurile. Nu ocolea nici căsuţa văduvei şi a orfanului. Striga la el Gură de Aur. Drumul pe care ai apucat este  dezastruos!… El  nu lua în seamă nimic. O sfântă legiuire de la Marele Constantin definea azilul bisericilor: adică celui care era urmărit, dar apuca să intre într-o biserică, nu se putea să-i mai faci vreun rău. Eutropiu avea duşmani şi îi urmărea, dar aceştia fugeau în biserică. S-a dus atunci la Ioan Gură de Aur şi îi zice: – Vei desfiinţa azilul bisericilor (pentru a avea dreptul să intre înăuntru şi ca un uliu să răpească găinile. – Asta nu se poate, răspunde Ioan. –  Te voi exila. – Fă ce vrei; azilul nu se desfiinţează… Într-o zi deci, pe când Gură de Aur propovăduia, a auzit un mare zgomot de mulţime. La un moment dat cineva, transpirat şi ticăloşit, intră alergând în biserică şi îmbrăţişează coloanele. Cine era? Eutropie! Cel care voia să desfiinţeze azilul acum era urmărit, îl degradaseră din funcţie şi pentru a primi salvare a alergat la biserică. De afară strigau: Să ni-l predai, ne-a distrus!… Atunci s-a urcat Gură de Aur în amvon şi a rostit faimosul cuvânt către Eutropiu, cel în care zice: „Deşertăciunea deşertăciunilor… (Ecclesiastul 1, 2). Veniţi să vedeţi ce era în urmă cu o oră şi ce este acum…”. Nu li l-a predat.

S-a luptat cu Eutropiu, dar s-a luptat şi cu împărăteasa Eudoxia. Lumeşte se pare că a învins împărăteasa, dar înaintea lui Dumnezeu a învins Gură de Aur. Ce s-a întâmplat? Respectabilii domni o linguşeau pe împărăteasă pentru frumuseţea ei. I-au confecţionat o statuie, au aşezat-o în afara bisericii şi au hotărât o zi pentru ceremonie. Gură de Aur s-a răsculat. Când s-a aflat lucrul acesta la palat, s-a făcut mare tulburare şi a început marea luptă la care unelte au fost şi unii episcopi nevrednici. L-au exilat departe în Armenia. În sfârşit, chinuit, epuizat, îndurerat, prigonit, şi-a făcut semnul crucii şi a spus: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Astfel şi-a încredinţat sfântul său suflet, în ziua Înălţării Cinstitei Cruci. A căzut sus la datorie.

***

Nu ne-a adus Dumnezeu aici, pe pământ, ca să trăim câţiva ani şi să facem chefurile diavolului, ale trupului şi ale dorinţelor noastre. Ne-a adus pentru ca să facem voia Părintelui ceresc. În rugăciunea noastră zicem: „Facă-se voia Ta…” (Matei 6, 10); nu voia lui A, B, C, ci voia lui Dumnezeu. Normal, atunci când apare situaţia în care voia oamenilor este potrivnică voii lui Dumnezeu, noi să alegem fără discuţie voia lui Dumnezeu. Vreţi exemple?

Este taină nunta. Femeia trebuie să se supună bărbatului, dar până la un punct. Dacă bărbatul cere lucruri contrare voii evidente a lui Dumnezeu, atunci femeia ce va alege? Va prefera iubirea bărbatului? Atunci a încetat să fie creştină. Va prefera iubirea lui Dumnezeu? Atunci mii de cununi îi împletesc îngerii. Să spună bărbatului: te-am luat ca să te am tovarăş aici în această viaţă şi în cealaltă; nu te-am luat să mă duci în iad… Iarăşi, dacă bărbatul are femeie cu pretenţii cu totul anticreştine, nu trebuie să cedeze poftelor ei. Trebuie să se împotrivească.

Eşti copil? Ascultare faţă de părinţi. Dacă însă părinţii tăi îţi impun lucruri contrare legii lui Dumnezeu, atunci să nu-i asculţi. Eşti soldat? Ascultare faţă de general. A hulit însă înaintea ta cele dumnezeieşti? Să te împotriveşti. Eşti funcţionar? Ascultare faţă de şeful tău. Însă te vei împotrivi întâistătătorului tău, dacă va cere lucruri contrare legii lui Dumnezeu.

Închei cu un exemplu. Peştii morţi sunt luaţi de curent, dar cei vii merg contra curentului. Iubiţii mei, noi ce suntem? Creştini morţi sau vii? Dacă suntem morţi, ne va târî în abis curentul păcatului. Dacă însă suntem vii, atunci vom merge contra tuturor curentelor. Împotrivire la curentele epocii, iar cei Trei Ierarhi, modelele de luptători, să ne binecuvânteze în această luptă. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina în Sala „Trei Ierarhi”, Atena,  31.01.1960)


  1. Lucia
    ianuarie 28th, 2012 la 17:36 | #1

    VIAŢA este de fapt ca un VALS sub fulgii puri de zăpadă. Slavă Lui Hristos întru Sfinţii Lui, DAR eu, Lucia, asta cred, ca şi Dostoievski, că FRUMUSEŢEA SALVEAZĂ LUMEA şi că ROMÂNIA ESTE deja GRĂDINA MAICII DOMNULUI, în Numele Lui Hristos, pentru Rugăciunile Sfintei Maria, spre Slava LUI DUMNEZEU TATĂL, AMIN! ALILUIA! BUCURIE şi IUBIRE curată pentru toţi şi toate! Iar pe cei răi, să-i judece DOMNUL cu Dreptatea LUI! Amin! :)))

  2. Lucia
    ianuarie 28th, 2012 la 17:45 | #2

    CRED cu tărie că DACĂ suntem creştini ortodocşi spovediţi şi Împărtăşiţi, suntem Hristofori, dumnezei, şi, Dacă cerem ceva în Numele Domnului şi spre Slava Tatălui, EL ne dă. AMIN! ALILUIA!
    Şi Sfinţii au fost oameni, ca şi noi, DAR s-au curăţit de păcate – după Credinţa şi Puterea dată lor de la DOMNUL. Deci, şi noi trebuie să DEVENIM DUPĂ CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA LUI HRISTOS, nu? Căci este scris: dumnezei sunteţi – Şi SCRIPTURA nu poate fi desfiinţată. AMIN! ALILUIA!

  3. Lucia
    ianuarie 28th, 2012 la 17:54 | #3

    Să nu treacă o zi fără a citi NOUL TESTAMENT Ortodox !!! Un părinte mi-a spus că dacă facem asta, ni se deschid Ochii duhovniceşti. Aşa este! O spun cu toată tăria. Încercaţi şi veţi vedea că Bun şi Drept este DOMNUL. EL NU MINTE şi NU NE-A MINŢIT NICIODATĂ!
    În NOUL TESTAMENT (şi în cel vechi, dar e mai greu de înţeles) SUNT TOATE RĂSPUNSURILE LA TOATE ÎNTREBĂRILE. Veţi vedea! Doamne, ajută-ne să Te cunoaştem şi să Te iubim aşa cum ne iubeşti TU! AMIN! ALILUIA!

  4. Lucia
    ianuarie 28th, 2012 la 17:55 | #4

    Şi tot HRISTOS zice: Bucuraţi-vă pururea, rugaţi-vă neîncetat! BUCURIE VEŞNICĂ, AMIN! ALILUIA!

  5. Lucia
    ianuarie 28th, 2012 la 18:03 | #5

    Şi, creştinilor botezaţi Ortodox, fiţi atenţi ce grăiţi, căci DUMNEZEU este CUVÂNTUL, este DUH. Fiecare cuvânt are o anumită încărcătură energetică, dacă vreţi, şi noi, ortodocşii, DAR mai ales PREOŢII ORTODOCŞI, să aibă grijă să nu se mai roage pentru sănătatea şi bunăstarea conducătorilor actuali ai ţării, ci pentru MÂNTUIREA lor. Pentru că acest popor s-a săturat să-i fie călcată DEMNITATEA în picioare şi apoi, pentru că este scris să căutăm mai întâi ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU ( Care este în inima fiecăruia – trebuie doar să o re.descoperim) şi toate celelalte se vor adăuga vouă. SIMPLU. AMIN! ALILUIA!

  6. ianuarie 30th, 2012 la 00:48 | #6

    Lauda de multumire Sfintilor Trei Mari Ierarhi:

    VASILE,GRIGORIE SI IOAN GURA DE AUR,

    O,postirea si credinta lui Vasile!
    O,inalta teologhisire a lui Grigorie!
    O,dumnezeiasca milostivire a lui Ioan!

    Trei guri de aur din care ne picura mierea!
    Toti trei,lucratorii unei singure lucrari…
    Ei trei impreuna UNA sint,
    Precum Dumnezeu este UNUL.

    Nici unul nu este mai intaiul,sau pe urma.
    Vesnic ei sunt intr-un gand,
    Chemand pe unul,toti trei vin ajutor.

    Cantatnd pe unul,
    Toti trei aud,
    Slavind pe unul,
    Toti trei se bucura impreuna.

    Cei trei barbati sfintiti si SFINTI,ei Una sunt.
    TREI SFINTI IERARHI SI-O SINGURA LUCRARE;

    Trei nume si-o singura slava;
    Caci celor
    TREI IMPREUNA
    HRISTOS LE ESTE CAP.

    (dupa cantarile Sfantului Nicolae Velimirovici)

    Sa ne bucure Dumnezeu de-al lor praznic binecuvantat!

  1. ianuarie 26th, 2011 la 22:48 | #1
  2. ianuarie 29th, 2011 la 23:40 | #2
  3. ianuarie 30th, 2013 la 10:34 | #3