Acasă > PATRIARHIA MOSCOVEI, Predici > Predica PF Patriarh Chiril al Rusiei de ziua pomenirii Sf. Alexandru Nevski (6 decembrie)

Predica PF Patriarh Chiril al Rusiei de ziua pomenirii Sf. Alexandru Nevski (6 decembrie)

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua pomenirii sfântului binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski la mănăstirea stavropighială „Sfânta Treime” a Sfântului Alexandru Nevski în s. Akatovo

La 6 decembrie 2013, de ziua pomenirii sfântului binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la mănăstirea stavropighială de maici „Sfânta Treime” a Sfântului Alexandru Nevski în s. Akatovo, raionul Klin, regiunea Moscova. După încheierea serviciului divin, Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstită maică Antonia! Dragi părinți, frați și surori!

Astăzi cu adevărat este o zi deosebită. Se prea poate, pentru rugăciunile acelor monahii, care au fost alungate cândva din acest loc, iar pe ultima stareță au executat-o – din câte țin minte o chema Olimpiada – se prea poate pentru rugăciunile lor, dar poate pentru rugăciunile monahiilor de azi, Domnul a dat posibilitate ca acest loc să înflorească. Parcă atunci, când maicile din prima mănăstire erau alungate, ele  și-ar fi putut imagina că aici din nou va exista viața monahală și slava lui Dumnezeu va persista în acest loc? Totul se săvârșește după voia lui Dumnezeu – și scârbirile, și suferințele, deoarece scârbirile noastre, suferințele noastre și chiar moartea noastră – toate acestea sunt nimic în fața lui Dumnezeu. Sunt neputințe omenești vremelnice, deoarece în fața lui Dumnezeu este veșnicia, care îmbrățișează lumi necunoscute nouă, care îmbrățișează totul, unde este plinătatea vieții. De aceea dificultățile noastre din viață, care uneori răpesc atâtea puteri, cer o încordare mare, sunt însoțite de emoții din interior – toate acestea sunt doar clipe în fața lui Dumnezeu. Dar chiar și către aceste dificultăți Domnul se apleacă. Noi Îl rugăm să ne ajute în greutățile noastre – cele de fiecare zi sau cele legate de sănătatea noastră, de lucrul nostru, de relațiile noastre familiale, iar Dumnezeu se apleacă chiar și către neputințele noastre omenești, ca să ne umple de putere. Cât este de mare dragostea lui Dumnezeu, cât este de mare atotputernicia Lui că, îmbrățișând tot universul văzut și nevăzut, cunoscut de rațiunea omenească și necunoscut, El are relații cu fiecare om, cu fiecare suflet și aude acele semnale de S.O.S., pe care le  trimite sufletul nostru prin rugăciune.

Uneori aceste semnale sunt atât de slabe, încât sunt bruiate de multe situații din viața noastră. Fiecare știe că nu putem rămâne pe mult timp în încordarea rugăciunii chiar și aflându-ne în biserică, deoarece nu ajung puteri, iar mintea se plimbă dincolo de hotarele bisericii. În fața  imaginației noastre apar chipuri din viața noastră, memoria ne reînvie problemele care se află în fața noastră și noi deseori plecăm cu gândul departe de Dumnezeu. Însă într-un anumit moment Domnul ne oferă puteri să ne concentrăm și atunci, când Îl rugăm ceva, El aude și acest semnal slab. De aceea nu este nimic uimitor că în acest loc a înflorit Biserica, plină de harul Sfântului Duh – deoarece s-au rugat surorile și, se prea poate, mulți alții, de aceea anume astfel s-au întâmplat toate.

Aș vrea să-mi exprim o deosebită mulțumire părintelui Petru, care a depus multe puteri pentru ca aici să fie creat de la bun început mitocul Patriarhului, ca să se adune surorile, ca să înceapă lucrul pentru reconstrucția mănăstirii. Cred că azi este sărbătoare și pentru părintele Petru cu frații, și pentru maica Antonia cu surorile.

Astăzi este o zi deosebită: se împlinesc 750 de ani din ziua adormirii sfântului cuviosului cneaz Alexandru Nevski, căruia îi este dedicată biserica principală a mănăstirii stavropighiale de maici „Sfânta Treime” a Sfântului Alexandru Nevski în s. Akatovo, raionul Klin. O dată semnificativă aniversară – este regretabil că nu este sărbătorită la scara întregii țări și a întregului stat. De ce se întâmplă astfel? Deoarece este pierdută memoria istorică. Multe nu le ținem minte, nu le cunoaștem, deși, bineînțeles, majoritatea oamenilor îl cunosc pe Alexandru Nevski și, mai mult ca atât, venerează jertfa sa – măreața jertfă de luptă, marele eroism diplomatic, dar ceea ce e cel mai important, jertfa vieții lui, deoarece și sarcinile de ordin militar, și cele de ordin diplomatic, trebuia să le soluționeze prin smerenie. Trebuia să meargă la han ca să obțină permisiune, să capete susținere, pentru a opri agresiunea din occident. Trebuia să obțină susținerea locuitorilor Novgorodului, care de la bun început aveau o atitudine critică față de cneazul Alexandru, pentru a avea posibilitate de a contracara puterea care venea din Occident. Și în toate era prezentă smerenia, înjosirea de sine. Pentru a opri agresiunea din Orient, care era mai strașnică decât cea din Occident, trebuia de demonstrat hanului, că nu îi este dușman. Și când hanul trimite în Novgorod pe strângătorii de impozite și locuitorii orașului îi omoară, Alexandru înțelege că țara Rusia se află la marginea prăpastiei, deoarece nu este o putere care ar putea opri o nouă năvălire a Hoardei și trebuie de făcut totul ca această năvălire să nu se înfăptuiască.  Și atunci el îi pedepsește cu cruzime pe cei care i-au omorât pe strângătorii de impozite. Cine este el în ochii locuitorilor Novgorodului? Un trădător jalnic. Probabil că mulți spuneau: “Pentru propriul câștig, ca să se mențină pe tronul de cneaz, el trădează Patria, trădează propriul popor”. Încercări extrem de grele a trebuit să suporte sfântul Alexandru Nevski!

De altfel, în istorie astfel de încercări le-au suportat și alții. Este și țarul-mucenic Nicolai II, și Preafericitul Patriarh Tihon, și, în special, Preafericitul Patriarh Serghii, care era învinuit de trădarea Bisericii, dar care făcea totul pentru ca Biserica să fie păstrată. Îi era indiferent, cum va fi pomenit ulterior. Pentru el era cel mai important să păstreze Biserica de distrugerea totală, ceea ce a și făcut. Și a condus Preafericitul Patriarh Serghii corabia Bisericii noastre până la anul hotărâtor 1943, când sub presiunea situației grele de pe front, dorind să ridice sentimentul de patriotism, puterea supremă a țării a adoptat decizia să oprească prigoana asupra Bisericii. Ce ar fi fost cu noi, dacă nu ar fi existat această faptă jertfelnică a sfântului ierarh Serghii, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii? Probabil că nimic nu ar mai fi rămas din Biserica Rusă până în vremurile libertății și pe pământul nostru ar înflori azi secte, comunități eretice – câți ar fi umplut pământul Rusiei, dacă nu ar fi existat aici la strajă Biserica Ortodoxă Rusă!

Nu întâmplător pomenim pe cei care au continuat și au repetat jertfa sfântului cuviosului cneaz Alexandru, deoarece sacrificiul vieții lui ne descoperă sensul la ceea ce înseamnă să slujești lui Dumnezeu. Slujirea lui Dumnezeu presupune puritatea conștiinței. Dacă omul își duce viața conform conștiinței sale, procedează conform conștiinței, dacă se roagă Domnului și cheamă puterea și ajutorul lui Dumnezeu, atunci el, chiar săvârșind lucruri nepopulare și neînțelese pentru alții, este într-adevăr un instrument al Proniei Dumnezeiești.

Anume așa a fost cneazul Alexandru Nevski și imediat după moartea sa – atât de timpurie, atât de stranie (mulți consideră că a fost otrăvit atunci când ultima dată a vizitat Hoarda de Aur, deoarece decesul a survenit pe neașteptate) – poporul i-a proslăvit numele. Cu toții au conștientizat marele rol al cuviosului cneaz nu doar în istoria din nord-vestul țării noastre, dar și în istoria întregii Rusii Sfinte, de aceea cneazul a fost în scurt timp canonizat în ceata sfinților. Biserica în persoana mitropolitului de atunci al întregii Rusii Chiril, cârmuitorul duhovnicesc al sfântului cuviosului cneaz, întotdeauna vedea sensul slujirii sale jertfelnice. Cuvintele minunate ale sfântului ierarh Chiril în pomenirea sfântului cuviosului cneaz au fost păstrate de letopisețe și noi știm care a fost recunoștința Bisericii și a întregului popor față de cuviosul cneaz pentru jertfa întregii sale vieți.

În citirea de azi din Apostol (Gal. 5:22-6:2), consacrată pomenirii lui, noi găsim aceste cuvinte: Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos. Sfântul binecredinciosul cneaz a luat asupra sa sarcinile altor oameni, a luat în inima sa sarcina întregii Rusii. El și-a pus drept scop să elibereze Rusia de această sarcină și a îndeplinit-o în măsura, în care i-a ajuns viață și puteri. De aceea, în ziua aniversării a 750 de ani din ziua adormirii lui fericite, noi îl proslăvim ca pe un mare sfânt al lui Dumnezeu și ne rugăm lui, ca el să fie mijlocitorul nostru și rugător în fața lui Dumnezeu pentru întreaga Rusie istorică – iar aceasta înseamnă pentru Rusia, Ucraina, Belarus și alte țări, care sunt legate de noi prin măreața putere a Ortodoxiei. Noi ne rugăm lui de asemenea și pentru statul Rus, ca Domnul să îl apere și să îl păzească de dușmanii văzuți și nevăzuți.

Astăzi este o solemnitate specială la Sanct-Petersburg – la lavra lui Alexandru Nevski, la moaștele sale tămăduitoare, este sărbătorită această minunată aniversare. Eu mă adresez azi și către locuitorii Petersburgului, și către toți acei care s-au adunat în Petersburg, și către cei care s-au adunat aici, în Akatovo, în biserica în cinstea sfântului Alexandru Nevski, lansând chemarea de a ține minte întotdeauna de marea jertfă a binecredinciosului cneaz și de a ne adresa lui cu rugăciuni fierbinți, ca el să fie mijlocitor și rugător pentru pământul nostru. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Categories: PATRIARHIA MOSCOVEI, Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.