SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN DUMINICA FLORIILOR!
CANONUL PRAZNICULUI
Cântarea 1, glasul al 4-lea
Irmosul
Arătatu-s-au ale adâncului izvoare umejunii neîmpărtăşite şi s-au descoperit temeliile mării celei învăluite de vifor; căci cu voia o ai certat pe dânsa, şi pe poporul cel ales l-ai mântuit, cel ce-Ţi cântă cântare de biruinţă, Doamne.
Din gura pruncilor, celor fără de răutate şi a celor ce sug, lauda robilor Tăi ai plinit; ca să sfărâmi pe vrăjmaşul, şi să răscumperi cu pătimirea Crucii căderea lui Adam celui de demult, şi prin lemn să-l înviezi pe el, pe cel ce-Ţi cântă cântare de biruinţă, Doamne.
Biserica cuvioşilor laudă aduce Ţie, Hristoase, Celui ce locuieşti în Sion, şi Israel se bucură de Tine, Făcătorul său. Şi munţii, adică neamurile cele potrivnice, cu inimile împietrite, de faţa Ta s-au veselit, cântând Ţie cântare de biruinţă, Doamne.
Cântarea a 3-a
Irmosul
Din piatra cea vârtoasă şi tare, ce a izvorât cu porunca Ta, s-a adăpat poporul israelitenilor; iar piatra Tu eşti, Hristoase, şi viaţa, în care s-a întărit Biserica, strigând: Osana! Binecuvântat eşti Cel ce vii!
Pe Lazăr cel mort de patru zile, cutremurându-se iadul, l-a liberat din morţi cu porunca Ta; că Tu eşti, Hristoase, învierea şi viaţa, în Care s-a întărit Biserica, strigând: Osana! Binecuvântat eşti Cel ce vii!
Cântaţi, popoare, cu dumnezeiască cuviinţă în Sion, şi daţi rugăciune lui Hristos în Ierusalim, că Însuşi vine în slavă cu putere; în Care s-a întărit Biserica, strigând: Osana! Binecuvântat eşti Cel ce vii!
I P A C O I, glasul al 6-lea:
Cu stâlpări lăudându-L mai înainte, cu lemne mai pe urmă au prins nemulţumitorii iudei pe Hristos-Dumnezeu; iar noi cu credinţă neschimbată pururea cinstindu-L, ca pe un făcător de bine totdeauna strigăm Lui: Bine eşti cuvântat, Cel ce ai venit să chemi pe Adam.
Cântarea a 4-a
Irmosul
Hristos, Cel ce vine în chip văzut, Dumnezeul nostru, veni-va şi nu va zăbovi din muntele cel cu umbra deasă, din Fecioara care a născut neispitită de bărbat, precum a zis proorocul de demult. Pentru aceasta toţi strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne!
Să vestească veselie mare pentru milă; dealurile şi toţi munţii şi lemnele dumbrăvilor să salte; lăudaţi neamurile pe Hristos şi, toate popoarele slăvindu-L, strigaţi Lui: Slavă puterii Tale, Doamne!
Domnul, Cel ce împărăţeşte veacurile, cu tărie îmbrăcat va veni; podoaba frumuseţii şi a măririi Acestuia neasemănată este în Sion. Pentru aceasta toţi strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne!
Cel ce a măsurat cerul cu palma şi pământul cu mâna, Domnul, a venit; că a ales Sionul, ca să locuiască şi să împărăţească în el; şi a iubit pe popoarele ce strigă cu credinţă: Slavă puterii Tale, Doamne!
Cântarea a 5-a
Irmosul
Pe muntele Sionului suie-Te, Cel ce binevesteşti, şi propovăduieşte Ierusalimului; înalţă-Ţi glasul cu tărie; preaslvite s-au grăit de Tine, cetatea lui Dumnezeu; pace peste Israel şi mîntuire neamurilor.
Dumnezeu, Cel ce şade în cele de sus pe heruvimi şi priveşte spre cele smerite, Însuşi va veni întru slavă cu putere, şi se vor umple toate de dumnezeiască laudă Lui. Pace peste Israel şi mîntuire neamurilor.
Sioane, munte sfânt al lui Dumnezeu, şi Ierusalime, ridică-ţi ochii ti împrejur, şi vezi pe fiii tăi adunaţi întru tine; că iată au venit de departe să se închine Împăratului tău. Pace peste Israel şi mîntuire neamurilor.
Cântarea a 6-a
Irmosul
Strigat-au cu veselie duhurile drepţilor: Acum lumii aşezământ nou se rânduieşte, şi cu stropirea dumnezeiescului sânge să se înnoiască poporul.
Primeşte, Israele, împărăţia lui Dumnezeu, şi cel ce umblă întru întuneric să vadă lumină mare, şi cu stropirea dumnezeiescului sânge, să se înnoiască poporul.
Liberează, dezleagă-ţi, Sioane, pe legaţii tăi, şi-i scoate din groapa cea fără de apă a necunoştinţei; şi cu stropirea dumnezeiescului sânge, să se înnoiască poporul.
C O N D A C, glasul al 3-lea
Pe scaun, în cer, şi pe mânz, pe pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şi cântare de la tineri cei ce strigau Ţie: Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pe Adam!
I C O S
De vreme ce ai legat iadul, Nemuritorule, şi moartea ai omorât şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor, strigându-Ţi astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentru pruncul Mariei; ci pentru toţi pruncii şi bătrânii Tu însuţi Te răzgândeşti. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împunge cu suliţa. Pentru aceasta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat eşti Cel ce vii să chemi pe Adam!
Cântarea a 7-a
Irmosul
Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam, şi ai ucis pe haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Îngenunchind popoarele şi cu ucenicii bucurându-se, cu stâlpări, au strigat Ţie: Osana, Fiului lui David! Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Mulţimea cea fără de răutate, firea care încă era pruncească, cu dumnezeiască cuviinţă Te-a lăudat pe Tine, Împărate al lui Israel şi al îngerilor: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cu stâlpări de finic şi cu ramuri, Hristoase, Te-a lăudat mulţimea şi a strigat: Bine eşti cuvântat, Împăratul veacurilor, Cel ce vii; Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmosul
Veseleşte-te, Ierusalime, prăznuiţi cei ce iubiţi Sionul; că a venit Domnul Puterilor, Cel ce împărăţeşte vecii; să se smerească tot pământul de faţa Lui şi să cânte: Toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul.
Pe mânz tânăr încălecând Împăratul tău, Sioane, Hristos, a venit ca să strice înşelăciunea idolilor cea necuvântătoare, şi să oprească pornirea cea neoprită a tuturor neamurilor; ca toţi să cânte: Toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Dumnezeul tău, Hristos, a împărăţit în veci; bucură-te foarte Sioane. Acesta, precum este scris, blând şi mântuind, Răscumpărătorul nostru cel drept a venit pe mânz, ca să piardă îndrăzneala cea dobitocească a vrăjmaşilor, care nu cântă: Toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Se lipseşte de dumnezeieşti întăriri, adunarea cea călcătoare de lege a celor neascultători; deoarece casa cea de rugăciune a lui Dumnezeu a făcut-o peşteră de tâlhari, lepădând din inimă pe Mântuitorul, Căruia Îi cântăm:Toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmosul
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; tocmiţi prăznuire şi bucurându-ne, veniţi să mărim pe Hristos cu ramuri şi cu stâlpări şi cu cântări, grăind: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru.
Neamuri, pentru ce v-aţi întărâtat? Cărturari şi preoţi, pentru ce aţi cugetat cele deşarte, zicând: Cine este accesta, Căruia pruncii cu ramuri şi cu stâlpări şi cu cântări strigă: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru?
Acesta este Dumnezeu, Căruia nimeni nu este asemenea; aflând toată calea cea dreaptă, a dat-o lui Israel celui iubit; iar după aceea arătându-Se, cu oamenii a vieţuit. Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru.
Pentru ce aţi pus sminteală, neascultătorilor, aproape de calea noastră? Picioarele voastre sunt grabnice a vărsa sângele Stăpânului; dar Se va scula cu adevărat, să mântuiască pe cei ce cântă: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru.