Acasă > Diverse > RĂZBOIUL CRIMEEI (II). 1854

RĂZBOIUL CRIMEEI (II). 1854

RĂZBOIUL CRIMEEI (II). 1854

După ce fără nici un avertisment Rusia ocupase Principatele Române în toamna anului 1853, Imperiul Otoman în calitate de putere suzerană a declarat război Rusiei. Aşa a început un lung şi greu război care a antrenat aproape toate puterile europene de-a lungul a trei ani. Spre comparaţie, primul război mondial a durat patru ani. După războiul Crimeii, Principatelor Române, Ţara Românească şi Moldova li s-a oferit şansa Unirii din 1859.

Redăm mai jos evenimentele din 1854 după cronologia întocmită de Adrian Silvan Ionescu (Războiul Crimeii, 150 de ani de la încheiere, Ed. Istros, Brăila, 2006.

1854 –

2 ianuarie- Comisarul extraordinar şi plenipotenţiar generalul
baron Budberg îl numeşte pe generalul-maior baron
Dimitri Erofeevici Osten-Sacken vice-preşedinte
definitiv al Sfatului administrativ al Moldovei, în
locul prinţului Pavel Urusov.

3 ianuarie – Flotele aliate primesc ordinul de a intra în Marea
Neagră.
Plasticianul francez Constantin Guys (1803-1892)
soseşte în cursul lunii ianuarie pe malurile sudice ale
Dunării şi este ataşat pe lângă statul major al lui
Omer Paşa ca reporter de front al periodicului,, The
Illustrated London News” pentru care trimite
ilustraţii şi comentarii deprimă mână.

11 ianuarie- Rusia este avertizată să-şi recheme la Sevastopol
navele de război ce patrulau în Marea Neagră.

2-3 februarie- Ruşii încep un marş spre Calafat pentru a alunga
trupele turceşti de acolo dar, când ajung în preajma
oraşului, nu atacă şi, în chip inexplicabil, se retrag.

8-20 februarie- turcii din Silistra trec Dunărea şi atacă posturile de
cazaci de pe malul drept dar, la intervenţia rapidă a
unor trupe ruseşti din Călăraşi, se retrag.

10/ 22 februarie- artileria rusească a generalului locotenent Stepan A.
Hrulev stabilită la Turnu bombardează fortăreaţa
Nicopole de pe maulu drept al Dunării; artileria
turcească răspunde cu multă energie, dar tirul este
prost dirijat şi efectele sunt minore.

13 februarie- Feldmareşalul Fitzroy James Henry Somerset, Lord
Raglan, este numit comandantul trupelor expediţionare
britanice.

22 februarie- Primele trupe britanice se îmbarcă cu destinaţia Gibraltar şi Malta.

22 februarie – Silistra este bombardată de artileria rusească de pe
malul stâng al Dunării; flotila turcească staţionată
acolo este distrusă iar locuitorii oraşului se refugiază
în cetate.

27 februarie- Ultimatum trimis Rusiei de guvernul britanic prin
care se cerea retragerea imediată din Principatele
Române; răspunsul trebuia dat în termen de şase zile.

11 martie – Flota britanică primeşte misiunea de a se îndrepta
spre Marea Baltică pentru a începe blocada porturilor
ruseşti.

11/23 martie – Trupele ruseşti, comandate de generalul aghiotant
Alexandr Nikolaevici Liiders, forţează Dunărea lângă
Galaţi fără a întâmpina prea mare rezistenţă din
partea turcilor care, a doua zi, părăsesc fără luptă
oraşele Tulcea, Isaccea şi Macin; însă, la ordinul
primit din partea feldmareşalului prinţ Ivan
Feodorovici Paskevici, comandant suprem al trupelor
de la graniţa apuseană a imperiului, înaintarea este
oprită.

24 martie – încep lucrările pregătitoare pentru asediul Silistrei de
către trupele ruseşti.
Ida (Saide), soţia mareşalului Omer Paşa, româncă,
sora compozitorului craiovean Gheorghe Simonis,
compune Marşul Silistrei; anterior compusese
Marşul Olteniţei. Ambele sunt publicate în „The
Illustrated London News” No.684/May 27, 1854 şi,
respectiv, No.723/January 13, 1855.

24 martie- Este constituită armata franceză de Răsărit sub
comanda mareşalului Achille Leroy de Saint-Arnaud.

27 martie – Franţa declară război Rusiei.

28 martie – Anglia declară război Rusiei.

Pictorul şi fotograful Carol Szahtmari (1812-1887),
care avea un studio în Bucureşti unde invitase pe
generalii şi ofiţerii superiori ruşi să-i pozeze, are
iniţiativa, la începutul lunii aprilie, de a-şi încărca
într-un fugon aparatele şi soluţiile necesare (folosea
tehnica clişeelor de sticlă cu colodiu umed) şi a se deplasa la teatrul războiului, în apropierea Olteniţei, de unde ia primele imagini ale câmpului de luptă. Astfel, el devine primul reporter fotograf din lume, devansându-l cu unsprezece luni pe britanicul Roger Fenton, care a lucrat numai în Crimeea.

8 aprilie Trupele britanice debarcă la Gallipoli după ce părăsiseră Malta pe 30 martie.

l O aprilie Anglia şi Franţa semnează un tratat de alianţă.

l O aprilie Artileria rusească începe un puternic bombardament asupra Silistrei; asediul şi lucrările genistice se aflau sub directa supraveghere a generalului aghiotant Karl Andreevici Schilder; pe 12/24 aprilie sosesc în tabăra de lângă Silistra feldmareşalul Paskevici şi generalul Gorceakov.

Pictorul Szathmari, aflat în zonă în acele zile,
execută o schiţă în creion unde sunt reprezentaţi
comandanţii armatei ruse: general Gorceakoff,
general (sic) conte Paskevits, general Kotzebue,
general Buturlin iar pe marginea ei este făcută
precizarea, în germană, Desen după natură la Silistra, în ziua când generalul Luders a părăsit
Dobrogea.

1 1 aprilie – Nava franceză cu aburi Magellan şi vasul britanic
Sidon, aflate în patrulare între Golful Cavarna şi Sulina, acostează în faţa Constanţei şi trimit trei şalupe la ţărm; o sotnie de cazaci îi suprinde şi are loc
primul schimb de focuri între aliaţi şi oponenţii ruşi.

1 5 aprilie – Imperiul Otoman aderă la alianţa anglo-franceză.

22 aprilie – Flota aliată din Marea Neagră bombardează Odesa.

25-29 mai – Trupele aliate se concentrează la Varna pentru a preveni o ocupaţie rusească a acelui port; cei trei mareşali aliaţi, Saint-Arnaud, Raglan şi Omer Paşa ţin un consiliu de război în acel oraş.

28 mai – Arab Tabia, una dintre fortificaţiile cele mai puternice ale Silistrei, este luată cu asalt de trupele ruseşti conduse de generalul Selvan; deşi victoria era iminentă, în chip inexplicabil, este dat ordinul de retragere, ruşii lăsând în şanţul fortului chiar trupul bravului lor comandant.
28 mai- Un detaşament de cavalerie, condus de un proaspăt şi
neexperimentat colonel, Andrei Nikolaevici
Caramzin – fiul scriitorului cu acelaşi nume – trimis
de la Slatina într-o recunoaştere spre Caracal,
angajează o luptă absolut inutilă cu o unitate
turcească superioară numeric; ruşii sunt risipiţi, cu
pierderi grele, între care se număra şi comandantul
detaşamentului.

28 mai – în timp ce feldmareşalul prinţ Paskevici inspecta tranşeele din jurul Silistrei, un obuz turcesc cade în apropiere şi el se declară contuzionat, încheindu-şi precipitat şederea pe front şi întorcându-se la Bucureşti; feldmareşalul, care încă de la începutul ostilităţilor considera campania dunăreană absolut inutilă şi încerca, prin toate mijloacele, să-1 convingă pe ţar să ordone părăsirea Principatelor Române, găsit astfel un bun pretext de a ridica, peste scurt timp, asediul Silistrei.

28 mai – Un transport de alimente trimise de la Şumla, este interceptat şi capturat de ruşi între Silistra şi satul Calipetri, producând pierderi considerabile escortei
turceşti.

^Locotenentul Alexandru Asaky (1820-1875), fiul marelui cărturar moldovean Gheorghe Asachi, editează două litografii cu portretele generalului aghiotant prinţ Mihail Dimitrievici Gorceakov, şi al feldmareşaiului Ivan Feodorovici Paskevici, prinţ de Varşovia şi conte de Erevan, ambele inspirate de imaginile publicate în două numere ale revistei | „Illustrirte Zeitung” din Leipzig (nr.558/1854, respectiv, nr.561/1 April 1854).

1 iunie O grenadă turcească îl răneşte grav pe generalul Schilder în timp ce inspecta tranşeele; destoinicul ofiţer de geniu va muri peste câteva zile.

2 iunie Convenţia turco-austriacă de la Boiacikoy pentru ocuparea Principatelor Române de armatele otomane şi austriece.
8-9 iunie Generalul prinţ Gorceakov programase asaltul final asupra Silistrei şi toate pregătirile erau terminate când este primit un ordin de la feldmareşlul Paskevici de a ridica imediat asediul cetăţii şi a se retrage pe malul
stâng al Dunării.

13 iunie- Turcii atacă ariergarda ruşilor ce se retrăgeau după
despresurarea Silistrei.

21 iunie- Flota britanică din Marea Blatică sub comanda
amiralului şir Charles Napier bombardează fotăreaţa
Bomarsund.

23-25 iunie- Lupta de la Giurgiu: generalul Gorceakov ordonă
trupelor sale în retragere să se oprească în dreptul
acelei localităţi şi să angajeze trupele turceşti de
urmărire, mult mai bine echipate şi înarmate, care
repurtează o netă victorie.

8 iulie- Câteva bărci de pe vasele britanice Firebrand şi
Vesuvius, ce blocaseră Braţul Sulina, atacă bateria
rusească plasată la gura Dunării pentru a apăra
carantina.

16 iulie- Lordul Raglan primeşte misiunea de a deschide un
nou front în Crimeea.

19 iulie-o epidemie de holeră izbucnită la Varna afectează
trupele aliate.

24-31 iulie- Pentru a preîntâmpina răspândirea epidemiei şi a da o ocupaţie trupelor, este ordonată o expediţie de recunoaştere în Dobrogea cu destinaţia finală Constanţa; dar epidemia urmăreşte trupele care se înapoiază, decimate, în ultim zi a lunii, la Varna.

19 iulie- Două fregate britanice, Brisk şi Miranda, bombardează mănăstirea Solovki de pe insula cu acelaşi nume din Marea Albă.

8 august- Avangarda turcească, după o recunoaştere a zonei de la Călugăreni până la periferia Capitalei, intră în Bucureşti sub conducerea lui Sadâk Paşa (polonezul Michal Czajkowski), Halim Paşa şi Iskender Bey (contele polonez Ilinski) unde este primită cu mare entuziasm de locuitori şi de oficialităţi; Constantin Guys se alăturase trupelor otomane şi expediază o corespondentă ilustrată la redacţia lui „The Illustrated London News „din chiar primele ore ale ocupaţie.

9-10 august Flota aliată din Marea Baltică, comandată de viceamiralul sir Richard Sawnders Dundas, bombardează cetatea Sveaborg; rezultatul este minim pentru că, deşi sunt incendiate mai multe clădiri din oraş, fortificaţiile rezistă iar artileria de coastă rusească ripostează cu energie şi ţine la distanţă navele aliate.

10 august- Un incendiu mistuitor distruge depozitele militare de la Varna.

10 /22 august – Locotenent-colonelul Eduard Ivanovici Todleben, un foarte bun genist, care fusese transferat de prinţul Gorceakov de la armata Dunării la cea din Crimeea, soseşte la Sevastopol unde se pune la dispoziţia prinţului Menşikov; acesta îl primeşte foarte rece şi chiar îl invită să plece; Todleben va rămâne şi-şi va aduce o contribuţie esenţială la fortificarea oraşului.

13 august- Generalul de divizie Derviş Paşa, comisar extraordinar al sultanului, soseşte în Bucureşti şi este primit, cu multă pompă, de mareşalul Omer Paşa, comandantul suprem al trupelor otomane şi de Sadâk Paşa, guvernatorul Capitalie; la Cotroceni, unde era cartierul general turcesc, este întâmpinat de marele ban Constantin Cantacuzino, preşedintele Sfatului Administrativ şi de toţi miniştri.

15 august- Nava britanică Spitfire intră pe Dunăre şi, după ce trage mai multe salve cu mitralii asupra Sulinei spre a-i alunga pe cazacii încartiruiţi acolo, debarcă un
grup de marinari care incendiază oraşul, având grijă să protejeze farul şi biserica.

18 august- Trupele ruse, care începuseră retragerea din Moldova, încearcă să ia cu forţa miliţia moldovenească iar, la refuzul acesteia de a-şi părăsi ţara, este dezarmată şi umilită de cazacii care iau caii lăncierilor şi unica baterie de şase tunuri a artileriei, sub ameninţarea armelor, în piaţa din faţa palatului domnesc; scena a fost imortalizată de un autor necunoscut şi publicată în revista pariziană – „L’Illustration” no.604/23 septembre 1854; căpitanul George Filipescu, care se opusese cu vehemenţă ordinului de a urma armatele de ocupaţie dincolo de graniţă, este arestat şi dus în Rusia; peste un an, G.Melidon relatează faptele petrecute atunci în două numere ale revistei „Foiletonul Zimbrului” (nr.39/16 octomvrie şi 40/22 octomvrie 1855) sub titlul Luarea armelor oştirei în ograda Curiei (Fragment din o istorie inedită a ocupărei din urmă)(vQzi Anexa) La părăsirea ţării, ruşii confiscă şi şalupa canonieră cu 5 tunuri a Brandwachtei de la Galaţi.

23-24 august- Corveta britanică Miranda bombardează, timp de 28 de ore, şi distruge oraşul Kola de pe ţărmul Mării Barenţ.

25 august- Trupele austriece intră în Bucureşti sub conducerea generalilor locotenenţi conte Coronini-Cronberg şi baron Aleman.

Asistentul farmacist militar Ludmg Angerer (1827-1879), sosit la Bucureşti cu trupele cesaro-crăieşti, se dedică fotografiei şi realizează o foarte interesantă şi valoroasă documentaţie cu tipuri locale din popor (meseriaşi, negustori ambulanţi, arnăuti, ţărani şi ţigani) ce reprezintă o activitate de pionierat în domeniul etnofotografiei din spaţiul românesc.

29 august- O escadră aliată formată din trei fregate franceze şi trei britanice, deschid focul asupra portului Petropavlovsk din Peninsula Canciatca; câteva baterii sunt distruse şi aliaţii, circa 900 de oameni în 22 de şalupe, debarcă şi angajează lupta cu forţele ruse, inferioare numeric, dar sunt respinşi cu mari pierderi, şi se întorc pe nave spre a părăsi zona.

3 septembrie- Generalul aghiotant baron Budberg, generalul maior baron Osten-Sacken şi generalul aghiotant Gorceakov părăsesc Iaşii şi trec Prutul la Sculeni.

4-6 septembrie- Trupe austriece intră în Moldova sub conducerea generalului locotenent conte Paar; comandantul suprem al trupelor austriece în Principatele Române, generalul de artilerie baron Heinrich de Hess dă o proclamaţie către populaţie, datată 18 august 1854.

7 septembrie- Flota aliată pleacă spre Crimeea.

14 septembrie- Debarcarea aliaţilor, fără vreo rezistenţă din partea ruşilor, în Golful Calamita de lângă Eupatoria.

19 septembrie- înaintarea trupelor aliate spre Sevastopol; mică luptă pe malul râului Bulganek.

20 septembrie- Bătălia de la Alma; tupele ruseşti, sub ordinele prinţului Menişkov – care cumula funcţiile de comandantul suprem al armatei din Crimeea şi al flotei din Marea Neagră (deşi nu era pregătit pentru nici una dintre ele) – sunt înfrânte şi se retrag spre Sevastopol iar aliaţii, deşi învingători, nu-1 mai pot urmări pe inamic pentru că avuseseră, şi ei, pierderi considerabile. Generalul Pierre Bosquet se remarcă prin bravură şi rapiditate de acţiune. Furgonul lui Menşikov, în care se aflau actele şi planurile de luptă ale trupelor ruseşti, cade în mâinile organizatorilor. Printre alte obiecte personale sunt capturate şi cizmele prinţului, care astăzi sunt expuse la National Army Museum din Londra.
Pictorul Theodor Aman semnează o amplă compoziţie cu Bătălia de la Alma după ce vizitase câmpul de luptă la interval de aproximativ o lună după încleştare. Este cea mai mare pânză executată de artist, 194,5 x 324,5 cm. Deşi nu asistase la confruntare, lucrarea sa este atât de veridică încât toţi ofiţerii participanţi cărora le-afost arătată schiţa preliminară au apreciat-o ca foarte autentică şi au lăudat realizarea. * Pictorul Isidore Pils execută o compoziţie intitultă Trecerea râului Alma de trupele generalului Bosquet, 20 septembrie 1854, ce va fi expusă la Salonul din Paris, în 1861, şi-i va aduce autorului marea medalie a acelei importante manifestări artistice.

20 septembrie- Trupele austriece intră în Iaşi comandate de generalul baron de Hess.

23 septmebrie/ 5 octombrie- Domnitorul Barbu Ştirbei revine de la Viena şi-şi face intrarea, cu mare ceremonie, în Bucureşti; în aceeaşi zi dă o proclamaţie către ţară – ce va fi publicată în „Buletinul Oficial” Nr.72/ 27 septembrie 1854 – prin care îşi anunţă întoarcerea şi bunele intenţii de guvernare : „Fiţi încredinţaţi de neobositoarea osârdie cu care vom îngriji pentru restatornicirea bunei orânduieli şi odihnită petrecere a tutulor.” , Pictorul Carol Wahlstein (1795-1863?) execută o acuarelă cu Intrarea prinţului Barbu Ştirbei în Bucureşti; o schiţă de acelaşi autor este publicată în revista „Illustrirte Zeitung” Nr.594/18 November 1854, împreună cu o alta reprezentând Primirea la Bucureşti a trupelor de ocupaţie austriece sub comanda contelui Coronini.
Gravorul austriac Cari Lanzedelli execută o litografie cu acelaşi subiect, Intrarea trupelor cesaro-crăieşti în Bucureşti.

23 septembrie – Prinţul Menşikov ordonă trupelor să părăsească Sevastopolul şi să se retragă spre Muntele Mackenzie; oraşul rămâne aproape fără garnizoană, doar cu marinarii de pe navele din port, aflaţi sub conducerea a doi amirali, Vladimir Alexeevici Cornilov şi Pavel Stepanovici Nahimov, pe care comandantul suprem îi desemnase să preia comanda părţii de nord şi, respecitv, de sud a fortăreţei; marinarii sunt repartizaţi, drept servanţi de artilerie, în forturile şi redutele Sevastopolului.

23 septembrie- Contraamiralul Nahimov ordonă scufundarea a şapte nave spre a bloca intrarea flotei aliate în port şi atacarea de pe mare a Sevastopolului

26 septembrie – Trupele engleze ocupă oraşul Balaclava, fără a întâmpina rezistenţă decât din partea unui batalion de voluntari greci, ce a fost cu uşurinţă anihilat.

29 septembrie – Mareşalul Saint-Arnaud, cel mai capabil comandant aliat, îşi dă sfârşitul în urma cancerului ce-1 macină demult şi a holerei ce o contractase de curând; cu trei zile înainte îi transferase comanda supremă a trupelor franceze generalului de divizie Franois Certain de Canrobert.

17 octombrie- Aliaţii încep bombardarea Sevastopolului; bastionul nr.4, aflat în sectorul francez al frontului, a avut cel mai mult de suferit de atunci şi până la căderea fortăreţei; în timp ce inspecta bateriile, amiralul Cornilov este lovit în pântece de o ghiulea şi moare în aceeaşi seară.
Pictorul Theodor Aman, după ce fusese primit m audientă de sultanul Abdul Medjid ce vizionase lucrarea să Bătălia de la Olteniţa, se deplasează în Crimeea cu o navă militară, şi are şansa să asiste la primele bombardamente asupra Sevastopolului din 17 octombrie; puternica impresie ce o are asupra sa această experienţă a războiului i-o relatează, într-o scrisoare, fratelui său mai mare, Alexandru.

25 octombrie – Bătălia de la Balaclava; ruşii reuşesc să cucerească patru redute deservite de trupele turceşti şi să captureze piesele de artilerie ale acestora pe care le folosesc împotriva Brigăzii de Cavalerie Uşoară britanică, condusă de lordul Cardigan care, în urma unui ordin neclar al lordului Raglan, şarjează asupra bateriilor; „E splendid, dar asta nu mai e război! Asta e nebunie!” a exclamat generalul Bosquet asistând la distrugerea armei de elită britanică; intervenţia cavaleriei franceze, în speţă a un regiment de Chassuers d’Afrique, a salvat cavaleria engleză de la o totală anihilare.
Alfred Lord Tennyson, poetul laureat, compune poemul The Charge of the Light Brigade (Şarja Brigăzii Uşoare) ce este publicat, la începutul lunii decembrie, în periodicul,, The Examiner”.

28 octombrie Domnitorul Grigore Alexandru Ghica revine de la Viena şi-şi face intrarea în Iaşi.

5 noiembrie – Bătălia de la Inkerman; pentru ziua atacului, prinţul Menşikov îi transferă atribuţiile de comandant suprem generalului Dannenberg, un militar mediocru şi ezitant, care pierduse bătălia de la Olteniţa un an în urmă; ruşii atacă viguros aripa dreaptă a trupelor engleze de pe Platoul Inkerman şi sunt gata să zdrobească Divizia a 2-a britanică dacă nu ar fi intervenit câteva unităţi din Divizia a 4-a şi două batalioane de infanterie franceză; generalul Soimonov cade pe câmpul de luptă iar Dannenberg ordonă retragerea.
Constantin Guys, care urmase trupele în Crimeea, trimite o schiţă la redacţia lui „The Illustrated London News „(publicată în nr. 726/3 februarie 1855) în care se reprezintă parcurgând câmpul de luptă după încheierea încleştării, ţinându-şi calul de dârlogi şi strecurându-seprintre cadavre. Graficianul William Simpson (1823-1899) soseşte în Crimeea în calitate de „artist special” pentru periodicul ,, The Illustrated London News ” căruia îi trimite regulat, timp de un an, până după căderea Sevastopolului, schiţe de pe front şi comentarii privind evoluţia campaniei; aceste schiţe sunt litografiate şi publicate într-un album cu 40 de stampe intitulat The Seat of War in the East.

14 noiembrie -Un uragan produce mari pierderi flotei aliate din Golful Balaclava; navele abia sosite din Anglia cu echipament de iarnă pentru trupe se scufundă cu întreaga încărcătură.

28 noiembrie – Baronul Osten-Sacken este numit comandantul garnizoanei din Sevastopol.

2 decembrie – împăratul Franz Josef propune părţilor beligerante să se întrunească, la Viena, într-o conferinţă pentru stabilirea unui acord în vederea negocierilor de pace.
(Va urma)

 

Sursa:emilia-corbu.blogspot.com

Categories: Diverse Tags: