Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua adormirii cuviosului Serghie de Radonej, ţinută de la balconul încăperilor Patriarhului în lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua adormirii cuviosului Serghie de Radonej, ţinută de la balconul încăperilor Patriarhului în lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie

 

La 8 octombrie 2013, de ziua adormirii cuviosului Serghie, egumen de Radonej, a întregii Rusii făcător de minuni, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a lavrei „Sfânta Treime” a sfântului Serghie şi un Te Deum Cuviosului. După terminarea Te Deum-ului, de la balconul încăperilor Patriarhului, Întâistătătorul Biserici Ruse s-a adresat către participanţii la solemnităţi cu o predică.

Vă felicit cordial pe toţi, dragii mei, cu ocazia sărbătorii! Să vă fie de bine cu ziua pomenirii cuviosului şi purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Serghie, egumenul de Radonej!

În mănăstirea lui, la moaştele lui, noi astăzi ne-am rugat, am săvârşit Dumnezeiasca liturghie, am cerut de la Domnul ajutor. Fiecare s-a rugat pentru ale sale, deoarece fiecare a avut pricina sa de a se adresa lui Dumnezeu, de a-l ruga pe cuviosul Serghie pentru ajutor. Dar concomitent ne-am rugat într-un gând, deoarece suntem uniţi de Duhul Sfânt într-un singur Trup – în Biserica lui Hristos şi noi, fiind individualităţi, personalităţi, atât de neasemănători unii cu alţii, în Duhul Sfânt suntem o unitate absolută. Această unitate noi o afirmăm de fiecare dată, când ne rugăm prin cuvintele Simbolului Credinţei, când mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, Domnul nostru Iisus Hristos, Duhul Sfânt şi Biserica Ecumenică, când Îl chemăm pe Domnul fiind ca un singur Trup, ca o familie. 

Noi pomenim azi pe cuviosul Serghie de Radonej. Dacă l-am pune pe cuviosul Serghie printre noi, în haină obişnuită în care îmblăm – nimeni nu i-ar fi acordat atenţie. El nu a fost măreţ, el nu a fost slăvit, el nu a fost bogat, el nu a deţinut putere. El a fost unul dintre cei mulţi şi, fiind o persoană neînsemnată în societate, el pleacă de la oameni, el se izolează aici, pe acest loc, în pădurea deasă. El devine singuratic, dar prin această plecare din lume, el se apropie de Dumnezeu în aşa măsură, încât Domnul îi dă o mare putere duhovnicească, o mare înţelepciune, un mare har. Acest om smerit, s-ar părea că obişnuit, devine nu doar centrul mănăstirii – el devine centrul Rusiei, în jurul lui se unesc cnezatele, el mobilizează poporul nostru la apărarea Patriei.

Nu este oare aceasta arătarea puterii lui Dumnezeu? Uneori oamenii care sunt departe de Biserică, iar uneori chiar duşmănoşi faţă de ea, ne întreabă: dar unde sunt minunile? Pe când noi vorbim că minuni sunt atât de multe, încât nu e cu putinţă a le enumera. Parcă această putere a cuviosului Serghie nu este arătarea milei lui Dumnezeu, a harului lui Dumnezeu? Parcă aceasta nu este minune? Parcă nu este minune faptul că în trecerea celor 600 de ani noi suntem cu toţii în adunaţi în jurul lui, precum odinioară în jurul lui se aduna Sfânta Rusie?

Domnul ne-a dăruit pe acest mare sfânt al lui Dumnezeu, ca noi să ne rugăm lui, fiecare despre ale sale. Dar toţi împreună, ca o Biserică, noi trebuie să ne rugăm pentru Patria noastră comună, pentru Rusia istorică, ca nici un fel de peripeţii, ispite şi tentaţii să nu rupă trupul unit al Sfintei Rusii, ca să se păstreze Biserica noastră unită, ca harul lui Dumnezeu întotdeauna să fie cu noi, ca poporul nostru niciodată mai mult să ne se lepede de credinţă, ca pomenirea despre sfântul Serghie de Radonej să ne ajute nouă, oamenilor secolului al XXI-lea, să depăşim dificultăţile şi ispitele acestei lumi, precum a ajutat ea contemporanilor Cuviosului să săvârşească fapte măreţe. Noi credem că Domnul pentru rugăciunile sfântului cuviosului Serghie, pentru rugăciunea noastră de obşte, va înclina mila sa către toţi noi, către popoarele noastre, către ţările noastre frăţeşti, către Sfânta Rusie şi către Biserica noastră Ortodoxă Rusă care, fiind moştenitoarea nevoinţelor sfinţilor din mănăstirea Pecerska de la Kiev, a sfântului cuviosului Serghie, a nevoitorilor de la lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie şi de la multe-multe alte mănăstiri, va duce şi în continuare destoinic mărturia despre Hristos Cel Răstignit şi Înviat.

Fie ca sfântul Serghie de Radonej pentru rugăciunile sale în faţa lui Dumnezeu să ne întărească pe noi pe toţi în purtarea nevoinţei noastre! Amin. Vă felicit încă odată cu ocazia sărbătorii! Să vă păzească Domnul! Binecuvântarea vouă tuturor, rudelor şi apropiaţilor voştri, caselor şi trudelor voastre! Păstraţi credinţa ortodoxă în inimile voastre, în ea este întărirea noastră!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii