Acasă > ORTODOXIE, Predici > PS SEBASTIAN AL SLATINEI : PREDICA la DUMINICA SFINTELOR PAŞTI

PS SEBASTIAN AL SLATINEI : PREDICA la DUMINICA SFINTELOR PAŞTI

PREDICA PS SEBASTIAN AL SLATINEI LA

DUMINICA SFINTELOR PAŞTI

.

 

           HRISTOS A ÎNVIAT, IAR NOI MURIM?

           

 Drept măritori creştini,

            Mântuitorul Hristos a înviat acum două mii de ani din mormânt, biruind pe cel mai mare duşman al vieţii – moartea – şi arătând astfel că El este Stăpân nu numai peste viaţă, ci peste moarte: ,,Unde îti este, moarte,biruinţa ta? Unde îţi este , moarte, boldul tău?”(I Cor.15, 55). Acest lucru ne îndreptăţeşte pe noi creştinii ca, atunci când ne îngropăm morţii, nu doar să plângem pentru fireasca durere a despărţirii, dar şi să sperăm că moartea nu este dispariţie definitivă, pierdere în neant, ori trecere în nefiinţă, ci renaştere la o Viaţă nouă.

            Hristos a înviat din morţi, prădând pe cel mai mare duşman al libertăţii noastre –iadul– şi arătându-Se astfel Mântuitor ,,celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii”(Lc.1, 79):”Unde iti este iadule biruinţa?” Acest lucru a adus bucurie strămoşilor aflaţi sub blestem şi care se petreceau în iad, aşteptându-L pe Mesia, Cel ce avea ,,să ridice păcatul lumii”(In.1,29).

            În sfârşit, Hristos a înviat din morţi, sfidând pe cel mai mare duşman al virtuţiilor noastre – păcatul -, arătând astfel nu numai că acesta poate fi biruit, ci şi că, prin viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, noi putem moşteni viaţa de dincolo, pentru a împărăţi împreună cu Hristos Cel Înviat.

            Iubiţi credincioşi,

            Hristos a biruit şi moartea, şi iadul, şi păcatul, eliberându-ne din robia lor şi arătându-ne tuturor calea veşnicei vieţi, împărtăşindu-ne binecuvântarea deplinei libertăţi şi descoperindu-ne adevăratele virtuţi, cu preţul propriei jertfe. Şi, nu ar fi mai mare tragedie pentru omenire decât aceea ca Mântuitorul Hristos să fi murit în zadar; să fi golit iadul doar pentru a se umple iarăşi şi să fi înfruntat păcatul doar pentru ca noi să-l îmbrăţişăm pe acesta apoi în mod voluntar.

            De aceea, la acest praznic măreţ şi, totodată, răscolitor pentru întreaga noastră fiinţă, cred că ar trebui să ne întrebăm cu toţii: Hristos a înviat, iar noi murim? Putea-vom noi, oare – urmând exemplului Său – să înfruntăm păcatul, pentru a lucra virtutea? Putea-vom să prefacem moartea în Înviere şi să sfidăm iadul, pentru a ne sălăşlui în Împărăţia cea veşnică? Înţelegem noi de ce a murit şi a înviat Hristos? Am pătruns noi semnificaţia acestui praznic, sau luăm de la el doar ceea ce ne convine şi ne place? Căci, dincolo de bucuria mesei bogate de Paşti şi a revederii celor dragi, Învierea lui Hristos se vrea şi ,,Învierea” noastră, iar în Hristos nu vom învia până ce nu ne vom deprinde mai întâi a trăi potrivit învăţăturilor Sale şi a aborda creştineşte moartea; până nu vom râvni cu toată fiinţa noastră raiul în locul iadului şi până când nu vom prefera virtutea în locul păcatului.

            De aceea, pe cei care nu aţi aşteptat cu pregătire sfântă acest Praznic; pe cei care îl consideraţi un simplu eveniment istoric, sau îl priviţi ca pe un ,,spectacol” bisericesc; pe cei care vedeţi în el doar o bună ocazie de ,,petrecere”, ori un prilej de a vă reîntâlni cu cei apropiaţi; şi, mai ales pe cei cărora Paştele nu vă spune nimic, vă întreb astăzi: Hristos a înviat, iar noi murim? Pentru cine a înviat Hristos?

            Dragii mei,

            Nu există virtute fără biruinţă a păcatului şi nu poate exista fericire veşnică fără luptă duhovnicească, după cum nu a existat Înviere fără biruinţa morţii! Şi Hristos ,,S-a făcut începătură” nouă, ca să ne arate că slujirea Lui nu este nici aniversare, nici spectacol, nici petrecere – fie ea şi decentă, în compania celor dragi – , ci este pe rând angajament, luptă şi, în cele din urmă, biruinţă. Astfel, Hristos nu a murit şi  nu a înviat şi pentru noi! Şi atunci, noi ce facem, murim? Căci Domnul ne-a arătat limpede că El este ,,şi Viaţa”(In.14, 6), şi ,,Uşa”, şi doar ,,cine va intra prin El se va mântui”(In.1o, 9).

            Nu este, aşadar, cale spre Înviere, decât numai ,,îngroparea împreună cu El”. De aceea, să murim păcatului şi să viem virtuţii! Să iubim dreptatea şi să urâm fărădelegea!(Ps.44,9). Să ducem viaţă bineplăcută Lui şi El ,,ne va învia şi pe noi în ziua cea de apoi”(In.6, 40).

            Să petrecem Sfintele Sărbători ale Paştilor asumându-ne cu toată fiinţa noastră lupta împotriva păcatului, ca să dobândim cununa virtuţilor şi, pătrunzând profund semnificaţia morţii şi a Învierii Domnului, a deşertării iadului şi a redeschiderii Împărăţiei celei veşnice, să ajungem şi noi a fi părtaşi tainei morţii şi Învierii Lui, Amin!

                                    Hristos a înviat!

Categories: ORTODOXIE, Predici Tags:
  1. Mihail si Zoe
    aprilie 23rd, 2012 la 11:56 | #1

    Hristos a inviat !
    Aceasta este ziua pe care Domnul a facut-o sa ne veselim si sa ne bucuram in ea !
    Doamnul Isus Hristos, Lumina lumii, inviind din morti, ne-a lasat Crucea patimilor Sale purtatoare de Lumina din care tasnesc sulite care strapung vrajmasii vazuti si nevazuti. Aceste sulite ajung insa, iradiind lumina, ca raze datatoare de viata la cei oropsiti in dreapta credinta, la cei aflati in nevoi, in necazuri, in suferinte sufletesti si trupesti, la cei robiti de patimi, vindecandu-i si intarindu-i in dreapta credinta, in dragoste si nadejde in Domnul Iisus Hrisstos cel inviat a treia zi.
    Domnul nostru Iisus Hristos a fost trimis de Tatal Cesresc pentru ca, prin Jertfa si Invierea Sa, sa biruiasca moartea, iadul si pacatul, pentru a ne elibera din robia lor si a ne renaste la o viata noua pe care sa o dobandim traind potrivit invataturilor Sale si pecetluiti cu Taina Invierii sale.
    Pentru acest eveniment divin si dar dumnezeiesc, nu putem decat cu adanca smerenie si pocainta sa ingenunchem, sa ne inchinam si sa zicem :
    Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana-n veac !
    Slava Tie, Hristoase Dumnezeul nostru, nadejdea noastra, Slava Tie ! Amin !

  1. Nici un trackbacks momentan.