Acasă > Predici > PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII: DE CE LIPSEŞTI DE LA BISERICĂ?

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII: DE CE LIPSEŞTI DE LA BISERICĂ?

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII
(Luca 13, 10-17)

Sursa: Kiriakodromion

Legături:

DE CE LIPSEŞTI?

„Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta”(Luca 13,10)

Era, zice Evanghleia de astăzi, într-o sâmbătă, când Hristos s-a dus într-o sinagogă. Sâmbăta, evreii o ţin ca zi de închinare a lui Dumnezeu. În această zi este interzisă munca. Porunca Decalogului spune: „Şase zile din săptămână pentru muncă, dar sâmbăta trebuie să fie închinată slujirii lui Dumnezeu” (Ieşire 20, 9-10). Iudeii respectau cu stricteţe această poruncă. Oricine încălca porunca şi lucra în zi de sâmbătă, era pedepsit cu o aspră pedeapsă. Un evreu, menţionează istoria Vechiului Testament, care a îndrăznit în zi de sâmbătă să iasă afară din cetate şi să se ducă în munte şi să taie lemne, a fost judecat pentru încălcarea poruncii şi condamnat la moarte. S-au adunat evreii, au luat pietre, le-au aruncat asupra lui şi l-au omorât (vezi Numeri 15, 32-36). Pietrele pe care le-au aruncat, au fost atât de multe, încât au alcătuit un mic deal. Oricine trecea apoi pe acolo avea să-şi amintească de pedepsirea omului care a dispreţuit porunca lui Dumnezeu şi a lucrat în zi de sâmbătă. Şi nu doar în anii de demult, dar chiar şi astăzi evreii respectă cu stricteţe ca zi nelucrătoare sâmbăta. Dacă vă duceţi astăzi în Israel, veţi vedea că sâmbăta pe drumuri nu este nicio mişcare. Oamenii nu călătoresc, nu aleargă maşini. Cine îndrăzneşte fără absolută nevoie să-şi ia maşina şi să călătorească pe drumurile publice, este considerat apostat şi provoacă dezaprobarea generală. Nu-l opreşte poliţia, îl opresc cetăţenii. Există însă şi cazuri în care indignarea evreilor pentru călcătorii poruncii este atât de mare, încât nu numai că opresc maşina, dar îi dau şi foc şi o ard. Doar maşina poliţiei şi maşina care transportă medici şi bolnavi la spitale este permis să circule în zi de sâmbătă.

***

Aşadar, sâmbăta, Hristos s-a dus într-o sinagogă. Ce este o sinagogă? Este o clădire în forma unei şcoli sau a unei biserici. Această clădire are scopul de a-i aduna pe evrei în fiecare sâmbătă, ca să citească acolo Legea lui Dumnezeu şi să se roage. Poporul numeşte sinagoga – havra. Sinagogi există în toate oraşele şi satele, în toate aşezările locuite de evrei. În sinagogă s-a dus Hristos în zi de sâmbătă. S-a dus ca să înveţe.
Între oamenii care se aflau în sinagogă în acea zi, era şi o femeie. Această femeie era bolnavă. Boala ei provenea din lucrarea satanei. Trupul ei se încovoiase. Aşa cum iei o tijă dreaptă şi o curbezi, aşa satana după îngăduinţa lui Dumnezeu îi încovoiase coloana vertebrală. I-o încovoiase atât de mult, încât capul nenorocitei femei atingea pământul. Şi de departe se părea că păşeşte nu un om, ci un animal cu patru picioare. Mâinile ei deveniseră picioare, pe care le sprijinea pe pământ ca să poată să meargă. În această situaţie se afla femeia nu de un an sau doi, ci de optsprezece ani întregi, o întreagă viaţă. Ce privelişte tristă!
Această femeie infirmă, chiar dacă nu se ducea sâmbăta la sinagogă, ar fi fost îndreptăţită pentru absenţa ei. Nimeni n-ar fi putut să o acuze. Şi totuşi. Femeia aceasta, cu toată boala ei, când se mijea de sâmbătă, nu avea linişte. Considera o datorie să se ducă la sinagogă. Şi se ducea întotdeauna fără să cârtească împotriva lui Dumnezeu care nu o făcea sănătoasă.
Dar de această dată, când s-a dus din nou la sinagogă, a văzut minunea lui Dumnezeu. Hristos a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi răsplătindu-i închinarea, consacrarea, devotamentul către Dumnezeu, a tămăduit-o. Trupul ei, care era îndoit ca un belciug, ca o mică verigă, s-a făcut din nou drept ca un chiparos. De acum, mergea cu trupul drept şi Îl slăvea pe Dumnezeu.

***

Ah, creştinii mei! Această femeie din Evanghelia de astăzi pe câţi creştini nu-i va judeca în ziua judecăţii! Femeia aceasta, bolnavă, infirmă, într-o stare jalnică, mergând în cele patru membre, se ducea în fiecare sâmbătă la sinagogă. Noi, creştinii, nu avem sâmbăta; avem duminica. Duminica a înlocuit sâmbăta. Duminica este ziua cea mare şi slăvită. Duminica este ziua în care Hristos a biruit moartea, a adus o nouă viaţă şi a creat o nouă lume, lumea harului. Şi ar trebui ca noi creştinii să cinstim duminica cu o deosebită evlavie. Ar trebui ca în această sfântă zi să înceteze toate lucrările în afară de cele absolut necesare şi indispensabile. Ar trebui ca în această zi să nu aibă loc nici un meci de fotbal, nici teatre, nici cinematografe, nici excursii. Ci toţi şi toate să alerge la biserică şi să-L adore pe Dumnezeu – Sfânta Treime, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Pentru că aceste Trei Persoane ale Treimii Celei de-o-fiinţă şi nedespărţită au lucrat pentru mântuirea oamenilor. Tatăl a voit, Fiul a venit pe pământ, Duhul Sfânt a luminat lumea. De aceea, şi la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii spunem: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”.
Da! Creştinul, care merge în fiecare duminică la biserică şi urmăreşte cu evlavie toate câte se spun şi se fac acolo, şi cu credinţă se apropie şi se împărtăşeşte cu Preacuratele Taine, acest creştin este folosit, dobândeşte lucruri inestimabile. Dacă la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, preotul ar da fiecăruia care vine la biserică ca dar o liră de aur, puteţi să vă închipuiţi ce s-ar întâmpla? Toţi ar fi mers la biserică ca să primească lira. Dar ce este lira şi orice altă comoară materială în faţa comorii spirituale, în faţa binecuvântărilor dumnezeieşti, pe care le împrăştie soarele Dumnezeieştii Liturghii? Oameni, care au intrat în biserică trişti, supăraţi, melancolici, cu capul în jos, când s-a terminat Dumnezeiasca Liturghie şi au luat binecuvântarea Bisericii, au ieşit plini de bucurie şi de veselie. Şi aşa cum femeia din Evanghlia de astăzi a intrat în sinagogă cu capul încovoiat şi a ieşit cu capul drept, privind cerul, aşa şi fiecare suflet, pe care l-a încovoiat satana şi l-a făcut să vadă doar cele de jos, doar cele pământeşti şi lumeşti, doar cele păcătoase, după ce a venit la biserică iese diferit. Ceea ce spune Biserica noastră, „Sus să avem inimile!”, devine o realitate. Acest suflet se înalţă continuu, ajunge până la stele, trece de stele, Îl atinge pe Dumnezeu, se uneşte cu Dumnezeu.

***

O, Dumnezeul meu, o, Sfântă Treime! Ce binecuvântări sunt acestea pe care le dai evlavioşilor creştini care vin la biserică! Cât de fericiţi sunt ei, dar şi cât de nefericiţi sunt cei care în duminici când sună clopotul rămân pe dinafara Bisericii! Pe aceştia îi va condamna în ziua judecăţii femeia din Evanghelia de astăzi. Femeia bolnavă, infirmă, se ducea la biserica ei, la sinagogă; aceşti creştini sănătoşi, cu mâini şi picioare şi ochi şi urechi, nu se duc ca să spună un „Mulţumesc” lui Dumnezeu pentru atâtea bunătăţi pe care li le dăruieşte.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: volumul de predici „Kyriaki”)

Sursa: Kiriakodromion

Kiriakodromion-cop-1

  1. Mihail si Zoe
    decembrie 5th, 2010 la 15:45 | #1

    Cat de frumoase, mangaietoare si calde sunt cuvintele pline de intelepciune duhovniceasca ale Parintelui Augustin, Mitropolitul de Florina, plecat de curand la Domnul, dar atat de viu in inimile noastre prin mostenirea pe care ne-a lasat-o!
    Multumim lui Dumnezeu si Fiului Sau Iisus Hristos, care au insuflat Duh Sfant unor asemenea slujitori ai Bisericii adevarate pentru calauzirea noastra, a celor garboviti de pacate, inselati de ispititorul si rataciti de la invatatura, credinta si morala predicate de Mantuitorul nostru Iisus Hristos!
    Sa luam aminte, asa cum ne povatuieste Parintele Augustin, la invataturile pe care le propovaduiesc permanent Sfintitii Parinti Preoti ai nostri, de a merge in fiecare duminica si in sarbatori la biserica si de a urmari cu evlavie toate cate se spun si se fac acolo, si cu credinta se ne apropiem si sa ne impartasim cu Sfintele si Preacuratele Taine, spre tamaduirea noastra de pacatele care ne-au garbovit sufletul si trupul si spre alipirea de Unicul Salvator si Mantuitor, de Izvorul vietii vesnice, Domnul nostru Iisus Hristos!
    ” Sa alergam cu mic cu mare, asa cum ne indeamna Parintele Ierodiacon Visarion Iugulescu in „Predicile” sale, invatati si neinvatati, tineri si batrani, sa-L iubim pe Iisus, sa-L ascultam si sa implinim sfintele Lui porunci, caci acestea au darul si puterea sa ne faca fericiti, sa ne izbaveasca de toate suferintele trupesti si sufletesti si sa ne asigure viata de veci.
    Iisuse, avem nevoie de Tine!Iisuse, numai de Tine, de nimeni altul!Singur Tu esti Cel ce ne iubesti, Iisuse, Tu simti mila pentru cei in suferinta; Tu singur stii ce mare nevoie avem de Tine in aceasta lume.Nimeni altul dintre nenumaratii oameni ce sunt in viata sau dintre cei ce au adormit nu ne poate da noua, nevoiasilor si cazutilor in cumplita mizerie a sufletului si a trupului, binele cel mantuitor.
    Iisuse, toti au nevoie de Tine, chiar si cei ce nu stiu!Cei ce nu stiu au mai grabnic nevoie de Tine ca cei ce stiu.Flamandul isi inchipuie ca umbla dupa paine, dar ii e foame de Tine, Iisuse.Bolnavul ravneste sanatatea sa, dar boala lui nu-i decat lipsa de Tine.Cine cauta bunurile si frumusetile de pe lume, Te cauta pe Tine, fara sa-si dea seama, Cel ce esti frumusetea intreaga si desavarsita.Cine urmareste adevarul, Te doreste fara voia lui pe Tine, Cel ce esti singurul adevar vrednic sa fie cunoscut, iar cine se straduieste sa statorniceasca pacea, Te cauta pe Tine, singura pace in care nu se pot odihni decat inimile linistite.Toti Te cheama fara a sti ca Te striga, iar strigatul lor e nespus mai sfasietor ca al nostru, care Te cunostem si credem in Tine.Iisuse, vino la noi!” Amin !

  2. teofilact
    decembrie 9th, 2012 la 13:25 | #2

    Cuvinte pline de har. Parintele Augustin despietreste si cea mai invartosata inima. Sa avem binecuvantarea sa.

  3. Anton Ina
    decembrie 9th, 2012 la 15:15 | #3

    Sa nu va fie urat de biserica, nici sa va invatati la desertaciuni, ca sa nu se umple cu noi gheena, impreuna cu cei ce au cazut din slava Domnului. Drept aceea iubitilor frati, sa ne nevoim la rugaciune totdeauna, cu curatie, la biserica sa mergem la toate praznicele Domnului nostru Iisus Hristos si la ale Preacuratei Maicii Sale, ca, la sfarsit, sa ne invrednicim a auzi glasul Lui cel prea dorit si prea dulce: „Veniti binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia cea gatita voua”,Caruia se cuvine slava in veci!
    Amin!

  1. decembrie 6th, 2010 la 18:36 | #1